Bucuria gustului...

Am încercat astăzi bucuria gustului..
Cereale cu spice ascunse În ziua de ieri,
sub brazda profundă a unei tăceri,
să-mi dospească şi să-mi crească firesc,
iubiri ce pe câmp hoinăresc..
Seminţe de in albăstrii, culese tot ieri de prin vii,
cu gust de must şi amurguri târzii..
Sămânţa de floare de soare, cu uleiuri prelinse-n uitare,
dar cu gust de-nceput şi mirare..
Sămânţa dovleacului din grădină,
să-mi pună pe masă lumina, într-un festin de rutină..
Şi-un pumn de stafide rebele, aruncate ca o ploaie de stele,
aromate, uscate, frumos colorate,
vise ale boabelor de struguri, trezite din somnuri ciudate,
pe întomnate..
Şi ca un corolar, ca gustul să nu fie bizar,
un strop de miere, o adiere de aripi transparente, uşoare,
gust de ceară topită şi de albină în floare..
O revelaţie încântătoare,
ce-mi mângâie papilele atât de subtil,
într-o bucurie a gustului meu de copil...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm de August

frământ în coca zilei raze cu gust divin
nu târziu să crească o pâine de lumină
în foamea de cultură gândurile tot vin
fluide, transparente curg în adrenalină.

trăiesc într-un punct absolut de frumos
îmbrăţişez iubirea de la zeci de prieteni
dar cel mai splendid lucru mă reazem de Cristos
să îmi dea energie paşii să fie sprinteni.

să-mi aşeze în suflet sănătatea iubirii
de lume de viaţă de tot ce mă-nconjoară
El este mântuirea şi suflul dezrobirii
este lumina sfântă din zori până-n seară.

El este mângâierea din sensul vorbirii
blândeţea cerească care nu o să piară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust

Au gust dimineţile de vară
Când mă săruţi la răsărit.
Au gust buzele a scorţisoară
Şi-ntr-o iubire s-au contopit.

Au gust serile frumoase, târzii
Când ne plimbăm de mână.
Au gust sutele de poezii
Când le reciţi sub clar de lună.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 august 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi o să mori

deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
şi voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
apoi să-mi pui la căpătâi
lumina nopţii nimănui

acum sunt între rai şi iad
pe nicio frunză nu mai cad
doi ochi închişi în nufăr
şi nufărul cu grijă pus în cufăr

tu dacă vrei
la nunta mea
să demontezi stea după stea
şi să mă pui în locul lor

când luna urcă, eu cobor
în palma ta cu gust de ieri

ce poţi să-mi ceri
mai mult decât eu sunt când nu mai sunt
umbre de stele pe pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind pentru... suflet

Deschisă ţi-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori şi până-n sară,
Iubita şi frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorţişoară!

Am să te cânt şi-n umbră... şi-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete şi şoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta şi-n faţa caldei vetre
Ca ieri... şi azi... şi mâine... şi... mereu;
Tu să te laşi cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A uita"

Mă simt ca un templu
Şi nu poţi ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară şi rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina şi pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi şi dor.
Se-nalţă-n tăceri minarete...
Şi pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
O mare de îngeri, un cer de speranţe,
Un cântec atât de divin!!!
Din ochi, o câmpie cu margini de stele
Cu roze şi sângeri de foc –
Însemne de îngeri...
Genunchiul mi-l plec
Şi în plâns de trecut,
Încerc, oh, stăpân călător,
Durerea să-mi uit. Sunt eu "a uita", oh, divină uitare!
Şi uit, ori încerc
A uita ce mă doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urma mea va înflori grădină

să faci o casă, să sapi o fântână şi să sădeşti un pom acestea erau reperele trecutului
iubirea nu trebuia povestită sau dovedită, ea trăia şi respira alături de noi
desparte-mă-n cuvinte şi-n silabe, adună-mă din spaime şi tăceri
şi vei descoperii ceea ce nici eu n-am ştiut

nu am făcut lucruri deosebite, nu am fost nici erou în pijamale
am încercat să trăiesc, aşa cum m-am priceput
şi cred că nu toate cuvintele au căzut în pământ sterp
şi multe încă hibernează. sunt în aşteptare

când eu va fi trecut de la sămânţa la floare, şi de la floare la sămânţa
iar câmpul de maci îmi va-îmbrăca-n uitare urmele-ostenite
voi reveni ploaie-potop ştergându-mă de tot din în

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îmbrăcat oceanul

Din cioburi
şi din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri şi
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viaţa,
îndrumător
să-mi fie.

Din nori
fără de apă uscaţi pe portativ,
din cer
fără de-albastru şi
ploaie
fără plâns,
am meşterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
şi
într-un colţ de suflet mi l-am pus.

Din vreascuri
şi nuiele,
din spini şi mărăcini,
am împletit
coroană,
coroană-mpărătească,
am îmbrăcat oceanul în pomi
cu rădăcini,
m-am răsădit în suflet
cu sufletul
să crească.

Din soare fără raze
şi
lună fără casă,
din pomi fără de sevă
şi
flori fără petale,
am croşetat dantelă,
maramă de crăiasă,
am strâns-o în privire
şi
mi-am făcut-o cale.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase-a gust...

Miroase-a gust...

Miroase-a gustul de iubire, miroase-a patimă în noi

Miroase-a gust de fericire, miroase-a fân şi caprifoi!

Miroase-a zâmbete furate, miroase-a sărutări fierbinţi,

Miroase-a binecuvântare din Univers şi de la Sfinţi!

Miroase-a inimi împletite în contopirea unui trup

Şi are gustul bucuriei când din amor nebun mă-nfrupt!

Miroase-a gust de primăvară când înfloresc salcâmii-n mai,

Miroase-a florile grădinii, a nopţilor urcate-n rai!

Miroase a sălbăticie, când trupurile cad înfrânte

La firul ierbii din poiană şi a bujorilor de munte!

Miroase-a cer senin şi soare, a alge şi amor nebun

Când înspumaţi ieşim din mare, sub ocrotirea lui Neptun!

Miroase-a gust sărat de lacrimi când fericirea te înalţă

Şi-atâta bucurie-n suflet, prelinge lacrima pe faţă!

Miroase a copilărie, a gust de joacă şi hârjoană

Şi are gust de mângâiere şi a miros de sân de mamă!

Miroase-a tot ce am uitat şi are gust de te înalţă

Miroase a trăirea ta şi are gust nebun de viaţă!

poezie de Florentina Mitrică (1 noiembrie 2014)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violetă, floare de câmp...

Alerga copilăria, flori de câmp purtând în plete
Cu tăcerea dimineţii şi-a-nserării violete
Şi în liniştea albastră, din petale de cicoare
Picurau în ochii tineri, lacrimi şi un dor de mare.

Pe scaieţi tronau albine, îmbrăcate-n muselină
Ciumăfaiele ca neaua, îmbibate-n vanilină
Erau gazdele perfecte, lângă macii rupţi din soare,
Înroşiţi de astrul lumii când apune sau răsare.

Clopoţei şi anemone, galbenele, albăstrele
Le-mpleteam în coroniţe pentru nopţile cu iele;
Margarete, sânziene, stânjenei şi garofiţe
Le-aşezam pe ia mamii, broderie pe altiţe.

Păpădii şi levănţică, dediţei şi viorele
Toate au rămas în mine, amintiri cu gust de stele;
Când mi-e dor, alerg în vise pân' la lunca dunăreană,
Să-mi găsesc copilăria-n ţara hiperboreană,

Unde iarba creşte noaptea într-un anotimp albastru,
Flori de câmp sunt păzitorii viitorului dezastru.
Eu păzesc poeme-albastre, în câmpiile-elizee
Şi m-adăp din râul Lethe, să-mi uit viaţa de femeie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul zilei

bucuria zilei are gust de căpşună
privirea ia culoare din rondul cu lalele
rapsodia cucului în mine răsună
raze mă învăluie-n luminoase dantele.

clipe de răsfăţ în suflet se adună
chiar dacă bătrâneţea are toane rele
bucuria zilei are gust de căpşună
privirea ia culoare din rondul cu lalele.

frenezia grădinii se înalţă la lună
poemul nopţii e inspirat de stele
cuvintele iubirii cu raze se-mpreună
armonia verii e-n gândurile mele.

bucuria zilei are gust de căpşună
privirea ia culoare din rondul cu lalele.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarabandă

pretind de la toamnă un bob de zăbavă
că să-mi izvorască extazul în piept
azi sting cu lacrimi flăcări de lavă
parcă m-am rătăcit de drumul drept.

aripi de lumină să-mi crească aştept
să zbor spre interstiţii de soare
el este-n Univers suprem înţelept
iubirea pentru el freamătă ca o floare.

trudesc la fericire trăiesc o sarabandă
printre griji şi tristeţi compun poezie
mă-nvălui cu miresme din câmp de lavandă
să piară moliile chiar şi din fantezie.

galbenă melancolie s-a cuibărit în glandă
vara a luat cu ea ultima frenezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino...

Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ţi pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...

Să punem pe buze, cu roşu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ţi-oi da un sărut pe sub pălărie...

E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalţă din glie!...
Hai, vino s-asculţi... E o ciocârlie.

Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are gust. Moartea are gust. Sarea este condimentul principal al existenţei ce ţine în componenţa ei atât gustul începutului cât şi pe cel al sfârşitului.

Claudiu Ovidiu Tofeni în Alfabet din Viaţă (15 ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzile din mine, vânătoarea...

Ce străzi pustii scâncesc sub felinare!
Sunt bulevarde-ntregi prin carnea mea.
Şi fiecare pas străin mă doare
Când calcă pe un vers de catifea.

Se răzvrătesc poemele din sânge
Şi năpârlesc de straiul ce le-am dat,
Sonetul meu de gală, astăzi plânge,
Că, la un colţ de stradă, l-am uitat.

E-o dimineaţă ca o noapte-adâncă.
O scară de mătase de-aş avea,
Aş tot urca, s-ajung la tine, stâncă
Ce muşti cu foame din lumina mea.

Să-mi caut muza-n miezul de tăcere
În care mă tot chemi, cu-n zâmbet trist.
Ai gust sălciu şi gust amar de fiere
Şi-n tine, cum să râd şi să exist?

Pe bulevardul principal se strigă,
Un ţipăt mă despică, ca un cnut,
Ce-mi biciueşte trupul de ferigă
Şi tu nu eşti să-mi fii duşman şi scut.

În cârciuma vetustă-ţi bei licoarea,
Pe-o stradă mică lângă atriul meu
Şi regizezi cu ciudă vânătoarea
De îngeri ce-l iubesc pe Dumnezeu.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chandler (miroase): Sandviciul ăsta miroase bine...
Joey: Ţi-am spus eu să-mi miroşi sandviciul?
Chandler: Nu pot să-ţi miros sandviciul?
Joey: Nu! Jumătate din gust stă în miros! Îmi inhalezi toate unităţile gustului.
Chandler: Bine, o să ţi le dau înapoi. (Expiră.)

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa focului iubirii

(epopee)

Am pus cenuşă peste
focul veşnicei iubiri,
Ce arde, tainic,
Adânc înlăuntrul meu,
Jăratecul sfărâmat rânjeşte
la mine ascuns,
Ca să-mi facă în ciudă.
Şi-mi spune,
printre dinţii sălbatici:
Ce ai făcut suflet nefericit,
Ai stins
sămânţa focului iubirii?
Cum vor mai ştii
de acum oamenii
de această sămânţă,
Dacă tu ai stins-o cu nesăbuinţă?
Bateţi vânturi şi spulberaţi cenuşa,
Suflaţi tare, salvaţi sămânţa,
Sămânţa focului iubirii!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mrejele propriului sine

Ai gust de uitare şi de zadar,
Timpul, Octombrie, pictat fără har,
Pe pânza în care un trup învelesc,
Stoluri aşterne, pasari păşesc...

Umilele ceruri le sunt interzise,
Iubite Octombrie, acestea fiind zise,
Îmbracă-ţi tunica de palidă ceară,
E frigul prea mare, în sine şi-afară

Şi degeaba reproşul aceluiaşi timp
Aşez în lumile ce nu pot să schimb,
Ai gust de deja iar ceea ce vine,
Pierit cade-n mrejele propriului sine.

Octombrie cu trepte de miere-n culoare,
Sunt zilele tale profund trecătoare,
Ai gust de uitare, vei trece iar;
Octombrie iubire, ai gust de zadar.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gust de fiere

Sunt înnebunit după lumina trecută
printr-un coniac bătrân
turnat dintr-o lăută
pe portativul unui sân
câte un strop sărută
de-şi muşcă toamna buzele-n cădere
şi aerul oftează de plăcere
de-şi cântă strugurii din miere tot amarul
şi-ţi lasă gust de fiere lăutarul

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord liric

e iarnă şi ninge cu momente fresh
arbori se îmbracă cu straie de argint
în grădină se aşterne imaculat preş
eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint.

nutresc cu Calea Lactee un liric acord
să-mi înveşmânte versul cu lumina violetă
să topească-n mine ţărmul unui fiord
ca să mă fericesc cu viaţa de poetă.

zidesc în versuri amintiri dragi, emoţii
ilustraţii cu iubiri ajung la Polul Nord
nicicum nu mă împotrivesc în faţa sorţii
nu-mi las cuvintele-n haotic dezacord.

ies flăcări din mine, din amnarul morţii
fur scânteia glorioasă, emblematic record.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa interzisă

Îmi place, şi m-atrage, şi aş vrea
din gânduri să-mi dispară şi să-mi fie
uitată ca un vers de poezie
ce ritmul reuşeşte a-l strica.

Nu vreau nici s-o alint, nici s-o sărut,
iar gândul la aroma-i cunoscută,
aş vrea s-o ia pe-o cale neştiută,
ca eu să-i uit şi gustul cel plăcut.

Acum, cred că am febră, simt un cald,
un dor ce mă frământă la stomac
şi trebuie s-admit că o cam plac,

dar eu sunt hotărât, n-am cum s-o scald:
o iau -mai delicat ca un herald-
şi gust... un strop din sticla de cognac.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!