Iarbă trează

Cu urechea la pământ
Lunecând l-ascult prin foi
Lungi, de cârji de popuşoi.
Graiul apelor din vânt.

I-aud undele-aşternute
Giulgii moi, ca de hârtie,
Şoapta cum îi întârzie
Sufletul să i se mute.

Sculele mele cântate
Le-aş zvârli vârtej în foc.
Vrea un singur pai, în loc
De unelte-ncrucişate.

Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul şi-aleanul tot,
Pâcla grea şi ceaţa rară.

Treceţi toate pe o coardă,
Iarbă trează, floare moartă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am pus urechea la toate uşile la care ţi se răspunde prin gaura cheii: n-am primit răspuns.

Tudor Arghezi în Ochii Maicii Domnului
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această floare de hârtie (cartea) are daruri neînchipuite: ea va rămâne în casă şi se va reîmprospăta singură.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă de vânt

Odihneşte-ţi ochii-ntr-o floare
Când privirea prea tare te doare...
Scufundă-ţi palmele-n apă de vânt
Când lutul frige zălud aici pe pământ...

Zboară-n zările line a apelor
Când în nisip te adânceşti, orbit...
Îmbrăcate-n haina curcubeielor
Când clepsidra sufletul ţi la răcit...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există decât un singur principiu vital, care se manifestă prin tot ceea ce există în univers, fie că este vorba de câine, pisică, arbore, iarbă, vânt sau pământ, căci toate acestea sunt vii.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graiul nostru

Graiul nostru-i vechi şi-i verde,
Înţelenit de veacuri pe această glie,
E doina ce sufletul vrea să dezmierde,
Şi candelă ce arde-n unghere de chilie.

Graiul nostru-i apă lină de izvor,
Ce curge milenar prin fiecare vers,
Este iubire plânsă şi suspin de dor,
O psalmodie pentru întregul univers.

La asfinţit de soare, cu spiritul latin,
În umbra crucii eu mă rog şi cânt,
Pe slove gravate-n ceaslovul bizantin,
În cel mai dulce grai de pe pământ.

poezie de Paul Aelenei din Graiul nostru românesc (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Singur ca crucea pe culme,
Singur ca spinul sub brume,
Singur ca barca pustie,
Singur ca floarea-n câmpie,
Singur ca ciotul de lemn,
Singur ca fiara prin semn,
Singur ca-umbra-n pământ,
Singur ca aripa-n vânt,
Singur ca mama la uşă-aşteptând.

poezie de Virginia Baran (3 decembrie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de ciocârlie versus zmeul de hârtie

La amiază, în câmpie,
O dispută în tărie
Între un zmeu de hârtie
Şi un pui de ciocârlie.
Puiul având mult tupeu
Îl desfiinţează pe zmeu
Cu ciripituri de-ocară,
Cum că este tras pe sfoară
Şi că dacă n-ar fi vânt
Ar rămâne pe pământ
Nemişcat şi fără viaţă
Lângă ghemul său de aţă.
Pe când el, deşi e pui,
În tăria cerului
Se înalţă pân' la nor
Fi'nd un mare zburător.
Când disputa celor doi
Era aproape în toi,
Un erete iute glonţ
A luat puiul în clonţ
Trimiţând către pământ
Doar pene zburate-n vânt.

MORALA:

Nu te cocoţa în top
Până nu sari(zbori) peste hop.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet prin urechea de ac

moartea îmi presară în cale aluzii
mi-a ucis trandafirii, inima suspină
sufletul se amăgeşte cu galbene iluzii
nu am gândit că toamna repede o să vină.

compun euforia cu seminţe de mac
dorul de mare să nu fie prea greu
pe ţărmul amintirilor rătăcesc buimac
compun romanţa toamnei ca un corifeu.

ghiceşte-mi viitorul în cafea cu caimac
nu lăsa ceaţa să fure visul meu
se leagănă sub soare în albastru hamac
în el doarme trecutul, viori din ateneu.

firul vieţii trece prin urechea de ac
de câte ori se rupe îl leagă Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.

Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.

Gândul meu al cui gând este?
În ce gând, în ce poveste,
Îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?

Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaştinii şi livezii.
Şi semnez: Tudor Arghezi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate comediile vieţii noastre obşteşti purced de la absenţa totală a cărţii menită să îndrepte toate deformaţiile sufleteşti provenite dintr-o educaţie silnică.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Tudor Arghezi

Buchetul rimelor ce dai
Au o puternică savoare,
Dar titlul "Flori de putregai"
Arghezi, cred că nu-i cuminte,
Nu vezi că prea aduce-aminte
C-ai stat odată la răcoare?

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide

Dacă ochilor tăi le-ar plăcea
Nevăzutul şi neştiutul, ai putea
Veni la mine, parcă,
Şi te-ai lăsa primejdiei din barcă.

Şi nu te-ai mai gândi la nimic,
Nămolurile tainelor toate
Zac în mine răsturnate.
Luntrea târâtă de ele
Se loveşte de nuferi şi stele.

Într-o limbă barbară
Ţi-aş spune poveşti dintr-o ţară.
Vorbele, ca o ţărână
Din şesurile ei ţi le-aş presăra pe mână.
Şi-n lacrimi se vor trezi
Apele ţării dinspre miazăzi.

Ascultă: râurile-i trec prin mine.
Le auzi tu destul de bine?
Ascultă: grăieşte cucuruzul.
Pricepi creşterea lui cu auzul?
Uite-n livadă stupii,
Uite-n vifore lupii,
Uite cerbii,
Uite firul ierbii.
Vezi
Herghelii, stoluri, turme, cirezi?
Toate ale mele sunt şi de mine ţin.
Tot ce nu-i al meu şi e strein.
Din perinile munţilor, la rîul lat,
Dumnezeu şi-a aşternut pat
Şi s-a culcat.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai palid, tot mai singur

Tot mai palid, tot mai singur, tot mai cadaveric,
mă-ndărătnicesc în mina asta de-ntuneric...

Izbesc mereu în straturi goale, mute şi pustii...
şi voi izbi
pân'voi albi
şi voi orbi
şi-oi împietri...

De dorul zorilor mă voi lupta
cu ceaţa grea, cu carnea mea,
tot mai pleşuv, tot mai uscat, ma cadaveric -
miner nebun în mina asta de-ntuneric...

poezie clasică de Aron Cotruş din Versuri (1925)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

April

Într-o ramură-nflorită
E-agăţat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-şi cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.

Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.

O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.

Pasăre cu aripi lungi,
Unde eşti şi ce mai faci?

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cadenţe (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă

( Sufrageria nu ştiu să fi vorbit vreodată
În stihuri ori în proză - şi cred că-n orice gest
Să le surprindă graiul, ar fi rămas mirată
Însăşi urechea Domnului Jean de la Fontaine.)

Tacîmurilor, linguri, furculiţe şi cuţite,
Le-am auzit revolta pe şoptite
În spălatorul din bucătărie.
- " Noi nu slujim decît cu farfurie
Şi stăm numai atît la masă
Cît se dumică felul de mîncare grasă,
Şi repetăm o singură figură:
Din gură-n blid şi de la blid la gură.

În farfuria-ntinsă ori adîncă
Ajuţi boierii-n timpul cît mănîncă.
Tot rostul nostru e să stăm aproape
De mînă celor ce-au să se îndoape.

Din strălucita mea tovărăşie
Trec în lighean, de-a dreptul în leşie.
Icre, stacoji, sos franţuzesc
Totuna mi-s că tot mă murdăresc,
Şi, tot trecînd prin pipăiri şi guri,
Nu mai cunosc mîncarea de lături.
N-aş vrea să-mi fac păreri, dar cînd ne-au luat,
Spuneau:" Sunt de argint curat ". "

Dar adevăru-i numai pe cutie
Şi-n galantar, unde stă scris: -Argintărie-.
Nu te-ai întors în cîrpă niciodată,
Să-ţi vezi şi coada că ţi-a fost gravată?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dimineaţă de mai

Înfloresc în cer salcâmii
E tăcere pe pământ
Uneori mai latră câinii
Sau frunze foşnesc în vânt

Drum pustiu se-aşterne-n cale
Pe margini - trudite flori,
Geamuri galeşe şi goale,
Case adormite-n zori.

Liniştea domneşte-n zare
Cu nuanţe de tăceri
Liliecii dorm în floare
Pe umbroasele cărări

Dar din firele de iarba
De sub garduri la grădini
Prinde liniştea să fiarbă
Clocotind sub rădăcini

Şi se-nalţă de sub crin
Din pământ cu iarbă rară
Înspre cer, şi-acum senin,
Aburi calzi de primăvară

Când colo în depărtare
Raze prind a se ivi
Şi capuşe dau în floare
Pregătite-a le-ntâlni

Prin tăcerea adormită
Ca-n pustiu în zori de zi
Toate florile se agită
Începând a se trezi

De pe cer lipsesc iar norii
Soarele-apărînd în zori
Înfloriră toţi bujorii
Pe un drum pierdut în flori

N-am uitat nici astăzi drumul
Îmbrăcat precum un crai
Căci mai simt şi-acum parfumul
Unei dimineţi de mai.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de cuvinte

Vârtej de cuvinte unde,
unica semnificaţie comprehensivă
e căutarea unui suflu de vânt
ce ia cu el frunzele seci de cuvinte...
O suflare de vânt
cu care să te ridici din cauzal,
din rutină sau prozaicul banal...
O boare de vânt
care să strivească indiferenţa,
să blocheze acea vâltoare de cuvinte
rostite înaintea unei oglinzi,
precum lupii ce uluie flămânzi...
O adiere de vânt
ca o mână ce poate mângâia
obrazul de ceară al singurătăţii
şi sufletul obosit a dezmierda.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ABC

A vrut Dumnezeu să scrie
Şi nici nu era hârtie...

distih de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara-n crâng

Cu frunze negre, cu flori de soc,
Mă ţine primăvara-n loc,
În crângul mic pe care-l ştii
Cu dragostile fumurii.

De iarbă crudă şi de lut
Mi s-a făcut dor neştiut,
Obrazul la pământ l-am pus
Să-mi amintesc de-un dor apus.

Dar altcum inima-i zvâcnea,
Pământului, sub faţa mea,
Îndepărtate ţări şi ape
Veneau din toate, mai aproape.

Am pus urechea la pământ,
Să prind o pulbere de cânt,
Dar firul mic, ca de vioară,
Un cântec larg mi-l împresoară.

De sub culcate ierburi, iată,
Dă zvon ţărâna zbuciumată,
Tovarăşi mulţi, în marşuri grele,
Din ţări cu scrâşnet de zăbrele.

Cu faţa-n iarbă, la pământ,
Mă ţine crângul fremătând,
Nu crângul mic, pe care-l ştii
Unde-aşteptam demult să-mi vii,

Ci crângul tot unde ne-ncape
Şi dor, şi pasăre, şi ape,
Nu primăvara ta şi-a mea,
Mai firavă ca lacrima,

Ci cântul larg ce ne-nfăşoară
Plapânda strună de vioară,
Ci hora soarelui şi-a lunii
Cu toată primăvara lumii.

poezie clasică de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânzienele gingaşe

Sânziene dragele mele,
Voi aveţi sufletul drag,
Vreau să fiu cu voi în stele
Şi-am ieşit să văd în prag.

În seara asta mintea mea,
Caută-n stele cu privirea,
Că vrea să uite viaţa grea,
Şi-ncearcă din nou nemurirea.

Acolo sus sunt ani pierduţi,
Îi văd când sunt eu trează,
Dar îmi apar nişte năluci
Şi sânzienele dansează.

Pe-o rază caldă călătoare,
Văd o stea unde e iubirea mea,
Ce luminează uşor în zare
Şi ea-mi bucură viaţa grea.

poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!