Cuprinsul

Pământul, ţarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni şi turme şi vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniştea,
Ploaia, negura, vântul,
Hobotul, spaima, frămîntul.

Cum a intrat în mine ţara toată?
Cum a-ncăput o ţară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?

Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmârc, a început şi Dumnezeu.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinsul

Pămîntul, ţarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni şi turme şi vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriştea,
Durerile, neliniştea,
Ploaia, negura, vîntul,
Hobotul, spaima, frămîntul.

Cum a intrat în mine ţara toată?
Cum a-ncăput o ţară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?

Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmîrc, a început şi Dumnezeu.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra băută

Am băut primul pahar
Apoi am băut al doilea pahar
Apoi tot setul de pahare
Am băut vitrina de pahare
Am băut oglinda, pendula
Şi-am sughiţat două secunde
Am băut apartamentul
grădina din spate
m-am băut pe mine
apoi mi-am pus dopul
băut
şi-am băut un somn liniştit
la umbra mea băută...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două nopţi

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, şi-n pisc plângea Isus.

Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urât.

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine vorbe rosteşte natura! Vântul sălbatic nu ţine toată dimineaţa, ploaia-n şuvoaie nu ţine-o zi întreagă. Cine stârneşte vântul şi ploaia? Cerul şi pământul. Dacă nici Cerul şi pământul nu le pot face să dăinuiască cum o să poată oamenii?

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile spre mine izvorăsc
Ca miriştea în lan,
Devreme e să te doresc,
E prea târziu să nu te am.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un lac

Într-un lac alb de lumină,
A ieşit o lună plină.
Ce mai caută şi luna
Tot în lacuri totdeauna?

Limpezeşte şi îşi spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porţelanu-având o pată
De argint necurăţată.

Azi în lacul îngheţat,
Blidul nu i-a mai intrat
Şi-l atârnă-n ceaţa sură
Vătămat de-o ştirbitură.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia şi vântul au bătut astă noapte-împreună (Cioara croncănind în noapte)

Mână-n mână, ploaia şi vântul au bătut toată noaptea,
Obloanele scârţâiau în cântecul toamnei.
Lumânarea s-a stins, din clepsidră a curs ultimul strop de apă;
M-am tot ridicat şi m-am tot culcat, dar nu mi-am găsit pacea.
Treburile omeneşti se petrec asemeni apelor mareei,
O viaţă dispare ca un vis.
Ar trebui să ies mai des la băut cu prietenii,
Altminteri n-o să mai pot suporta multă vreme-acest amurg.

poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Tudor Arghezi

Buchetul rimelor ce dai
Au o puternică savoare,
Dar titlul "Flori de putregai"
Arghezi, cred că nu-i cuminte,
Nu vezi că prea aduce-aminte
C-ai stat odată la răcoare?

hexagramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt

Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Şi copiii, şi nevasta.

Se vor stăpâni peste ţara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar şi apa de băut.

Acuma vor şi pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În ţara lui este străin.

Chiar dacă îl daţi vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul ţării
Că-i primit cu testament.

Străbunii noştri-au apărat
Cu viaţa, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn şi mormânt.

Auzim cum creşte iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albeşte barba
Până ne-înghite pământul.

Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.

România-i pământ sfânt.
E ţara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp cerul aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp pământul aşteaptă

soarele străluceşte cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, aşteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un fel de ruşine să nu-ţi cunoşti ţara.

citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatorului de limbă,Arghezi

Tu ai "ivit cuvinte potrivite"
Şi pentru oameni, dar şi pentru "vite"!

distih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săream într-un ochi de apă,

în ghete să-mi încapă

ploaia, cerul, norul, vântul

printre care şi pământul.

catren de Camelia Opriţa din poemul Rădăcini şi soare, Capitol : (revista Plumb nr 169, USR Bacău, Apr. 2021)
Adăugat de Poliana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar cu vin

O frunză de geam se loveşte
O fată in gol priveşte,
O lacrimă curge lin
Într-un pahar cu vin.

Un sunet nesfârşit
De plânset răguşit,
O viaţă ce se duce lin,
Într-un pahar cu vin.

O continuă dilemă
Într-o gândire fermă,
Un gând ce apare lin,
Dintr-un pahar cu vin.

Pe masă o pată
Şi-o tigară sfărâmată,
Scrumu-i împraştiat lin
Lâng-un pahar cu vin.

O rază rătăcită
De lună înngalbenită,
Luminează lin...
Un pahar cu vin!

poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia ploii

se bucură câmpul sub ploaia mocănească
şi arborii se spală de praful poluant
doar ploaia divină poate să hrănească
pădurile gliei într-un ritm vibrant.

cântecul stropilor răsună pe umbrelă
vântul voios îngână romanţa toamnei
ţesătura zilei cea mai fină dantelă
se armonizează cu lumina icoanei.

în grădina primenită zâmbesc crizanteme
ploaia brodează iubire din melancolie
varsă-ntr-o veselie pe alei reci poeme
modelează viaţă până la temelie.

filozofia ploii azi o aprofundez
luciditatea cerului se scurge în crez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am băut un pahar

cu apă şi acesta era
plin de schije! – spune soldatul.
în priceperea mea
am băut un pahar
cu apă sfinţită... şi apa era
plină de rugăciuni! – spune soldatul.
în priveliştea mea
apa vorbea, iar paharul
paharul tăcea.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musafirul

Un păianjen mi se lasă
Din tavan, pe fir, pe masă,
Şi se-ntoarce iar pe fir.
- " O să ai un musafir ",
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe cînd el îşi ţese plasa,
Suind de-andaratele,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de faţă,
Că jucînd mereu pe aţă,
Se desprinde, se agaţă
Şi-nnodînd să nu şi-o rupă,
Ţi-a căzut de sus în supă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima pagină, nescrisă

mi-e dor de mirosul busuiocului prins
în grinda din casa bunicii
şi de ploaia care vindeca dealurile triste
sub care tata
îşi etala sudoarea

mi-e dor de oameni şi de mine
de copilul care impresiona alergând
desculţ
după fluturi

ştiu c-am plecat din mine
în clipa în care
miriştea îngenunchea
în faţa dimineţii
ca o tăcere

mi-e dor şi de tine, doamne!
ca de-o respiraţie
în faţa morţii

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din brazdele de iarbă, din miriştea verde rămasă în urmă, pătrundea în văzduh, se împânzea
deasupra luncilor un aer nou amărâu, cu un miros abia nuanţat de sânge. Tot mai multe brazde la distanţe egale se înlineau de-a lungul delniţelor...

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, La coasă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe, dureri, lumi

nu ne pasă sau nu putem?
durerile mării nu sunt oameni
durerile întinsei câmpii nu sunt oameni
durerile statului nu sunt oameni
durerile facerii nu sunt oameni
durerile astea nu se simt
vorbele astea nu se spun
vorbele astea nu se aplică
vorbele astea nu se decid
vorbele astea nu se votează
lumea asta nu e un cvorum
lumea asta nu e un senat
lumea asta nu e o vorbă
vorba asta nu e o durere
cealaltă simţire e omul paralel
omul profund care nu e cunoscut

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!