Mircea Țenche

La tine în pungă!

Răsărit sau apus?
Toate pot avea numele tău
Dacă tu vrei...
Clipele le amanetez în rai,
Îngerii nu au nevoie de șpagă.
Florile se ofilesc în august,
Bucuriile sunt peste tot,
Pete de sânge caut,
Tu nu ai antidot.
Fotbalul te plictisește,
Mingea e prea rotundă și oarbă,
Pietrele reci te așteaptă
Să-ți cânte un cântec
De iarbă...
Nu fugi până mâine
Când te voi prinde în gândul meu.
Speranțele mor ca un câine,
Primesc salutări, de ce eu?
Emoțiile ți le las pe o foaie
Prea albă, pustie, absurdă,
Când lumea ta o să creadă
Vom despica munți
La tine în pungă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mircea Țenche

Antidot

Pietrele nu știu să plângă,
Oamenii nu au nevoi,
Mintea ta vrea doar să râdă,
Eu pot potcovi doi boi.
Sufletele reci se-ascund,
Lumea le aplaudă des,
Știu că tu nu vrei să râd,
Vrei doar calea spre succes.
Dacă focul nu te arde,
Dacă inima nu doare,
De ce nu te temi de moarte?
De ce nu cauți izvoare?
Te găsesc pe cerul meu,
Încă nu ți-am dat un nume,
Vreau să spulber tot ce-i greu
Și apoi să fug în lume.
Paginile le ascund,
Emoțiile-s peste tot,
Spune-mi tu, chiar crezi ce spui?
Sau ești doar un antidot?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Suflet in nori

Vindeai speranțe la apus,
În păr aveai doar ghiocei,
Furam doar flori,
Dar ți-am adus
Tot ce-ai vânat,
Noaptea de ieri,
A fost cu teamă și surâs.
Am căutat același loc
Plini de speranță și noroc,
Mai dă-l în viața mea de joc!
Ești prea tăcută și senină,
Nu-mi place să-ți găsesc o vină...
Emoțiile curg din piept,
Tu vrei să fugi,
Eu te aștept,
Același loc uitat și drept.
Nevoile-s la tomberon
Ascult doar piese cu trombon,
Nu vreau pastile,
Vreau să dorm
Cu tine fără ochi închiși,
Să scriem stele neînvinși,
Să facem lumea mai frumoasă,
Să ne prostim
La noi acasă!
Finalul trebuie să fie
Desprins parcă din comedie,
Eu te sărut până vei ști
Că nimeni nu o să îți spună,
Când sufletul atinge norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

O lume gri

Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Și totuși,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să știi, ne așteaptă să zburăm!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Tai lemne

Glasul tău e tot acolo
Unde florile nu mor,
Mașinile gri nu au loc de parcare...
Cu sufletul mov,
Speranțele verzi,
Visam numai stele.
Tu de ce nu crezi
În inimi?
Obstacole caut,
Diamante vânezi,
Privirea aceea
Era pentru mine?
Cu sânge te vreau,
Cu zâmbete fugi,
Pastelele și gofrele
Sunt mai gustoase
Decât slănina.
Într-o zi sufletul tău
S-a pierdut pe o bancă înghețată.
Eu am aflat
Și am început să tai lemne....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am să îți fac jocul

Am făcut greșeala, să te întâlnesc,
Când puteam prea bine, să te ocolesc.
Tu mi-ai furat mintea, m-ai dus în extaz,
Acum fugi de mine și-mi faci în necaz.
Cu gândul la tine, simt că-înnebunesc,
În ghearele morții, rău mă zvârcolesc.
Prea ești fără milă, prea mă umilești,
Prea mult vrei copilă, să mă prăpădești.
N-am să îți fac jocul, nu voi renunța,
Am să-ți iau iubirea, fără voia ta.

poezie de (22 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mircea Țenche

Inimă de cartof

Te-am căutat azi în pământ
Și ți-am găsit inima,
Avea forma unui cartof roz
Ușor deformat de pietre.
Mai știi când spuneai
Că azi nu e momentul,
Mâine e prea târziu,
Florile oricum mor?
Nu aș putea să privesc
O poză cu noi
Fără să mi se pară
Înduioșător de patetica.
De fapt, eu nu am
Nici o poză cu tine,
Nici o poză cu noi.
Nu știu de ce,
Dar am preferat să - ți uit chipul
Și să te păstrez,
Într-o casă roșie
Cu patru camere.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Despre durere

Mă doare acum chiar peste tot
Nu vreau să caut antidot,
Durerea are rolul ei în lume
Eu o tratez mereu cu glume.
În cotul meu ea se așază
În fiecare după-amiază,
În capul meu ea se strecoară
Și vreau s-o prind doar cu o sfoară!
Fără pastile și rețete
Durerile-s mult prea concrete,
De tratament nu mă feresc
Doar că-i ușor cam nefiresc.
Căutăm plăcerea peste tot,
Pozăm doar lumânări în tort,
Și câteodată totu-i mort...
Nimic nu iese la lumină,
Nici îngerii nu vor să vină!
Caut o piatră, un pretext,
Cuvinte sparte dintr-un text,
Durerere fără chip și rost
De ce-ai în mine adăpost?
Eu te voi vinde orișicui
Îmi spune că durerea lui,
E mai presus sau mai albastră,
E mai intensă sau mai proastă!
Dar la final nu încerc să fug,
Nu vreau să știu unde ajung,
În lumea asta ce n-ascultă,
A cui durere-i prefăcută?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Voi mai avea versuri?

stau și privesc
foaia albă curată
vreau să-ți scriu dar nu pot
ești prea aproape de mine să mă auzi
ochii tăi spun mult prea multe
iar eu nu vreau să-nțeleg neînțelesul
dincolo de o dragoste neîncepută
puritatea nu poate supraviețui
în lumea ta doar în inima mea
care va rămâne un mister
chiar și pentru mine,

banalitatea trăită în grabă de cei din jur
îmi ostenește sufletul fragil
mă îndepărtează încet
de așa numită viață
doar refugiul în vis
și iubire mă ajută
să supraviețuiesc monotonia oarbă
și aerul ticsit de fariseism,

nopțile lungi de iarnă
aștept primăvara
să pot să cânt serenade stelelor
alese de tine cu atâta grijă,
nopțile de vară aștept să dorm
pe iarba îmblânzită de săruturi calde
iar toamna aș vrea să nu vină
să o luăm iar de la capăt
știu, că nu voi avea glas
să-ți cânt mai apoi
dar poate atunci
voi avea versuri să-ți scriu
și voi umple
această foaie albă curată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Cărările cu flori

Nebunii nu mai au astăzi culoare,
Gândurile lor sunt peste tot.
Am găsit cândva calea către soare,
Dar am pierdut-o,
Iluziile iau foc...
Destinul e un șarpe cu venin,
Așteaptă clipa potrivită,
Ne naștem, plângem și iubim,
În lumea asta mult prea rătăcită.
Îți dau sângele meu dacă mă crezi,
Dacă și tu vezi dincolo de nori,
Biletele spre rai nu au un preț
Eu număr azi cărările cu flori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inconștiență, poate!

Oriunde ești să știi că nu-ți e bine
chiar dacă ai impresia că-ți e,
degeaba fugi fugind mereu de tine
și vrei să fii doar ceea ce nu ești

Acum iar plouă, ploaia vrea să-ți spună
c-așa va fi în toamna de argint,
singurătatea a-nceput să doară
iar cei din jur zâmbesc și iar te mint

Poate ai vrea să te întorci în timpuri
acolo unde ai simțit că ești,
păcatele prea multe sunt cu tine
și nu-ți dau voie să te mai iubești

Nu te găsești în lumea asta oarbă,
cauți fără să știi ce vrei să cauți,
o lacrimă din ochi ar vrea să-ți cadă
și nu o lași să vadă clarități

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Traducător de zâmbete

Sunt traducător autorizat de zâmbete,
Pot să îți ștampilez fericirea
Dacă tu ai nevoie de lege...
Tribunalul îmi dă voie
Să te fac să uiți de nevoi
Și să-ți amintești doar ochii mei.
Îți pot da dobândă tuturor dorințelor
Dacă tu crezi,
Că oamenii apar din dragoste!
Știu, tu vrei cerneală albastră,
Poate și o croazieră.
Am cerut-o de nevastă,
Mai departe... carieră!
Fii doar tu în fața mea,
Fără haine peste suflet!
Știu că vrei să-ți dau ceva,
Plătește-mă cu un zâmbet...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Țenche

Trebuie să vrei

Ochi albaștri, poate verzi,
Stâncile se pot topi,
Cânt balade și aștept
Tot ce viața va dori.
Prea mulți bani avem în minte,
Puțin loc doar pentru
Noi,
Dacă mâine vom zbura,
La ce ne vom gândi apoi?
Poate sufletul e greu,
Când e plin de neîmplinire,
Poate vreau doar locul meu
Altora nu dau de știre.
Razele de soare știu,
Porumbeii sunt de acord,
Ca să ai sufletul viu
Trebuie să vrei,
De acord?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

O tristă toamnă

Se-apropie o tristă toamnă și printre frunze ce-au căzut
Mai caut clipele trecute și toate câte am pierdut...
Într-o rugină parfumată e-nvăluit un aer cald
Cu pași nesiguri fuge vara din lacul unde mă tot scald

E trist și umed asfințitul iar soarele a plâns puțin
Și mi-a trimis o adiere a unor nopți prea lungi ce vin
Îmi fac un pat de frunze moarte și mă întind să lenevesc
În mintea-mi plină te mai caut, dar nu mai sper să te găsesc

Cum să mai cer putere vieții când am trăit și așa prea mult?
M-agăț de-un ram uscat de vreme și vântul rece îl ascult
Un cântec scurt de toamnă tristă răsună-n nopți prea lungi ce vin
Eu mă grăbesc s-ajung la tine, să-ți umplu sufletul străin...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Titina Nica Țene

Toate florile din lume, mamei

Dacă florile din lume
pentru tine ar înflori
ar fi asta prea puțin
să te poată răsplăti

Dacă stelele din cer
și-ar aprinde luminița
numai pentru tine anume
ar fi și asta prea puțin
să-ți arăt recunoștința.

Dacă razele de soare
aș putea să le răpesc
și să vin cu brațul plin
ție să le dăruiesc
și atunci ar fi prea puțin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.

A avea

Privește-L în ochi pe Dumnezeul tău
și spune-I,
spune-I că soarele nu era perfect
atunci, la începuturi,
când l-a pus pe cer pentru tine...
Tu ai vrut să îl cioplești cu dalta ta
într-o formă perfect rotundă,
supradumnezeiască,
dar l-ai ucis.
Din rănile sale curge văpaie
pe pământ
și pădurile ard.
E atât de cald
încât toți oamenii au nevoie
să meargă la psiholog,
să-și descopere în ei depresia
și să o arate lumii cu degetul,
ca pe o scuză a nefericirii ce crește în ei.
Lumea ta este prea frumoasă acum,
pentru ca Dumnezeu să mai poată face parte din ea.
Omule, ești plin de tristeți într-o lume în care nu poți avea totul,
de aceea ai săpat în soare
până l-ai găurit
și i-ai scos miezul pentru tine,
doar pentru tine,
pentru a avea...
Iar acum, când vezi cu poftă și alte stele,
ești captiv în depresia lumii care a pierdut soarele.
Omule, L-ai pierdut pe Dumnezeu,
dar El nu te-a pierdut pe tine,
te așteaptă...
tu, să-L cauți,
dar nu prea departe,
nu în soare, nu în stele,
mult mai aproape...
în tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Constantin Anton

Labirintul voinței

Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!

Noi necazuri zilnic ispășesc
Temeri fără rost, grea răscumpărare...
Trec prin viață sincer și firesc
Timpul netrăit... amar, amar mă doare!

Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!

Sunt prea mândru, prea orgolos,
Nu dau din trufiile mele celorlalți...
Mă tem să nu trăiesc fără de rost,
Să nu ascund pururi mie noii talanți!

Nu toate bucuriile vieții mă-ajung
Nu toate sacrificiile îmi sunt destule
Nu toate rugăciunile mă ard pe rug
Fiindcă Doamne uit uneori eu de Tine?!

Mă tem de fapte crude fără de iertare
De bucurii false, de bucurii reci amare...
Mă tem de suferințe pline de trufii
De tăcerea care arde-n miez de poezii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Tot ce vreau

Aș putea să-ți fiu enigma timpului strivit în struguri,
Sub picioare de femeie, într-o vie, în amurguri,
Pot să-ți fiu și alb și roșu, nici prea mult, nici prea puțin,
Să mă simți cum curg prin tine, aromat precum un vin

Sau de vrei, pot fi oceanul, o furtună trecătoare
Pot fi vântul verii tale, pot fi cald, pot fi răcoare
Pot să-ți fiu oftatul tandru odihnit pe a ta piele,
Printre șoapte coborâte, lângă tine, dinspre stele

Îmi doresc să-ți fiu sărutul veșniciei pe obraz,
Un apus pictat pe coapse c-un fior magic, turcoaz
Tu zâmbește, mă acceptă, n-am nevoie de mai mult,
Vreau să-ți fiu adolescentul în al dragostei tumult

Pot să-ți fiu o mângâiere, sau sălbaticul nebun,
O tăcere ce-ți vorbește când la pieptu-mi te adun,
Iar de vrei, pot fi devreme, îți pot fi mereu târziu
Tot ce vreau de fapt, femeie, este să mă lași să-ți fiu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Sterian

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de așteptat -
N-ai vrut s-o primești în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.

A venit iarna și ești tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aștepți până la sfârșit…
A venit iarna și-ntreabă nevinovată:
"Nu știi unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-așteaptă s-auzi și de bine.

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Salvează planeta Pământ

Indiferența ta mă afectează atât de grav,
Încât, de la o vreme, mă simt tot mai bolnav.
Pericolul pieirii îmi e tot mai aproape,
Simt cum îmi dispar păduri, dispar cursuri de ape.
Zi de zi deșertul, mă sugrumă cu ghearele,
Pe pajiști întinse, mor de sete animalele.
În grădini și livezi, plantele sunt pârjolite,
Câmpii, munți și dealuri, rămân tot mai dezgolite.
Prietenii mei, oamenii, suferă de foame,
Copacii se usucă și nu le mai dau poame.
Stratul de aer, tot mai mult se rarefiază,
Soarele mă arde, când ziua-i la amiază.
Primesc caniculă în loc de rouă și ploaie,
M-acoperă și mă sufocă, prea multe gunoaie.
E tot mai multă murdărie de jur împrejur,
O astfel de viață, de loc nu pot să mai îndur.
De vrei s-aduni în hambare, bogatul rod al meu,
Ajută-mă omule! Va fi mai bun traiul tău.
De vrei prosperitate, salvează-mă pe mine
Și vei avea tot ce-ți dorești, și astăzi, dar și mâine.
Cu plante și animale să fim împreună,
Doar așa viața va fi mai frumoasă, mai bună.
Gândeșt-te bine! Salvarea mea e și a ta,
Dacă mie-mi este bine și tu vei prospera.
Dacă vrei să trăiești bine, de rău să nu fii înfrânt,
Până nu e prea târziu, salvează planeta Pământ!

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Până când?

Nu-ți las amintiri, nici doruri măcar,
Doar cântec de nai pe ape senine,
Prin fire de iarbă veni-voi arar
Să-ți scutur din rai polen din stamine.

Neliniști vor plânge în clopote reci,
Cadențe-ngânate din frângeri de lună,
Prin vis risipit, de umbre să treci,
Arcuș nins cu mirt să-ți cânte pe strună!

Mă caută în iriși de păsări năuce
De ceața te-adoarme în lacrimi de vânt,
Înalță o rugă cu îngeri sub cruce,
Când țipăt de fluturi vor geme-n cuvânt!

Să fugi unde știi că nimic n-a mai fost,
Nici ierni de mătase, nici oarbe suspine,
Nici meri altoiți de ninsori fără rost,
Sărac să rămâi de arderi străine!

Luceferi de dor în iarna tăcerii
Brodează-i o clipă cu nuferi de gând,
Tristeți exilate-n solstițiul iubirii
În temeri străine vor sta! Până când?

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook