Bătrâna mea doamnă

Patruzeci și șase de primăveri
au trebuit să treacă
să te pot înțelege
statornica mea doamnă
fiecare anotimp
mi-a mugurit
prin orbita ochilor
câte un răsărit
și-un apus
la fiecare
durere
la fiecare
bucurie trăită
tu mi-ai ciocănit
la ușa pieptului
trezindu-mă prin liniștea dimineților
amețit de aburul cafelelor tari
am petrecut nopți goale
și-am împărțit așternutul
tânjind după o ineluctabilă dragoste
visam la pulsul
zilelor ce vor urma
bucârându-ne
ca un copil
atunci când
i s-a reparat jucăria stricată.

Astăzi
te voi elibera
din strânsoarea corsetului
coastelor mele
te voi scoate la plimbare
prin orașul
care mi-a crescut peste umeri
braț la braț
te voi plimba
pe străzi
alergând
razând
liberi
dependenți
disipându-ne
în aburul lor
firimiturile destinului.

Bună seara
bătrâna mea doamnă!
Eu sunt poetul
ce-ți scrie stihuri
cu pana înmuiată cu sângele tău.

S-auzim de bine
neliniștita mea inimă!

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Partenerii paradisului

- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Știu; dar și eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc și urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, și eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervați cumplit, doamnă.
- Și dumneavoatră, nu mai puțin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e și rostul
egalității dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiți, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dați-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveți un "Do" de jos; muriți liniștit,
domnule!

poezie de din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

în fiecare zi mi se mișcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal să simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot să îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.

probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naște o inimă
și
o va alăpta cu sângele din cuvinte.

a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mișcă în piept
un poem.
tu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Aripă X

Te voi iubi
pe fiecare filă de carte,
în fiecare cuvânt
mă voi arcui la pieptul tău
ca un apus sub tâmplă unei biserici.
După fiecare sărut
voi lăsa un spațiu,
așteptând luna
să treacă peste noi cu tălpile goale,
lăsându-ne urme mici
ca niste petice de jar,
fără să ne doară.
Te voi iubi
fără niciun punct între noi,
iar mâna care ne va scrie
nu va muri nicicând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alergătorii

Prin pădurea arsă mergem pe drum prăfuit
Prin lunci de aer ei aleargă după razele soarelui.

Fiecare piatră, fiecare fir de praf e cuvânt amuțit
În fiecare fir de iarbă bate pulsul alergătorului.

poezie de din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Un buchet de margarete

În urma ei iarba se cosea singură.
Avea sub braț scara pe care toți copii
au urcat în poduri
la fiecare braț avea o poartă
în fiecare poartă era o vedere
de la mare ori de la munte
pe care scria:
Pentru tine draga mea
strâng buchet de margarete
ca să ți-l așez în plete
atunci când ne-om mai vedea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Orașul din care se pleacă

oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare
îngeri înalți printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arși de febra poeziei /de-a v-ați ascunselea

el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un șobolan roz gâf âind de neputințe
din orașul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone și zile
nenumărate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Eli eli lama sabactani

doamne
te strig
nu ca să-mi răspunzi
nuuuuu
te strig doar așa
ca să știi
că știu
și mă hrănesc cu trupul tău
și-ți beau cu nesaț sângele
apoi sărbătoresc fiecare patimă
cu speranța învierii
te crucific în fiecare zi
pentru fiecare nou toma
iar prin fiecare celulă îți bat piroane
spre liniștea caiafelor
și îmi primesc arginții cu infatuare
doar pentru un sărut
dar mă lepăd de tine de trei ori câte trei
cu fiecare drum al crucii
cu fiecare nouă coroană de spini
și mă tot întreb de ce tot aprind lumânări
când ard mai puternic
decât orice flacără chinuită în ceară
la ce Doamne-iartă-mă consum oxigenul
dacă nu pentru asta Te respir

totuși Doamne
aș vrea ca bisericile să fie iar zidiri din dragoste
ca și chiliile părăsite acum
la urma urmei Tu ești peste tot
ce nevoie să ai de un templu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de respirații

Alerg
cu patruzecișișase
de respirații de ani lumină
prin constelația de lapte a lumii,
găsesc copilul
cu ochii uscați
ce tânguie încă după jucăriile ruginite
din pivnița gândului.
Te aștept
ca pe o hologramă
în grefa ochilor,
dar tu
trăiești
într-o lume abstractă
și atât de tăcută,
chiar și în zilele îndulcite cu torturi.
Îți mai simt izul matern, mamă,
printr-un vis galactic,
se cațără
ca o iederă
până în purpurul retinian,
cu rădăcini înfipte adânc,
dincolo
de aburul cald
al respirației mele...

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie

Tangoul Dragostei

Ne învelim ușor în toamnă
frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Cad frunze ruginii și aurite
pe-ale noastre tâmple argintii și obosite.

Atâtea freamăte se-ascund sub pașii apăsați, desculți,
Atâtea rugăciuni rostite jos prin văi sau sus pe munți,
Atâtea urme am lăsat în stele, în soare, prin furtuni, prin ploi,
Atâtea minunate anotimpuri au trecut, frumoasă doamnă peste noi.

Am împărțit poverile și bucuria,
Paharul, lingura și farfuria,
Am împărțit și răni și lacrimi și dureri,
Eșecuri și succese, zâmbete și dulci plăceri.

Plouă încet cu stropi uriași ce parcă ne îndeamnă
iar la dans, frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Sărut o lacrimă ce-ți curge pe obrajii-ți albi și moi,
Și continuăm, cât ne e scris, tangoul dragostei în doi.

Marius Alexandru, 10/05/2020

poezie de (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mireasă...

Închid ochii și se așează sub pleoape
Înger de șoapte, în noapte.
Și fiecare șoaptă este o catacombă...
Cad lacrimi în trombă...
Amintirea se disecă în mii de tăceri.
Este timpul de ieri...
Când eu - mireasă a verbului ruginit,
Îmi amintesc de-nceput.
De mireasa de rubin, cu voaluri din care,
Din râuri de sânge-am țâșnit,
Cu tălpile goale.
Căutam să cunosc fericirea
Din laptele mamei dulce și alb.
Prin Dumnezeu mi-a rămas
Far și catarg.
Au trecut ani...
Am devenit femeia-mireasă,
Femeia frumoasă, frumoasă, frumoasă...
Pășind spre altar
Cu sete de viață.
N-am gândit niciodată
Că sub pleoapele ninse
Se vor scurge deodată,
Lacrimi, gânduri și vise.
Am trimis la plimbare
Timpul iute trecut
Și sub lespezi de Soare m-am ascuns - început.

În alt timp am plecat
Și să plâng m-am decis,
Printre munții de doliu,
Pentru ultimul vis.
Și trecutul acela în zadar a apus,
Toate visele vieții ca o clipă s-au scurs.
Despre visele mele
N-am nimic să vorbesc.
Am prea multă durere,
Dar tot vreau să iubesc...
...............................................................
Pașii-aleargă prin mine,
Sunt un gând de cristal
Dintr-o vară rămasă
Rătăcită la mal.
Și din nou sunt mireasă,
Mire mi-e Infinit
Și la tâmple-mi anină
Ramuri-valuri de mirt.
Îmi e voalul un val
Peste umerii goi,
Peste umeri de ceară,
Dar e-un vis fără noi.
Doar buzele mele sunt încrustate-n nisip,
Ca urmele pașilor
Trecători prin... peste timp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânzătorul de metafore

De astăzi m-am decis
nu voi mai scrie stihuri
vorbesc la modul cel mai serios
am să le bag pe toate într-un sac
și-am să le vând
în piața Matache
sau mai bine
la colțul Presei Libere
strigând într-o veselie
cumpărați cuvinte simbolice
cumpărați metafore
ia metafora ad litteram
în părg
sau mai coaptă
tip formular
bifezi cu x
pătraturile cusuțelor
și obții o poezie instant
pentru cei dragi
pentru inima ta
sau pentru altă inimă
mă voi întoarce acasă bogat
și golit de cuvinte și muze
………………………….
la tomograf
doctorul
mi-a găsit în suflet
un chist tatuat
denumit metaforă.

poezie de
Adăugat de Iulian LorinczSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Any Drăgoianu

Mi-ai iertat fiecare durere în parte

ca un soldat trecut prin atâtea războaie
învățat cu gloanțele
cu sângele
cu moartea
cu mine
mi-ai iertat rănile
drumul
timpul pierdut
ca un soldat ce uită
că mâinile lui pot să culeagă albastrul
da
sunt sigură că mi-ai iertat fiecare durere în parte
fiecare zi pierdută într-o cameră rece
unde sângele meu devenise alb
unde carnea mea
se obișnuise cu gloanțele
cu moartea
cu atâtea războaie
da
m-ai iertat pentru toate
iar mâinile tale calde
vin să acopere rănile adânci
și fiecare zi pierdută
într-o cameră rece
unde dorm numai umbre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Răsărit de dor

Asfințit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aș mai vrea în taina nopții să-ți șoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aștept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopți s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc și esti același, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ți mai vorbește și-nțeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrățișare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristețe, bun rămas!
Asfințit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopți se vor mai duce, câte am să pot uita?
Și-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aștept sau poate ușa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopți s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec și-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viața își urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire și-am s-o iau de la-nceput.

Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aștepți sau poate inima ți-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e prețuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Și-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viața mea!

poezie de (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicole Sere

Sfârșit de anotimp

Sfârșit de anotimp, de an, de iubiri eterne
uitate prin ceruri de Rai...
intrasem adânc cu deratizarea în sufletul clipei,
am omorât tot de la ploșnițe la fluturi
chiar și inocentele larve, omide și pupe.
am răscolit cu o răutate de care nu mă credeam în stare
fiecare colțișor, fiecare celulă,
semănând pustiul, moartea, liniștea.

Uitasem de-o cutumă a naturii
prin care fluturii, aceste banale efemeride,
sunt regalul din metamorfoza vieții
în acea unică sublimă zi.

Și am învățat dureros un singur lucru,
ce-i drept, important:
natura și umanitatea funcționează după aceleași cutume
având totuși nevoie de sângele visului albastru
așa cum florile au nevoie de fluturi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul
nu m-aș încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile și unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara
deși arcașii ceții spre mine își reped
săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 14.99 lei.

Nu mai sunt tânăr, doamnă

Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aș putea fi iarăși Don Juanul care-am fost
Când trupul veștejește și putirința plânge.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaș în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide și-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea crește mă-nvârt ca-n piruetă.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, și de pereți mă țin
Când scările cobor, că-mi scârțâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îți jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd țâțe; de vreau să mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!

parodie de , după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

#

ai scris o mulțime de poeme pentru sacha
și niciunul n-a fost despre sacha.
toate au fost despre cum trebuie să fie

distrugerea slăbiciunilor,
atingerea valvelor inimii, pentru ca aceasta
sa nu se oprească.
înghițirea comprimatelor cu eliberare prelungită ca și
mâine să fie o zi frumoasă.

ai scris cu un creion mecanic prin care
la fiecare apăsare ai mai crescut cu
un milimetru,

la fiecare apăsare,
ai absorbit cu tifon
sângele,

care a curs prin venele orașului,
acest cadavru ce nu apucă
niciodată să se răcească.

la fiecare apăsare,
ai acoperit,

și sângele tău,
și sângele lui sacha.

dar orașul nu știe nimic despre toate astea.
va rămâne la fel, cu toate luminile lui străvezii, așteptându-ne,
exact ca un animal însetat de sânge.

un animal care o să treacă în viteză pe o autostradă din care
știe de la început că nimic
nu va mai ieși viu.

iar tu o să fii mereu acolo
pe partea cealaltă, cu valvele inimii deschise,
ca o ambulanță care-și deschide brusc ușile.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg

poemele de dragoste se scriu numai seara
așa se cuvine
atunci și cuvintele au umbre
după care să ne ascundem în timp ce jurăm
că nimic nu ne va despărți
deși stăm fiecare pe câte un mal
al singurătății
că ne vom iubi până la moarte
deși moarte este un cuvânt pe care
cei ce iubesc nu ar trebui
să îl rostească niciodată
poemele de dragoste se scriu numai seara
atunci ispitele au contururi estompate
ca și demonii cei frumos cântători
înlănțuiți de catargele corăbiilor
plutind în derivă
poemele de dragoste
se scriu numai seara
când razele întunericului usucă
cerneala de pe hârtie
și lacrimile din călimară
când fiecare își poate alege
o stea și o inimă
cărora să le dea același nume
pe care îl va uita
până în zori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Doar nebunii mai aleargă

Viața doamnă nu-i așa cum vrei
Să mergi cu sacul la umplut
Un obuz ca un abuz
Va cădea mâine la trei
Și-ai să vezi că din tot vraful
Se alege numai praful
Și pe nimeni n-a durut
Și-o s-o luăm de la început;
Viața doamnă e o luptă
Fără milă, fără legi
Și nu știi cu ce te alegi
Că e zilnic mai abruptă:
Fiecare pentru sine
Lasă în urma lui cadavre
Și frumoasele palavre
Numai cât să-i fie bine;
Poți să suferi, poți să speri
Jinduind la primăveri

Doar nebunii fără scuturi
Mai aleargă după fluturi
Cât mai poate fiecare
Și se îmbată de culoare!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Un înger sărută piroanele

Rana din tălpi nu mai doare,
au răsărit în ea poeme
scrise cu mâinile ce au cules fluturi în copilărie.

Sunt femeia în ie cu maci.
O cicatrice uscată...
De câte ori a crescut iarba în mine,
timpul nu m-a privit în ochi, mi-a sărutat fruntea
și în loc de riduri, o cruce mi-a răsărit.
De atunci am știut că am o aripă în sânge,
că lumina e cea care cânta în păsări,
la fiecare liturghie a dimineții, când un înger sărută piroanele
ca să nu ruginească...

De atunci nesomnul mi-e ca un rug aprins,
o forfota de zei ținând apele în pumni, îmblânzindu-le.

Am înflorit auzind din gura ta
că moartea nu mai are pâine pe masă...
Cât de frumoasă sunt
în brațele tale făcute cuib protector!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook