Tangoul Dragostei
Ne învelim ușor în toamnă
frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Cad frunze ruginii și aurite
pe-ale noastre tâmple argintii și obosite.
Atâtea freamăte se-ascund sub pașii apăsați, desculți,
Atâtea rugăciuni rostite jos prin văi sau sus pe munți,
Atâtea urme am lăsat în stele, în soare, prin furtuni, prin ploi,
Atâtea minunate anotimpuri au trecut, frumoasă doamnă peste noi.
Am împărțit poverile și bucuria,
Paharul, lingura și farfuria,
Am împărțit și răni și lacrimi și dureri,
Eșecuri și succese, zâmbete și dulci plăceri.
Plouă încet cu stropi uriași ce parcă ne îndeamnă
iar la dans, frumoasa mea, frumoasă doamnă,
Sărut o lacrimă ce-ți curge pe obrajii-ți albi și moi,
Și continuăm, cât ne e scris, tangoul dragostei în doi.
Marius Alexandru, 10/05/2020
poezie de Marius Alexandru (5 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.