Toamnă

Anotimp precum o doamnă,
Pielea-i mai faldă pe oase,
Fructele îi sunt zemoase
Şi la gură n-o poţi coase!

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 septembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domniţă

Trecut-au peste mine
Dragostele cele fine
Şi în carne, şi în oase
Inima ca să mi-o coase;
Crinul, fir al frumuseţii,
Trandafirul, fir al vieţii;
Cea mai răsărită viţă,
Spune-mi tu, acum domniţă:
- Hai spune-mi, c-altfel sufăr
Cum să fac să-ţi cumpăr,
Sufletu-n monezi de dor
Şi trupul cu amor?!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne... de zi...

Dimineaţa ca o doamnă, te duci la servici' frumos,
După-amiaza, chibzuită, târgu' îl faci cu folos,
Iar apoi, pe înserate, fără niciun marafet,
Te întinzi precum o coardă, nu în pat... ci la bufet!...

epigramă de Vasile Zamolxeanu (11 februarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă...

O distinsă şi-mpopoţonată doamnă...

monostih de Vasile Zamolxeanu (1 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În coşul înţelepciunii stau fructele zemoase, pline de vitamine ale rugăciunii.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp după-anotimp
Cu speranţe de Olimp,
Stă în cale ca un ghimp,
Se numeşte simplu... timp!

catren de Vasile Zamolxeanu (13 mai 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul e alcătuit din vreascuri, frunze uscate, taine pe jumătate explicate. Lasă-l în spate, priveşte cu speranţă departe şi îngrijeşte florile prezentului ca la carte! Astfel, de fructele zemoase ale viitorului ai parte!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenerii paradisului

- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Ştiu; dar şi eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc şi urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, şi eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervaţi cumplit, doamnă.
- Şi dumneavoatră, nu mai puţin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e şi rostul
egalităţii dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiţi, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Daţi-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveţi un "Do" de jos; muriţi liniştit,
domnule!

poezie de Ion Crânguleanu din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara (poezie pentru copii)

Vară, zână florăreasă,
Cu corfiţa plină, rasă,
De flori tămăduitoare,
Ce râd vesele sub soare,
C-au primit în dar culoare,
Iar ne-ntâmpini în cărare.

În piaţa cerului,
Târguieşti cu ciocârlia,
Să-ţi răsfeţe bucuria
Şi-i asculţi culcată în flori
Neântrecutul tril din zori,
Artă păsărească în zbor.

Coci în pântecul tău mare
Şi pe lună şi pe soare,
Grâul, pâinea viitoare
Şi legumele gustoase,
Dar şi fructele zemoase,
Pentru mese copioase.

Vară, anotimp iubit,
De vacanţe înveselit,
De la munte pân'la mare,
Tot o forfotă-n culoare,
Neastâmpăr şi visare
Şi pe ploaie şi pe soare.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (20 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru o doamnă drăguţă...

Epitaf pentru o doamnă drăguţă
Orele i-au fost firişoare-aurite de nisip
Desfăşurate-n franjuri, în vârtejuri şi-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.

Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damme-Jeanne...

Te-am ales după sprânceană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
O, dulce damigeană!

Te-am ales să-mi fi ca soaţă
Căci din toate nu eşti hoaţă,
Să mă-nşeli tu n-ai cum dară
Te golesc, te umplu iară,
Tu mă-mbii din ochiul gurii
Să-ţi simt fructele pădurii,
Eu te iau frumos de toartă
Şi-mi deschid a vieţii poartă....

Bună eşti de pus la rană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
Nu-nchid fără tine-o geană!

Dragă Jană, Sânziană,
Orice nume-ţi dau eşti strană,
Şi din iarnă până-n toamnă
Te respect ca pe o doamnă,
Vişine, coarne, cireşe
Sufletul mi-l ţii în feşe,
Tu morgană, damigeană,
Pentru tine am drăgană!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie Toamnei...

Frumoasă Toamnă, darnică doamnă,
Dacă-mi baţi la uşa vieţii, dă-mi din bruma tinereţii,
Putere şi hărnicie, în cămară, bogăţie,
Pace şi prietenie, iubire şi veselie,
Viaţa dragă să îmi fie.

Nu lăsa răul să coase, printre bătrânele mele oase,
Alungă-mi durerile, precum vântul ciorile,
Alungă-mi singurătatea, că nu vreau să-i pieptăn pleata,
Alungă-mi duşmanii toţi, peste şapte văi şi munţi
Şi fereşte-mă de moarte, că nu are nicio carte,
Timpul să mi-l socotească, casa să mi-o părăsească.

Vin-o toamnă drăgăstoasă, atunci când baţi în fereastră,
Umple-mi mintea ce-aşteaptă, înţelepciunea în poartă,
Să legăm prietenie, Dumnezeu cu noi să fie,
Că şi eu te-oi răsplăti, în cântec şi poezii.

poezie de Valeria Mahok (septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La iarmarocul de vorbe

"Hai la băiatu, ia vorba fierbinte,
îşi ţine de cald şi te-ajută la minte!"

"Vând vorbe pestriţe, orice măsură,
se potriveşte la orişice gură!"

"Închiriez arhaisme cu ora."
"Cuvinte mecanice, Firma Pandora."

"Vorba dulce mult aduce."
"Repar la moment epitete năuce."

"Cuvinte zemoase, cuvinte harbuz,
vând vorbe de leac pentru văz şi auz!"

"Ia doamnă, ia doamnă, o vorbă de-amor,
pentru noptieră, în dormitor!"

"Atelier de-ndreptat adjective sucite."
"Ascut la tocilă cuvinte-cuţite."

"Poftiţi vorbe fragede pentru salată!"
"Poftiţi cu piper, vorbărie tocată!"

"Marele parc neologic. Real:
hiperbola care mănâncă mangal."

"Must natural de cuvinte! Conţine
cele mai noi şi mai mari vitamine.

"Aicea se vine cuvântul cel mare,
doi bani kilogramul, să ia fiecare!"

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub Rosa...(sub pecetea discreţiei)

Mai lasă-mi o vară,
Mai lasă-mi o toamnă,
O primăvară,
Iarnă... şi-o doamnă...
Mai lasă-mi toţi anii
Pe care-i voi duce
Zărilor stranii,
Doamna şi-o cruce...
Dă apelor vinul,
Sămânţă-n ţărână,
Lasă-mi destinul
Doamnei în mână...
Mai lasă-mi putere
Şi gânduri senine,
Suflul îmi cere
Doamna din sine...
Se îndrugă culori,
Cuvintele zboară
E doamnă din... flori,
E domnişoară!...

Iată câmp nearat,
Un câmp înflorat,
Dorinţa-mi tresare
Spre deflorare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 octombrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcie

Bătrâneii, cu măsură,
Pentru ciorba lor de oase,
Chiar de n-au un dinte-n gură,
Cumpără, pe rupte, oase.

epigramă de Traian Conciatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă

Doamnă, cât de străină vreţi să-mi păreţi, atât
de pur şi inocentă vă simt, cât de străină vreţi
să îmi fiţi, Eu atât de mult vă simt şi mă pierd
doar la gândul că totuşi îmi veţi răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârşit de timp ori de Noi!

Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduţi în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem şi Noi amândoi, în clipa de faţă!

Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători şi la fel de
,, necopţi", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiţi o dată!

Doamnă, să-mi mai vorbiţi o ultimă dată şi
să-mi mai trăiţi o ultimă clipă şi promit că îmi
va fi îndeajuns să iert şi să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineaţa şi toamna,
zilele toate şi toate anotimpurile dintr-o dată!

Doamnă, să nu ştiu acea dată, nu vreau şi nici
să vreau a şti, să nu-mi spuneţi, oricum, sunteţi
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai ştie de cine, oricum, aşteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat şi acum!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din culise

În politica recentă,
Un pic mai "inteligentă",
Se tot coase şi descoase
Şi ne "vând"... la preţ de oase...

epigramă de Constantin Enescu (25 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele raţiunii

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă
condeiul e o dragoste - inedită afacere
poezia luminii în mine se dezvoltă.

amară-i bătrâneţea nutresc o întoarcere
la vremea tinereţii mereu dezinvoltă
fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

pasiuni romantice sunt în prefacere
cu perfuzii de lumină din celestă boltă
gânduri metamorfozate au o desfacere
în lumea întreagă când nu se revoltă.

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coliba mea de ceamur

Există un anotimp unde fulgii de nea
devin livezi înflorite
iar livezile se prefac în mirese.

Un anotimp în care timpul încremeneşte
într-amiaza unei zile toride
Şi amurgurile par nesfârşite.

Un anotimp unde frunzele căzute
sunt elegii care muşcă din suflet
iar brumele înfloresc cu arome de crini.

Un răgaz între anotimpuri,
în care îndrăgostiţii se transformă în ruguri
şi ard aprinzând aştri, precum zeii!

poezie de Vasi Cojocaru Vulcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi se cere ceva, grăbeşte-te să faci acel lucru înainte de a se ţi se cere a doua oară. Să nu fi precum nucii pe care trebuie să-I scuturi ca să le poţi culege fructele.

Pitagora în Legile morale şi politice
Adăugat de Florin Mercaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagă, Doamne

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
şi mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
şi cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos
cu doi miei de câmp de mure
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos

Leagă-mă de mine, Doamne
cu tăciune stins pe râuri
cum şi ea pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colţ de ochi
şi mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
şi-mi tot rupe şi-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopţi.

Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
şi-mi citeşte din psaltire
cu doi ochi subţiri de hoţ,
cu doi ochi subţiri de doamnă

Să nu plec,
să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană de afine
ca pe-un braţ de flori
la porţi.
Leagă, Doamne, dacă poţi...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Camelia Radulian
Comentează! | Votează! | Copiază!