
Epigrama zero
Ești superinteligent.
Amesteci două cuvinte;
Apoi, faci, mă rog, curent
Să le-mpingă: tot-nainte!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Îndrăgostitul: cascador între două... cuvinte.
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Aventuri cu poezia
Poezia sună deșteptarea
sar cuvinte din rastel
Doamne unde duce marea
dacă muntele mi-e țel
Sar cuvinte din rastel
poemul e încărcat
să te văd zăgan costel
dacă ești cu-adevărat
Poemul e încărcat
Doamne unde duce marea
dacă ești mă rog bărbat
poezia sună deșteptarea
Sar cuvinte din rastel
deturnându-vă nițel
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arăți că ești bun, când nu faci rău celorlalți. Și nici ție, desigur.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Păcală, se vorbește din ce în ce mai dezbrăcat!
Păcală: Păi, ignoranța încearcă să-și pună de acord cele două goluri: din interior și din cuvinte!
replici din Brașovisme de Costel Zăgan (15 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana Loredana
Numele tău face albă zăpada
numele tău crește-n copaci
printre două lacrimi trece cascada
numai tu în cuvinte când taci
Numele tău înflorește-n copaci
numele tău trece ca vântul
de-ai să vrei să-mi spui ce mai faci
să-mi cauți în inimă mormântul
Numele tău trece ca vântul
printre două lacrimi cascadă
la sfârșit iarăși ia cuvântul
numele tău albă zăpadă
Numele tău murmură-n copaci
nu mai plânge tată în inimă taci
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Troleibuzul
Conectat la două fire,
Consumând curent constant,
Circuli zilnic în neștire
Și-ai motor nepoluant.
Când te văd mă trec fiorii,
Ești semeț precum un leu,
De aceea călătorii
Cu respect îți spun "troleu".
Te asemeni cu tramvaiul
Fiindcă chiar și cu temei
N-o poți lua, și ăsta-i baiul,
Peste tot pe unde vrei.
Totuși, bag acum de seamă
Că e și-o deosebire,
Tu ești liber, fără teamă,
Să intri și-n depășire.
Dar când ești în deplasare
Pe traseul stabilit
Tremuri de îngrijorare
Să nu faci scurtcircuit.
poezie de Octavian Cocoș (23 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze
Costel Zăgan, Traiectorii fragile
a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips
Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea
gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amesteci apele, se tulbură... Amesteci oamenii, îi înnebunești...
aforism de Constantin Pavel
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnez cu (s)lava iubirii
Dragostea stă să erupă
dragostea e un vulcan
n-a trecut decât o clipă
și parcă-a trecut un an
Dragostea e un vulcan
lava toată-i în cuvinte
merg de parc-aș fi Pan
de jos Doamne înainte
Toată lava-i în cuvinte
n-a trecut decât o clipă
îndărăt Doamne-nainte
dragostea stă să erupă
Dragostea e un vulcan
pre nume Costel Zăgan
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Câtă vreme încă studiezi, călătorești pentru concursuri, ești norocos și câștigi unele dintre ele ești într-un soi de curent și, dacă ai succes, nu îți pui întrebări cu privire la acțiunile tale. Îți pare că faci bine orice faci. Felul în care cânți, cum vorbești, cum te îmbraci, modul în care îți petreci timpul liber. E important, îți oferă încrederea necesară pentru a risca și a câștiga.
Eduard Kunz în revista Dilema Veche, interviu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet pe cale de dispariție
Ești o bombă de cuvinte
păi atunci hai explodează
nu mai fi așa cuminte
și aruncă-le o rază
Hai odată explodează
schije să-ți arunce versul
poezia stă de pază
să nu fugă universul
Doar o schijă asta-i versul
nu mai fi așa cuminte
tăcerea dacă-i reversul
fii o bombă de cuvinte
Și-nc-o dată explodează
fii cu moartea hai pe fază
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Angoasa clocește-n cuvinte!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte: urlați, vă rog!
aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am realizat: am ferma mea de cuvinte!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 februarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducere aminte
Să fug de lume în cuvinte
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (7 iulie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, ca și durerea, ne vindecă de cuvinte.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (15 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă răstignesc pe cuvinte: cum să vorbesc altfel?
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e un fenomen rănit: de cuvinte!
aforism de Costel Zăgan (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sfărmând patul lui Procust
Ești liberă să-și faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ți acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-și spun zei
Ești liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame
Ești liberă să-mi deturnezi orice tristețe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulți ninsoarea cuprinsă de tandrețe
scurcircuitând toți sorii rămași în Univers
Ești liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă
Ești liberă să spui că paradisul locuiește-n tine
să-mi arzi aripile și azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătata fără de rușine
să te iubesc și iar să nu te iert
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Clovnul dintre cuvinte
Nu mă mai ține minte
monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (1 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!