Poveste

Poveste
Adunată de prin lume, despre predestinare, destin şi coincidenţe.
Într-o zi, fără de veste,
Un bărbat a întârziat,
Pe drum spre casa sa.

Văzând că ora e târzie,
Cu mult din cale afară,
A vrut ca soţia sa să ştie,
Şi a sunat-o-prima oară.
Pentru că n-a răspuns, întârziatul domn,
A repetat apelul, cuprins de foc şi pară.
La care soţia îi răspunde, trezită greu din somn.
-Te-am mai sunat, de ce nu ai răspuns?
Îşi ceartă el femeia.
-E primul tău apel ajuns,
Şi am răspuns. Te aştept cu cheia.

Ajuns acasă supărat,
Bărbatul ridică telefonul,
Şi vede că nu a sunat,
Decât o dată, şi îndulceşte tonul:
-Vai dragă, rogu-te mă scuză,
Nu-ţi fie cu supărare,
Că-n grabă, cu firea mea ursuză,
Am mai sunat, dar cu eroare.

A doua zi de dimineaţă,
Mânat de-un sentiment ciudat
Şi curios din fire,
Repetă apelul eronat.

Răspunde o voce de bărbat,
Care-i mulţumeşte,
Că-n noaptea cea târzie l-a sunat,
Şi viaţa i-a salvat, fără să ştie.

-Cum aşa? întreabă soţul,
Credeam că am deranjat!
O face el pe hoţul.
-Să mă iertaţi de ieri am supărat!

Primeşte un răspuns neaşteptat:
-Ieri, când ai sunat,
Mă certam cu Dumnezeu,
Eram de funie agăţat,
Dorind sfârşitul meu.

L-am implorat, cu ochii în lacrimi:
-Doamne, de nu vrei aşa
Să-mi termin viaţa,
Dă un semn, fă ceva,
Să-mi recâştig speranţa!

Atunci am primit apelul tău,
Venit din depărtare,
Semnul trimis de Dumnezeu,
Suprema mea salvare!

De aceea îţi mulţumesc,
Că ai greşit în noapte,
Mânat de-un semn Dumnezeiesc
Şi m-ai scăpat de moarte.

Învăţătura este că,
Dincolo de noi,
Atei ori credincioşi din fire,
Cineva veghează,
Fără să ne dea de ştire.
Şi crezi ori nu, în pronia cerească,
De multe rele ne păzeşte,
Ceata îngerească!

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (15 martie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teleapelul

Mereu inopinată vocea în teleportare
Când chiar neaşteptată, este mereu surpriză
Din poli se contactând într-o electroliză
Fără de rezultat ştiut, o întâmplătoare.

În fond nimic nu este total întâmplător
Căci apelantul ştie în timp ce-are să ceară...
Şi-a programat apel devreme, de cu seară
Îşi repetând în minte scopul, sârguitor.

Este inechitabil însăşi apelu-n sine
Căci cel care-l primeşte şi-n grabă îi răspunde,
Habar nu are cine-i, cui i-adresat, de unde;
Veşnic nepregătit îl întoarce cum îi vine.

Morala-i foarte simplă; când primeşti un semnal
Reflecţia urgentă-i pentru cine-i, ce-l doare
Şi-n timp ce voce asculţi, doar puneţi întrebare;
Spune-i s-aştepte o clipă, aşa doar teatral!

Dă de-nţeles că altu-i deja pe fir, aşteaptă
Şi timp ia-ţi-l să ai răspuns, ce se cuvine;
Să nu fi prins prosteşte cu pantalonii-n vine
De cel ce te-a sunat, cu vocea-i... înţeleaptă!

Chiar în amurg primesc apel; nimic precis,
Aşa din întâmplare, că-i singură şi-i plat...
Şi doar dintr-o greşeală de număr a sunat
Şi cum s-a nimerit... ar da din ce-a promis!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reilly: Au sunat de la ocean. Au rămas fără creveţi.
George: Da, Reilly? Ei bine, au sunat de la magazinul de nesimţiţi şi au rămas fără tine!
Reilly: Care e diferenţa? Tu eşti cea mai bună marfă a lor!
George (ezită, agitat): Da? Ei bine, eu am făcut sex cu soţia ta.
McAdam: Soţia lui este în comă.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au sunat că nu au apă până le-a sunat apa în cap.

citat din David Boia (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu din Nostalgii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Nu m-ai sunat demult
Si mă-ntrebam
Ce ar putea sa fie...
O simplă intâmplare
Sau iarna cea târzie
Care-a-ngheţat
Aproape tot
Ce-n cale a -ntâlnit
Si gândul tău oprit
La frontiera timpului grăbit
Aştept apel
Aş vrea doar vocea să-ţi aud
Să-ţi spun că am citit
Tot ce ai scris!
M-am regăsit
Prin rânduri adunate
Si-mi pare c-am trăit cândva
Poveste ca a ta
Descrisă-n carte.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia: Dragul meu, îţi aminteşti, astă toamnă ai fost la pescuit?
Soţul: Da, şi?
Soţia: A sunat ştiuca să-ţi spună că e însărcinată.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine, lângă sufletul tău

când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu ştie
se întâmplă firesc într-o dimineaţă când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viaţa ta
duci câţiva paşi câţiva stropi de pe clanţa de care tocmai
ţi-ai desprins palma

singurele lucruri care vin către tine sunt nişte sticle împinse de vânt
şi chiar de-ar veni 1000 ar fi acelaşi lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închişi priveşti la vâslaş
îi auzi cântecul încheieturilor
pe faţa lui nerasă i se citeşte copilăria ce urmează
zâmbeşte
îţi vorbeşte despre iubire
ce ciudat să-ţi vorbească cineva despre iubire în aglomeraţia de la metrou
un vâslaş

te trece o transpiraţie ciudată
poate şi pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu
de faptul că nu a răspuns la telefon deşi a sunat de 30 de ori cum cere părintele

pe uşa biroului oamenii fac tic tac fără să aibă habar
tu rămâi cu chestia aia din piept ce se crede la maraton
dar nu spui nimic colegilor
ştii că ţi-ar răspunde nostalgic că au avut pe cineva drag
care a murit de aşa ceva
îţi vor da un număr de telefon neapărat să-l suni
neapărat să mori

îl rogi (îl suni?) pe cel născut peste noapte în barcă să te ducă acasă
uite închid ochii îi promiţi şi îi loveşti ochii de aer cu rigla
ce dacă îţi scapă cana cu cafea şi se rostogoleşte sub dulap
îţi imaginezi apa unui izvor cum vine de dedesubt cum inundă
covorul biroului cum
îţi intră pe sub unghii şi rezolvă situaţia

lemnul bărcii e ud dar nu moale (cum e covorul
de aici multe semne de întrebare)
deschizi ochii şi îi vezi chipul de fată închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de adolescent închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de cerşetor închizi repede ochii
deschizi ochii şi îi auzi chipul de ploaie (întreînchizi ochii - ha!)
împingi cuvinte cu pixul afară din tine
dar nu le spui mai multe cuvinte decât trebuie
nici măcar prin mediumul
pe care l-au adus şi l-au pus pe oliţă
lângă

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmi era mai greu

Tu m-ai lăsat plângând...
credeam că ai plecat,
dar, Doamne,
cât de frumos m-ai aşezat
în lumea Ta!
Cât de frumos aveai grijă
de visele mele!
cât de aproape mi-erai!
Acum că ai răspuns
durerii mele,
te văd zâmbind
precum un Tată
care-mi ştie drumul.
Acum Te văd,
Te simt,
crezând în Tine,
mi-ai răspuns,
când Tu, Doamne,
l-ai adus în viaţa mea,
m-am bucurat ca un copil,
dar tot, Tu, Doamne,
l-ai luat ca să-mi redai
bucuria de a trăi.
Azi, nu mă mai simt singură,
uitată,
rănită,
minţită,
nepotrivită...
căci Tu mi-ai răspuns
zâmbind
şi m-ai ridicat
deasupra durerii.
M-ai vindecat
şi-Ţi mulţumesc
că nu m-ai părăsit!

poezie de Eugenia Calancea (24 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promptitudinea salvării

Soţia mea fiind borţoasă,
Salvarea am sunat urgent,
Însă când a ajuns acasă,
Băiatul meu era sergent.

epigramă de Paul Constantin (2 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerry Kennedy: Dragă Holly, nu mai am mult timp. Nu mă refer la faptul că nu mai am mult de trăit, ci la faptul că tu tocmai ai ieşit să cumperi îngheţată şi te vei întoarce în curând acasă. Dar am sentimentul că asta va fi ultima mea scrisoare, pentru că nu mai am decât un singur lucru să-ţi spun. Nu va trebui să te întorci în trecut, sau să cumperi o lampă, poţi foarte bine să-ţi porţi de grijă şi fără ajutorul meu. Vreau doar să-ţi spun cât de mult m-ai schimbat. Iubirea ta m-a transformat într-un bărbat puternic, Holly. Şi pentru asta îţi voi mereu recunoscător... la propriu. Dacă ar fi să-mi promiţi ceva, promite-mi că ori de câte ori eşti tristă, sau nesigură, sau îţi pierzi încrederea, vei încerca să te priveşti prin ochii mei. Îţi mulţumesc pentru onoarea de a fi soţia mea. Sunt un bărbat lipsit de regrete. Cât sunt de norocos. Tu ai fost viaţa mea, Holly. Dar eu nu sunt decât un capitol din viaţa ta. Vor urma şi altele. Îţi promit. Şi acum, lucrul cel mai important. Nu-ţi fie teamă să te îndrăgosteşti din nou. Fii atentă la acel semn care va însemna că viaţa ta de până acum va lua sfârşit. P. S. Te voi iubi mereu.

replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul

Din fundul pământului,
Cu suflul pierdut,
Din labirintul cuprins de-ntuneric,
A scos muncitorul – trudit – cositorul,
Arama şi-argintul, şi bronz le-a făcut.

Sudori l-au trecut,
Pân' te-a vâzut,
Cu luciul metallic, cu sunetul fin,
Un şuier de şarpe ai fost pentru el,
Iar pentru-al său suflet – un chin.

Crezu să te-audă slăvind libertatea,
Gonind răutatea din el – ne'ncetat,
L-ai prins, l-ai vrăjit, ca-n farmec mânat,
L-ai dus la război,
De jale şi moarte-ai sunat.

Şi fraţi contra fraţi
Au luptat, au căzut,
Pentru cine şi ce?
Pentru-n petec de lut,
Şi pentru cei ce sforile-au tras de-ai sunat!

poezie de Horia Finkelstein din ziarul "Clopotul" din Botoşani (1933)
Adăugat de Alex Finkelstein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" şi-apoi am aşteptat
Şi mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.

Şi am închis şi-am mai format o dată
Şi-aceeaşi voce mi-a răspuns, abrupt
Şi-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat şi-apoi s-a rupt.

Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Şi eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns şi eu un biet părinte
Şi-o amintire, doar, am să rămân.

"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Şi el mi-a zis să vin cât mai curând
Şi l-am simţit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.

Aşa ne îngropăm la noi în oase
Pe-naintaşii ce se sting mereu
Şi încă sun la telefon acasă:
"Tu, spune-mi ce mai faci, băiatul meu?"

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând prin ore

A sunat clopoţelul
şi noi nu mai ieşim rebeli nici în
pauza mare, fredonând
din Phoenix sau Queen.

Ne-am aşezat în banca noastră-
puţin monotonă-
mai puţin monotoni-
privind cum trece vremea:
pe nesimţite ca Leoaică tânără, iubirea
la ora de română,
deşi era mai bine ca la teza la mate:
poate şi acum eram în clasa a 12-a,
chiulind prin parc sau întrebându-ne
filosofic: cine sunt eu şi cine Dumnezeu?

A sunat clopoţelul şi coridorul amintirii
păstrează umbre de nume, de lacrimi,
plecări şi căderi.
Uşa se deschide spre iubiri nenăscute
şi noi trecem în clas

poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne, unde eşti...
nu am sunat niciodată la 112
medic, am încercat să rezolv urgenţele medicale în cabinet
şi am reuşit...
ieri seară am coborât cu liftul, eu, fata mea, nepoţica de 3 ani plus încă două persoane, un bărbat şi o femeie, o paranteză ei îşi lăsareră in cameră copilul cu dizabilităţi
liftul a căzut în gol şi am rămas blocaţi între etaje(liftul era modern)
nu mergea să suni la telefon, nu era semnal decât pentru 112
domnul a sunat la 112, a explicat stăm de 30 de minute în lift
nu mai aveam aer, ne sufocam
iar o persoană de acolo i-a cerut sa nu mai strige, doar dacă moare cineva vin ei
unde trăim, unde ne aflăm
altă paranteză, avuseseră inainte un incendiu la moll si erau probabil extenuaţi sau plictisiţi
nu, nu au venit, noroc cu vecinii, speriaţi de bătăile disperate in usa liftului au reusit sa găsească un mecanic ce ne-a scos de acolo
mulţumesc, 112

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun lucru pe care l-am învăţat de la tatăl meu a venit atunci când l-am sunat dintr-o cabină telefonică şi i-am spus "Mi-e foame. Nu am bani de autobuz. Te rog! Am rămas fără opţiuni." El mi-a spus: "Pfff, ia-ţi o slujbă!"

citat din Robert Downey Jr.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fusesem un elev sârguincios în ceea ce priveşte istoria alpinismului şi ştiam că Everestul omorâse mai mult de o sută treizeci de oameni de când britanicii puseseră pentru prima oară piciorul pe munte, în 1921 - aproape un mort la fiecare patru alpinişti care au ajuns pe vârf -, iar mulţi dintre cei care pieriseră erau mult mai puternici şi aveau mai multă experienţă la altitudine mare decât mine. Dar am descoperit că visurile copilăriei nu mor aşa uşor, şi la naiba cu judecata sănătoasă! La sfârşitul lui februarie 1996, Bryant m-a sunat ca să-mi spună că am un loc în următoarea expediţie a lui Rob Hall. Când m-a întrebat dacă sunt sigur că vreau să fac asta, am spus "da" fără să stau pe gânduri.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supăraţi pe Moş Crăciun

- George-a venit Moş Crăciun?
- A venit, dar e nebun,
A zis c-am nasul turtit,
Mi s-a părut ameţit.
Ce-a mai râs pe seama mea!
Sincer îţi spun, îmi venea,
Să-i pun o petardă-n ghete
Şi să-i zic:,, Pa, pa, băiete''!
- La mine n-a mai ajuns,
Probabil s-o fi ascuns
Şi-o fi dat seama, mai bine,
Că s-a făcut de ruşine.
L-am sunat şi nu răspunde,
Îi las mesaje oriunde,
Chiar pe spate, zău, la reni:
Dragoş de la Ţânţăreni!

poezie de Any Drăgoianu din De vorbă cu Moş Crăciun (2007)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

Dialog
M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire cu Bob Dylan

Încă n-a sunat de dezgheţ,
n-a sunat de lumină, iubito,
îmi vorbeşti de Bob Dylan,
de Amalia Rodrigues, degetele
îţi alunecă ca pe clapele unui pian
sub versurile lui Robert Marteau:
"Ah, sunt în centrul lumii;
fluturii se-neacă-n rafale,
le simt aripile,
chiar colbul gingaş şi desenul"...

Bucură-te, îmi spui, jucându-te
cu lumina cârlionţată a veiozei,
cum obişnuieşti cu cerceii – şi noi,
da, şi noi, suntem în centrul lumii;
Yves Montand, cântă, ciuleşte urechile,
iar peste o clipă, cine ştie, cu Ungaretti,
vom arunca seminţe porumbeilor
din Piaţa San- Marco.

O, dacă vom fi cuminţi,
ne va primi în audienţă
însăşi Statuia Libertăţii...

Încă n-a sunat de dezgheţ,
n-a sunat de lumină, iubito,
dar tu m-ai adus în centrul lumii,
atât de simplu,
jucându-te cu lumina
cârlionţată a veiozei...

Demiurg de privelişti

Niciodată nu se hotăreşte îndeajuns,
niciodată nu-şi pune oprelişti,
rege peste vremelnicia trupului uns,
sufletul e stăpânul suprem –
demiurg de privelişti...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!