Proştii şi satirele

Cum să nu scriu satire de proşti, de neghiobie,
Când muza-i lângă mine şi ea să scriu mă-mbie?
Cum să nu-i cânt eu, oare, pe proşti cu tot avântul,
Când geme de-al lor număr mereu întreg pământul?

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (11 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de proşti ne crede, oare, premierul plagiator Victor Ponta? (Pamflet)

Că Băsescu nu-i un sfânt,
Un Mesia pe Pământ,
Că-i un cinic, un ingrat,
Uneori chiar deplasat,
Cine poate contesta?
Nici chiar el, nu este-aşa?

Pérsonaj demn dé satiră,
Ponta minte cum respiră:
Că Băsescu e o fiară,
C-o să deie foc la ţară,
Că mănâncă oameni vii,
Şi-alte mii de grozăvii.

Muritori şi muritoare,
Cât de proşti ne crede, oare?
Nu vă supăraţi c-o spui,
Dar găseşte proşti destui!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipurile de proşti

Bine este să cunoşti,
Că sunt grade şi la proşti;
Tipuri trei-s de tontălăi:
Proşti, prostuţi şi nătărăi.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (8 noiembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si proştii se perfecţionează: din proşti în mari proşti; dar şi degenerează: din proşti în mai puţin proşti; adică în deştepţi.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmarea scrierii de epigrame

De năravuri, proşti, meschini,
Scriu de patruzeci de ani,
Am prieteni mai puţini,
Însă tot mai mulţi duşmani.

epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame şi epigramişti (16 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să scriu ce-ai spus? (Epigramare după un aforism de Constantin Budoi)

I-am spus cuiva, odată, fiind pe gânduri dus:
Să scriu eu, oare unde, ce tocmai tu ai spus,
O vorbă-aşa-"nţeleaptă" şi plină de-"nţeles"?
O scriu în podul palmei, că-aici mă uit mai des!

epigramă de George Budoi din Epigrame, după Constantin Budoi (25 septembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu epigrame?

Cum să las să-mi doarmă versul
Când mereu pe dos ni-i mersul
Cu atâţi veleitari,
Oameni mici în funcţii mari?!
Cum să nu scriu epigramă,
Cu atâţi neghiobi de seamă?!

hexagramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (16 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama proştilor e mereu gravidă (proverb universal)

Văd că-această individă
Nu e doar mereu gravidă;
Văd cu groază că, netoată,
Naşte mii de proşti odată
Şi aşa e de fecundă
Că Pământul îl inundă.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

A fost o vreme când toţi încercau
din răsputeri,
să fie proşti,
dar proşti în cel mai profund mod posibil,
adică proşti divini,
cu altare şi cu temple
în care să vină să se parfumeze între ei
cu tămâie
sau cu bucăţi de meteoriţi.
Erau cât se poate
de frumoşi,
de îngrijiţi.
Lumea era fericită.
A fost vreodată o vreme când toţi se străduiau
să fie proşti.

poezie de Toni Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prost (III)

Doar pentru proşti prostia-i o virtute,
Iar dintre proşti tu eşti cel mai de frunte.
Omul deştept greşeşte-o dat şi ia aminte,
Dar idiotul neobosit îi dă-nainte...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (10 mai 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

Scriu.
Pentru cine scriu?
În ce inimi
va găsi ecou
cuvântul meu?
Există un număr
asfixiant
de restrâns
de singuratici
care pot înţelege
ce scriu.
Fiecare
vorbeşte cu el însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Cu defecte mari de gnoză,
Scrieţi prost chiar şi în proză:
Unii sunteţi agramaţi,
Proşti, inculţi şi îngâmfaţi,

Alţii sunt şi bădărani,
Ignoranţi şi grosolani,
Unii, troli şi mercenari,
Scriu pe ruble sau dolari.

pamflet de George Budoi din Pamflete cenzurate (22 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să învăţ despre mine

Să-nvăţ uitând să număr zilele ce trec,
Inima s-opresc din ploi, atunci când sec
Lângă o fiinţă la care-aş vrea să stau
În inimă şi suflet, să dau şi nu să iau!

Să-nvăţ să uit să scriu ce aş citi mereu,
Să scriu ce aş vorbi despre Dumnezeu,
O piatră de suflare mi-ar fi un vânt nebun
Pe care l-aş închide într-un vechi album.

Să-nvăţ să nu mai lupt atunci când nu-i uşor
Să mă eliberez prin boală şi să zbor,
Unde o ploaie rece m-aşteaptă trâmbiţat
Să mă trezească sumbru din visul de păcat.

Să-nvăţ să simt când doare o faptă virtuoasă,
O Dunăre sărată, răsplată tenebroasă,
Pe lacrima ce curge din trup neîmpăcat...
Eu nu pot să mă iert, mai mult de am iertat.

Să-nvăţ să văd o lume care nu mă vede
Şi să percep un lanţ în câmpul cel mai verde,
O piedică de viaţă oprindu-mă din mers
Răpeşte tinereţea, dar străluceşte-n vers...

Să-nvăţ să mă ascult când alţii îmi vorbesc,
S-aud ce îmi ascund atunci când îmi şoptesc,
Lângă un pian şi-o lumânare aprinsă
Îmi cânt durerea arsă şi nicicând nestinsă.

Să-nvăţ să te ascult, când taci tot mai mereu,
Ar fi dorinţa ta, dar n-ar fi felul meu,
Cum soarele străbate pe faţa ta zâmbind,
Aşa aş vrea să-ţi fiu, tăcerea risipind.

Să-nvăţ să te iubesc când te retragi sfios,
Să-nvăţ să nu se nască orgoliul păcătos,
Însă iubirea-ţi curge prin trupul adormit...
De ce noi am opri-o dintr-un bun sfârşit?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devii deştept când îţi dai seama de momentele când eşti prost. Cei care sunt proşti cred că sunt deştepţi mereu. Proştii nu îşi dau seama niciodată că sunt proşti.

aforism de Iustinian Cruceanu (aprilie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta

Scriu simulând şi mint,
Zic ei. Dar nu-i aşa.
Eu pur şi simplu simt
Cu-imaginaţia.
Resping, deci, inima.

Ce-i vis sau ce m-apasă,
Ce n-am sau port voios,
Este ca o terasă
Stând pe-altceva, mai jos.
Iată ce e frumos.

De aceea când scriu spintec
Nimicu-n juru-mi stând,
Liber, chiar de-al meu cântec.
Grav, de ce nu-i nicicând.
Simt? Simtă ei-citind.

poezie de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Internauţii noştri, când scriu, trebuie să se se gândească mai întâi că-s oleacă proşti, şi doar pe urmă - că-s tare deştepţi!

aforism de Ion Diviza din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama proştilor nu numai că e mereu gravidă, dar face şi mulţi proşti la fiecare naştere.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (7 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire.

aforism de George Budoi din Pământul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres notabil

Toţi de lângă mine
Aplaudă iar,
Nu că scriu mai bine,
Ci că scriu mai rar.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu!

Scriu cât de mult mă doare şi nu pot să măsor
La cât aş vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puţin viaţa m-a alintat vreodat'
Şi câte tot ea mi-a luat...

Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puţine zâmbete-am păstrat
Şi cum haina suferinţei-am îmbrăcat.

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită
Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.

Scriu cât de mult se plăteşte-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neşters...
Scriu cât de vag şi de puţine-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte poveşti am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Şi câte taine stridente fără glas.

Mai scriu şi depre ea şi despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunţat
Să fie într-o Carte înregistrat...

Scriu cât de mult aş vrea să se oprească
Şi totodat' neîncetat să crească...
Durerea şi iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Şi tot mai scriu şi peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ţine viu...
O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor
Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt ei atât de proşti încât să ne creadă pe noi atât de proşti?

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!