
Uitat la tine-n țară
Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,
stau gândurile-n margini de redută
sub ploi de toamnă aducând fiori
pe picături de apă ne-ncepută.
Ne amăgim în nevăzutul prag
al veacului care a-nceput să crească
pe falsele valori ce ne atrag
în cursele cu miză nefirească.
Suntem conduși de un destin bizar,
fără suport în gene ancestrale,
clădit inapt întrun țesut precar
din imanente falsuri marginale.
Cuvintele strâmbate nefiresc
se zbat incert în conversații nule,
cu golicinea tâmpă ne rănesc,
în hăuri explodând, ca niște bule.
Modele adoptăm de împrumut
nu le testăm, nu știm dacă vor ține,
ne poticnim și-o luăm de la-nceput
cu altele, crezând că-ar fi mai bine.
Se scurge viața pe cârpeli ad-hoc
clamate în discursuri insipide
de indivizi ce și-au găsit un loc
printre penali cu faimă în partide.
Valorile încep să ne dispară,
răpuse de acest destin bizar
tot ce încerci îti pare în zadar,
o, tu străin, uitat la tine-n țară!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre partide
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștere
Citate similare

Uitat la tine-n țară
Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,
stau gândurile-n margini de redută
sub ploi de spaimă aducând fiori
dintr-un văzduh cu formă nevăzută.
Ne amăgim trecând încă un prag
al veacului care a-nceput să crească
din falsele valori ce ne atrag
în curse vagi, cu miză nefirească.
Suntem conduși de un destin bizar,
fără suport în genele-ancestrale,
clădit inapt într-un țesut precar
din imanente falsuri marginale.
Cuvintele strâmbate nefiresc
se zbat incert în conversații nule,
cu goliciunea tâmpă ne rănesc,
în hăuri explodând ca niște bule.
Modele adoptăm de împrumut,
nu le testăm, nu știm dacă vor ține,
ne poticnim și-o luăm de la-nceput
cu altele, crezând că-ar fi mai bine.
Se scurge viața pe cârpeli ad-hoc
clamate în discursuri insipide
de indivizi ce și-au găsit un loc
ca nulități cu treabă prin partide.
Valorile încep să ne dispară,
răpuse de acest destin bizar,
tot ce încerci îți pare în zadar
o, biet român, uitat la tine-n țară!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre spaimă sau poezii despre nulități

Cioburi de oglindă
Prea multele și falsele dileme,
ne macină prin acele de ceas,
le auzim și-ncepem a ne teme
când încurcate-n urmă au rămas.
Adesea le tratăm cu ușurință,
crezând că am putea marca ușor
idei ce ni se par de referință
pentru-a clădi un falnic viitor.
Atâția dintre voi ar vrea să fie
deschizător de cale, pentru toți,
ca dăltuit cândva în vreo statuie
să fie admirat printre iloți.
Vă-nfățișați cu false doctorate,
și diplome servite prin uluci
care vor fi aievea admirate
doar de netoți, cu fețe de uituci.
Valorile încep să ne dispară,
iar școlile, ajunse cuib de cuc,
pe cei cu har îi lasă fără țară,
spre zările străine se tot duc.
Rămâne vatra fără minți lucide
și-ncorsetată-n falsele valori,
se-afundă-n nepăsare și se-nchide
în teorii de veșnici visători.
De-i rostul meu să vă aduc rețete,
vă spun acum și vă îndemn pe toți:
e timpul rezolvărilor conctete
treziți-vă, să-i alungăm pe hoți!
poezie de Corneliu Neagu (5 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre admirație, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre sculptură, poezii despre minciună sau poezii despre idei

Timp și destin
TIMP ȘI DESTIN
O, cum se duce timpul pe căile astrale
și-n fiecare clipă ne poartă prin destin,
lăsând-ne în gene repere ancestrale
să jaloneze calea urmașilor ce vin.
Astfel ne trece viața, cu bune și cu rele,
fără să știm, anume, ce fi-va după noi,
călătorind cu gândul spre neștiute stele
la mii de ani lumină-nainte sau-napoi.
N-ajunge nici lumina acolo unde gândul
ne poartă într-o clipă prin spațiul infinit,
să ne aducă taina ce-a zămislit Cuvântul
la marginile lumii în timp nedefinit.
Cuvînt-dumnezeire, ce arde ca o torță
în sufletele noastre, orfane pe pământ,
ca să primim în cuget nemuritoarea forță
din veșnicia sacră a Duhului Cel Sfânt.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre spațiu și timp, poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre sfințenie, poezii despre infinit sau poezii despre gânduri
Bizar
E noapte... e iarasi noapte....
In jur se aud numai soapte
Stau singura, tarziu asteptand
Intunericul aud plangand
Cainii au inceput sa latre isteric
Ma uit la ceas... astept... astept
Iar sufletu-mi arde in piept
Prin ploaie si vant te strig acum
Cu sufletu-mi ud, cu inima scrum
Casa de lemn se darama-n drum
Iar tu ai uitat de mine nu stiu cum...
In acest decor bizar
Totul pare atat de real
Cand vin sa te vad, apoi dispar...
Pamantul plange in acest decor bizar!
poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre lemn, poezii despre inimă, poezii despre cenușă sau poezii despre ceas

Patul lui Procust
În mica mea mansardă când veneai
te-ntâmpina acelși pat îngust
și ore-n șir parcă pluteai prin rai
gustând păcate-n patul lui Procust.
Deasupra se găsea un raft de cărți,
se răsturnau când ne iubeam barbar
călătorind prin locuri fără hărți
conduși prin pat de un destin bizar.
Sub geamu-ngust era un telefon
și uneori parcă râdea de noi,
sunând hodorogit și monoton
când ne vedea îmbrățișați și goi.
Ca să mai treacă timpul fără rost,
se prăbușea chiar raftul uneori,
iar cărțile se desfăceau anost
pe trupurile-ncinse de fiori.
Și ajungeau cu zgomot pe podea,
găsind întotdeauna timpul just,
când apogeul din eter venea
să se producă-n patul lui Procust.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon sau poezii despre hărți
Destin în toamnă
Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mă mut la tine să-ți povestesc
Despre destin...
Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătățile lumii,
Despre destin.
Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscați
Care au crescut bizar între mine și tine,
Spinii otrăviți dintre mine și tine,
Sârma ghimpată dintre mine și tine,
Eu am să te ajut să înțelegi
Că totuși vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ți spun povestea
Despre destin...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre știri, poezii despre trenuri, poezii despre singurătate, poezii despre nebunie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Pe margini de tăcere
Stă cugetul pe prispa unui troc
cu gânduri adunate ca-ntr-o plasă
pe întrebări care revin ad-hoc
din sfera minții încercând să iasă.
Sunt întrebări ce-și caută răspuns
pe nesfârșite clipe de-ndoială
rămase-ntr-un trecut de nepătruns
țesut în umbre negre de cabală.
Privești-napoi, total nedumerit,
ajuns târziu pe margini de tăcere
cu-avântul tău, cândva nestăvilt,
strivit acum pe umbra care piere.
Căci truda ta, ce daruri îți aduce?
te-ntrebi adesea, când privivești-napoi,
te lupți din greu, muncind până te-ndoi,
ducând în suflet nevăzuta-ți cruce.
E crucea grea a existenței tale,
o duci crezând că vei răzbi cumva,
dar cum să crezi că singur ai putea
printre atâția proști ce-ți stau în cale?
Încerci mai mult, luptându-te din greu,
sperând că poți să îl învingi pe Prost
pe Gură Cască sau pe Derbedeu,
pe toți ce-n viață umblă fără rost.
De-a meritat atâta osteneală,
fără izbândă cu atâția proști,
nu e deloc o simplă socoteală,
căci proști au fost și încă fi-vor proști!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre cruce, poezii despre victorie, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre negru

Afluxul vorbelor
Cuvintele par tot mai goale de-nțeles
sau poate-ascund mai multe deodată?
ne adaptăm cu greu la miticul progres
redefinit într-o semantică ciudată.
Afluxul vorbelor, adesea prea abrupt,
cu vechi cârpeli ar vrea să ne convingă
că ce vedem deasupra este dedesubt,
iar ața de cusut e bună pentru chingă.
Și dacă vorba spusă pare prea puțin,
redefinim cuvinte oarbe pe lozincă
să-i lămurim pe neîncrezători deplin
că-n lupta vorbelor e-o cauză adâncă.
Venit cutezător din veacul ce-a apus,
speram că vorba poate fi utilizată
ca să rostim cinstit ce am avea de spus
cu sufletul deschis și inima curată.
Dar în cuvintele strâmbate nefiresc,
cu vorbele-ncâlcite, fără învoială,
oricât aș căuta, nu pot să regăsesc
pur adevăr în țesătura lor vocală.
Rămas fără răspuns în umbra de tăceri,
care-mi aduc în suflet dulce alinare,
de mai aud cumva ce-am auzit și ieri
cu ciudă vă desfid, cuprins de indignare!
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre neîncredere sau poezii despre curățenie

Păcală Cel Veșnic
Prea multe întrebări s-au adunat,
nici nu găsim răspunsuri pe măsură,
căci tot prezentul parcă-i răsturnat
într-un cazan alimentat cu ură.
Ne răsucim pe strâmte amăgiri,
purtăm în suflet false jurăminte,
dintr-un trecut cu multe amintiri
pe care le-am trădat mai înainte.
Ne îmbătăm cu-același nefiresc,
pe care-l cultivăm, fără-nvoială,
prin vorbele ce zilnic se-nvârtesc
în mintea noastră, ca într-o spirală.
Cuvintele de-valma, fără rost,
care ne ies, fără răgaz, din gură,
ne prelungesc trecutul prea anost
rămas străin în falsa-i conjectură.
Ne învârtim tot timpul într-un loc,
în ipoteze fără rezonanță,
parcă-am descins din tristul iarmaroc
unde-am vândut și ultima speranță.
Tot aspirăm la falsele minuni
servite-n ambalaje colorate
de cei care se cred deja stăpâni
peste norod și viețile furate.
Avem în inimi doar un trist ecou,
măsură grea a vieții-n impostură...
Păcală-al nostru, veșnicul erou,
ne ține strict cu sufletul la gură!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre tristețe, poezii despre promisiuni, poezii despre prezent sau poezii despre gură

Fantezie hibernală
Se-așază pe casă zăpezile reci,
iar vântul pătrunde prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui că-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar timpul uitării te ține pe loc
îți sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează tavanul cu-o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel,
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate venind cu licori neștiute.
Din gară ajunge un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal...,
cu sfântă lumină curgând prin destine.
Se duce doar gândul cu trenul bizar
te simt lângă mine de-acum împăcată,
cuvinte nespuse se zbat în zadar...,
mai strânge-mă-n brațele tale o dată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, București, 2018
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre sfinți sau poezii despre semnale

Hibernală
Se-așază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă așteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ține pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă șocantă.
Văd râuri albastre prin văi de oțel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.
Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,
cuvintele spuse îmi par în zadar,
mai strânge-mă-n brațe încă o dată!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 17.02.2018
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri
Destin
Uite mita, bunăoară,
În zadar încerci s-o-mpiedici:
Cum vrei, domnule, să moară,
Când ea umblă pe la medici.
epigramă de Vasile Bolocan din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre moarte, epigrame despre medicină, epigrame despre medici sau epigrame despre corupție

În țara lui Păcală
Stă cugetul pe prispa unui troc
cu gândurile strânse ca-ntr-o plasă
pe întrebări care revin ad-hoc
din sfera minții încercând să iasă.
Sunt întrebări ce-și caută răspuns
pe nesfârșite clipe de-ndoială
rămase-ntr-un trecut de nepătruns
țesut în umbre negre de cabală.
Privești-napoi, total nedumerit,
ajuns târziu pe margini de tăcere
cu-avântul tău, cândva nestăvilit,
strivit acum pe umbra care piere.
Iar truda ta, ce haruri îți aduce?
te-ntrebi adesea, când privești-napoi...
Te lupți din greu, muncind până te-ndoi,
ducând în suflet nevăzuta-ți cruce.
E crucea grea a existenței tale,
o porți crezând că vei răzbi cumva,
dar cum să crezi că singur ai putea
printre atâția proști ce-ți stau în cale?!
Încerci mai mult și te frămânți din greu,
sperând că poți să îl învingi pe Prost
pe Gură Cască sau pe Derbedeu,
pe toți ce-n viață umblă fără rost.
În țara marelui erou Păcală,
învață, mai întâi, să te cunoști!...
Adună-nțelepciune ancestrală
ca să-i învingi definitiv pe proști!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări sau poezii despre învățătură
Dr. Foreman: E bine? E ceva bizar.
Dr. House: Bizar e de bine! Ceva obișnuit are sute de explicații. Ceva bizar nu are aproape niciuna.
replici din filmul serial Dr. House
Adăugat de Ioana Teodorescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În țara lui Păcală
Stă cugetul pe prispa unui troc
cu gândurile strânse ca-ntr-o plasă
pe întrebări care revin ad-hoc
din sfera minții încercând să iasă.
Sunt întrebări ce-și caută răspuns
pe nesfârșite clipe de-ndoială
rămase-ntr-un trecut de nepătruns
țesut în umbre negre de cabală.
Privești-napoi, total nedumerit,
ajuns târziu pe margini de tăcere
cu-avântul tău, cândva nestăvilit,
oprit acum pe umbra care piere.
Căci truda ta, ce haruri îți aduce? -
te-ntrebi adesea, când privivești-napoi...
Te lupți din greu, muncind până te-ndoi,
ducând în suflet nevăzuta-ți cruce...
E crucea grea a existenței tale,
o duci crezând că vei răzbi cumva,
dar cum să crezi că singur ai putea
printre atâția proști ce-ți stau în cale?!
Încerci mai mult și te frămânți din greu,
sperând că poți să îl învingi pe Prost
pe Gură Cască sau pe Derbedeu,
pe toți ce-n viață umblă fără rost.
În țara marelui erou Păcală,
nu te gândi că poți răzbi cu oști...
Adună-nțelepciune ancestrală
ca să-i învingi definitiv pe proști!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcală Cel Veșnic
Prea multe întrebări s-au adunat,
nici nu găsim răspunsuri pe măsură,
căci tot prezentul parcă-i răsturnat
într-un cazan alimentat cu ură.
Ne răsucim pe strâmte amăgiri,
purtăm în suflet false jurăminte,
dintr-un trecut cu multe amintiri
pe care le-am trădat mai înainte.
Ne îmbătăm cu-același nefiresc,
pe care-l cultivăm, fără-nvoială,
prin vorbele ce zilnic se-nvârtesc
în mintea noastră, ca într-o spirală.
Cuvintele de-valma, fără rost,
care ne ies, fără răgaz, din gură,
ne prelungesc trecutul prea anost
rămas străin în falsa-i conjectură.
Ne învârtim tot timpul într-un loc,
în ipoteze fără rezonanță,
parcă-am descins din tristul iarmaroc
unde-am vândut și ultima speranță.
Tot aspirăm la falsele minuni
servite-n ambalaje colorate
de cei care se cred deja stăpâni
peste norod și viețile furate.
Avem în inimi doar un trist ecou,
măsură grea a vieții-n impostură...
Păcală-al nostru, veșnicul erou,
ne ține-n loc cu sufletul la gură!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis Hibernal
Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.
În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut să ne scoată.
Eu încă l-aștept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.
Și încă mai sper să apari pe-nserat,
din trenul bizar să cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări

Ne înțelegem numai din priviri
Nu cred că-a fost capriciul întâmplării
ca viața să ne-aducă pe același drum,
târziu, spre toamnă, când plecau cocorii
pe vechile cărări pe care trec și-acum.
Doar din priviri am înțeles chemarea
venind fără cuvinte din adâncul tău,
cu mângâieri mai dulci decât iertarea
care-mi ștergea din gând părerile de rău.
Și ani de-a rândul, umăr lângă umăr,
am înălțat destinul nostru către cer
ca din poveri venite fără număr
să reclădim, în doi, o lume de mister.
Iar timpul scurs în legea lui firească
ne-a modelat sub semnul noului destin
făcând ca-n suflete mereu să crească
noi armonii din provocările ce vin.
N-avem nevoie de-ntrebări prea multe,
putem să ne-nțelegem numai din priviri,
tăcerile din ochii care știu să-asculte
sunt legământ preasfânt al marilor iubiri.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre numere sau poezii despre legi
Sunt cam demodat?
Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate
Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat
Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet
O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi
În casă toți avem un Dex
Cuvântul cel mai folosit e sex
Sunt milioane fără carte
Dar cu pretenții peste poate
Avem un tineret absent
Cu gândul la plecări in occident
Ce viitor mai are-această țară
Fără cultură, fără morală
Nu mai avem justiție
Suntem o țară fără coerciție
O țară plină de egali
Conduși din umbră de penali
O lume-n care femeia e muncită
De multe ori batjocorită
Mai poate ea să aibă un destin
De la bărbații înecați în vin
Bărbații care vor egalitate
Doar între ei, femeile-s uitate,
Ajungi să fi oripilat
De vremurile care m-au trădat
Vă rog să ne gândim
Oare ce vremuri mai trăim
Și noi ce rol avem, m-am întrebat
Oare nu sunt eu cam demodat?
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valori umane sau poezii despre teatru

Tren rătăcit
Cad fugii de nea peste case dansând,
iar vântul pătrunde pe usă de-afară
cu vechi amintiri, așezate la rând,
uitate de noi, mai demult, într-o gară.
În gară sosea doar un tren rătăcit,
din hăuri de timp se ivea câteodată,
părea să fi fost doar un vis născocit,
venit special din trecut să ne scoată.
Eu încă l-aștept pe peronul pavat
cu mii de regrete în urmă lăsate
în seara de toamnă în care-ai plecat
călare pe-o umbră de visuri trădate.
Și încă mai sper să apari pe-nserat,
din trenul bizar să cobori neschimbată,
venind din trecutul rămas suspendat
pe margini de vis într-o gară uitată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu

Comentează! | Votează! | Copiază!