În taină

Imaterială am fost, departe de-a ştii,
Cum în zbor să-mi atingi sufletul,
Te-ai ascuns în carapacea cu lacăte mii,
Aparent, de mine să îţi fereşti umbletul.

Te-am ucis în propria-ţi vânătoare pornită
Asupra-mi vulnerabilului, pământescului eu,
Din confruntarea cu tine-am rămas, pururi rănită,
Ca într-o farsă urâtă a destinului greu.

Am să port mai departe peste veacuri de fum,
Amalgamul de vise, de trăiri şi de şoapte,
Năzuinţa iubirii ajunsă la răscruce de drum,
De uitare, să nu se topească în vremuri deşarte.

Halucinantă himeră, tehnic, o hologramă
A chipului meu peste timpuri te va-nsoţi,
De vei vrea, să n-o poţi prinde-n palmă,
Mângâindu-ţi în taină, carapacea, să ştii!

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa focului iubirii

(epopee)

Am pus cenuşă peste
focul veşnicei iubiri,
Ce arde, tainic,
Adânc înlăuntrul meu,
Jăratecul sfărâmat rânjeşte
la mine ascuns,
Ca să-mi facă în ciudă.
Şi-mi spune,
printre dinţii sălbatici:
Ce ai făcut suflet nefericit,
Ai stins
sămânţa focului iubirii?
Cum vor mai ştii
de acum oamenii
de această sămânţă,
Dacă tu ai stins-o cu nesăbuinţă?
Bateţi vânturi şi spulberaţi cenuşa,
Suflaţi tare, salvaţi sămânţa,
Sămânţa focului iubirii!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce eşti, de la mine ce vrei?

M-ai înlănţuit cu privirea,
Ce-o simt peste tot,
M-ai încătuşat
În strânsoarea braţelor tale
Trimisă pe aripi de ploi,
Ca într-un joc hipnotic,
M-ai prins, departe de noi.

E asta oare iubirea,
Iubirea nebună şi dorul hulpav,
Desprinse din gloata comună
Sau oarbă himeră
Venită din gândul bolnav?
Ce eşti, de la mine ce vrei?
Nu pot măsura timpul şi nici floarea de tei.

Ce straniu pariu şi cu ce zei
Ce miza - aţi jucat, de gândul de la mine
Nu poţi să ţi-l iei,
De-ţi simt îmbrăţişarea
Şi-n in firul de păr,
Ce-mi tulbură şi somnul şi starea?
Ce esti, de la mine ce vrei?

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

pentru că mă chemi, nechemându-mă
Fără să-mi spui nimic,
îmi povesteşti şi mă-nfăşori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Şi-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoşti
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
şi mai bună mă faci...
Pentru că-mi doresc
Să fiu aşa cum mă imaginezi tu...
Pentru că te-am aşteptat o viaţă
Şi te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânţă vie...
Şi ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
şi mă-nfloreşti cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete şi teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocenţa cu care mă fereşti de departe
de concretul fără culoare
şi fără speranţă
Pentru că mă cunoşti
Cum nu mai ştie nimeni...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prietenie

Celui ce mi-a fost
Şi-mi va mai fi
Prieten aproape
Am sa-i sădesc în
gandul său ascuns
O floare
Cu miresme
de visări înduioşate
Învăluite
În baldachin de şoapte

O veşnicie va dura
Rostul acesta!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te aştept

Vino!...
Ia-ţi şansa, iubite, să te aduci
oricât ar costa, să vii
căci te vreau împreună cu mine
în lumea-n care infloresc cuvinte
şi şoapte...
in flori de miazănoapte...

Nu vorbi incă...
Nu vorbi,
Nu gândi
Trecut, aducerii
din lumină adâncă:-
Aripă

De ce să rătăceşti
sub umbre şi Lună,
căutând soare-răsare, căutându-mă-n alte vise?
Făureşte-mă din tine,
nu mai căuta!
Nu vezi, iubite, că oriunde-ai merge,
pe paşii lăsaţi de mine tu calci
şi florile înflorite de mine,
tu le miroşi?
Dimineţii trezite de mine, tu-i zâmbeşti
şi-n cafeaua dulce-amară, tu mă sorbeşti?

Ce-ar fi iubirea, oare,
dacă nu ai avea cui s-o impărtăşesti?
Cum ai afla gândul a milioane
de clipe divine,
dacă n-ai avea cui să le dăruieşti?

Eu te aştept, cu mine
acum,
acum
şi peste acum
peste iubirea-mi foc şi scrum
peste tăcerea-mi de ţipăt şi fum
să-mi trăiesc cu tine drum
cât mai departe,
cât mai departe,
peste noi, peste cer, peste noapte...

vis necreat, fierbinte
trece- inimă vie- înainte
şi-n vise şoptite
dragostea mea ţi-o aduce,
printre stele, printre flori
spre cerul iubirii cobori...

poezie de Gabriela Docuţă (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

Aproape murisem iubite, să ştii
Şi-n mine aveam doar apă sărată,
Tu m-ai trezit cu apele-ţi mii,
Pe neaşteptate şi deodată.

Mi-e atât de sete iubite, tu ştii?
Iar apa din mine se cere schimbată,
Cu apele dulci, calme şi vii,
Cu ele, vino îndată.

Eu, n-am să te sec.
La rându-ţi, tu nu te seca!
Cu siguranţă n-am să mă-înec,
Iar stropii nu-i risipi pe altcineva.

Te chem la mine. Hai vii?!
Să fii doar tu fântâna mea,
Restul e stepă, penurie. Şi ştii?
Restul... rămână aşa.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SINGUR CÂND EŞTI...

Te-ai întrebat, tu, oare
de ce iubirea doare?
Nu cred că ai simţit,
dorul mare, nesfârşit,
departe de cel iubit!
Ştii, tu, cum e sa fii
departe, să-ţi simţi inima
cum plezneşte în coarde,
sperând că mai există
a ta iubire şi nu a rămas
doar o simplă amintire?
Ştii tu cum e, când
trezindu-te în noapte,
să te simţi singur,
printre stele şi şoapte,
şi să-ţi doreşti o altă inimă
lângă tine să bată, nu să stai
de veghe, noapte de noapte?
Singur când eşti
îţi doreşti să scapi
de singurătate, să ai aripi,
să pleci oriunde, doar
să nu mai simţi apăsarea
tristeţii, în nopţile reci,
când cu un suflet drag,
ai vrea să le petreci,
Şi nu cred că ştii
cât este de greu să speri,
să tot speri, azi, mâine, mereu!

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-am uitat

Te-am văzut încântătoare,
Cu tine am vrut să zbor,
Dar... Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi, rău mă dor.

De s-or vindeca vreodată,
Sau vor creşte alte, noi,
Am să zbor în lumea toată,
Peste munţi şi peste văi.

Să te caut printre Iele
Oriunde vei fi zburat,
Te-am iubit, eşti printre cele
Ce iubesc... Nu te-am uitat.

Te-oi găsi chiar şi pe lună,
Te ador! Spune-mi un "Da"
Vino! Întinde-mi o mână,
De-a pururi să fi a mea.

Apoi... Să zburăm spre stele,
Pe cărările-amintirii,
Să fim singuri printre ele,
În vâltorile iubirii.

Şi-n această dulce vrere,
Tu în braţe să mă strângi,
Să-ţi dea lacrimi de plăcere,
Dorurile să-mi înfrângi.

Eu... Cu stângăcia-mi rară
Să-ţi sărut buzele moi,
Şi uitând orice ocară,
Veşnic... Să fim amândoi.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

M-am întors din întuneric,
Sau de unde am fost rătăcind.
Încerc să-mi amintesc că trăiesc
Şi că pot să-mi doresc,
Să-mi îndeplinesc visuri.
Las fricile şi teama de necunoscut,
Mă regăsesc în sine.
Şi chem fericirea să mă inunde!

Dumnezeu este cu mine!
Viitorul, nu-i trecut.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Din sufletul meu, o bucată,
În acest trup încorsetată,
Bântuie pe Acheron, râul tristeţii,
În aval,
În amonte,
Nu ştie dacă, în estuar ajunsă,
Unde râul e primit
De-a mării Ionice gura deschisă,
Dincolo de poartă să treacă,
Spre Tărâmul Zeilor.

Titania, regina zânelor,
Ştiind că noi oamenii, am ales
Libertatea de a încalca regulile,
Mă ceartă, reproşându-mi că
Nu am cerut permisiunea
Lui Poseidon, zeul Apelor,
Şi e posibil să-i atrag mânia,
Să-mi tulbure apele
Sau chiar să-mi înfigă tridentul în coaste.

Tentaţia către acest tărâm e teribilă,
Îmi va fi oare îngăduit să trec?
Cupidon îmi face drăcos cu ochiul,
Ştie că m-am îndrăgostit de un Titan,
Dar Titania nu ştie,
Nici eu nu ştiu,
Doar sufletul meu,
Pentru care ea face o vrajă,
Şi suflând peste el zefirul,
Îl trimite în Câmpiile Elizee.

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia generaţiei apuse

Fetiţe dulci, Micul Paris, Zaraza,
Aduc de parc-ar fi din altă carte.
S-au dus cu toate-acestea, precum oaza
A dispărut în orizont, departe.

Se schimbă generaţii peste noapte
Şi zilele de aur în cufăr stau şi-n beznă,
Pe fundul mării viselor deşarte
Într-o tăcere cruntă şi eternă.

Au fost odată vremuri de mândrie
Din care a rămas eterna nostalgie.
Cu greu privim prezentul în oglindă,
Când gândul altui secol ne colindă.

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, darul de Crăciun

Te-ştept cu dor, măicuţa mea, să vii,
De-acolo de departe unde eşti.
Doi ani nu te-am văzut, însă par mii,
Şi nu ştiu dacă tu mă mai cunoşti.

Dai câte-un telefon ca să mai ştii
De buna-i sănătoasă şi e bine
Să-mi spui c-ai vrea în braţe să mă ţii
Şi că îţi este tare dor de mine.

Atâta îi cer eu lui Moş Crăciun
Să te aducă, mamă, lângă mine.
Niciun cadou sub brad pus în Ajun
Nu îmi doresc. Te vreau pe tine!

Eu chipul tău din poze îl privesc.
Tot mai străină-mi pari şi mai departe.
Bunica-mi spune că ţi-e greu şi socotesc
Că vii şi laşi acolo tot şi toate.

poezie de Luca Violeta (decembrie 2014)
Adăugat de Luca Violeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Dorule, doruţ mărunt,
Ce-aş mai vrea să te ascund,
Să te las închis în ladă,
Peste tine munţi să cadă!

Să stai singur desbrăcat,
De iubiri înfrigurat,
De iubiri şi doruri multe,
Nimeni să nu ţi le-asculte!

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentinentelor/De ziua dorului şi alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte naufragiate

"Să nu uiţi!'
Aşa mi-ai spus,
Să nu uiţi că te iubesc întreit!

Şi am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căuşul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iţi va albi.

Mai ştii
Cand ţi- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preş te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
Dar tu leagăn te-ai facut
Pentru trupul alteia
Şi mi-ai rănit inima
Sufletul gol
"Un câine şchiop ce vine pe şosea
Prin vifor către tine",
Genunchii mei
Fără rost au rămas.

Şi-mi vine în minte întrebarea:
"Eşti prost când te îndrăgosteşti
sau doar prostii se îndrăgostesc?"

Şi-atunci mă apropii de mine
Şi salvez aceste cuvinte
Ce sunt tot ce mi-a mai rămas...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă m-ai iubit pe mine, niciodată n-o să ştiu,
Nici, prin nenăscute încă lumi, de oi fi ca să îţi fiu.

Dacă tu, în astă viaţă, nu mi-ai dat de înţeles,
Tulburata-mi veşnicie, fără tine, m-a ales.

Dacă prin zădărnicie pribegia m-a purtat,
Călătoare peste vremuri... mie asta mi-a fost dat.

Dacă pe cărări şi-n rosturi, pasul nu ţi-am întâlnit,
Sorţile răzbunătoare, n-au dorit să-mi fii iubit.

Dacă lacul plin cu nuferi, printre unde te-au apus,
Hărăzit mi-a fost să-mi fie, de la tine gândul dus.

Dacă umbrele tăcerii n-au vrut taina să le ştii,
Paşii tăi ascunşi, spre mine, niciodată să nu-i vii.

Dacă-n bătucite zboruri mi-am ţesut negrele zări,
Braţele, din sărutarea-ţi, ne alunge-n depărtări.

Dacă toamna ţi-o-ngropa, umbletul pierdut, sub frunze,
Şi-a mea gură-ţi va pieri zâmbetul lăsat pe buze.

Dorurile toate dacă m-or cuprinde-ntre dureri,
Nu ţi-oi mai deschide-n veacuri uşa încuiată ieri.

Şi cu lacrime amare ce-am vărsat în nopţi târzii,
Sub coperţi din scurse timpuri, te-oi păstra în poezii.

poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Moş Crăciun

Aştept să vină Moş Crăciun,
Îmi vreau părinţii înapoi,
E ger şi sunt nămeţi pe drum,
Ei sunt departe şi apoi,
Muncesc din greu spre a avea
Un trai mai bun şi daruri, noi.
Eu doar părinţii, ştii, i-aş vrea!
Copil sărac sunt... ca şi voi.

Aştept să vină Moş Crăciun!
Poveşti cu zâne-am auzit...
Cu feţi-frumoşi, cu zmei de fier
Care pământu-au împânzit.
Un făt-frumos e tatăl meu!
O zâă bună-i mama mea!
Şi dacă traiul le e greu,
Izbândă tot îşi vor afla.

Îmi vreau părinţii înapoi!
O rugă-n vânt am zămislit...
Veniţi! Vă vreau decât pe voi!
Atunci doar fi-voi fericit!
Se-nalţă flacără-n apus,
Eu îngenunchi, Părinte Sfânt.
Părinţii mei s-au dus, s-au dus...
Adu-i acasă mai curând!

E ger şi sunt nămeţi pe drum,
Acasă-i pomu-mpodobit.
E ger şi câinii latră-acum...
În poartă cine s-a oprit?!
Bunica iese în pridvor,
Îşi şterge ochii cu năframa
Şi tremură de vis, de dor,
O vede, înger blând, pe mama.

Ei sunt departe şi apoi,
Cu ei în gând adorm mereu.
Sunt duşi departe amândoi
Şi plâng şi ei de dorul meu.
Dar ruga mi s-a împlinit,
Cu drag căsuţa şi-o privesc.
Ştiu eu?! Parc-au îmbătrânit!
Dar eu mai tare îi iubesc.

Muncesc din greu spre a avea,
Aici, noi, multe bucurii,
Dar ochiu-i gol de mama mea,
De tată zorile-s pustii!
De-atâta dor, peste ocean,
Crescut-a pod de-alese rugi.
Când eu stăteam plângând la geam,
Ne despărţeau păduri şi stânci...

Un trai mai bun şi daruri noi
Voi ne-aţi adus, dar cât vom fi
Copii uitaţi, lipsiţi de voi,
În timpuri ne vom nărui.
Val cu privirea către cer,
Cu peşti de-argint plângând de dor,
Voi sunteţi doar un giuvaer
Ce-l vom păstra la piept, de dor.

Eu doar părinţii, ştii, i-aş vrea...
Să nu uiţi moşule! Acum
Este târziu şi poţi pleca!
Poate c-ai înnoptat pe drum...
Oh, mamă, bine ai venit!
Bine-ai venit, tăticul meu!
Eu ştiu că nu ne-aţi părăsit,
Însă şi nouă ne-a fost greu.

Copil sărac sunt... ca şi voi.
În roluri, parcă semănăm.
Cât voi de mine sunteţi goi
Şi eu de voi sunt... Să zburăm!
Să plângem timpul ce-am pierdut,
Apoi, cu amintiri cu amintiri de noi
Să o luăm de la-nceput
Dând timpul vieţii înapoi...

Copil sărac sunt... ca şi voi.
Eu doar părinţii, ştii, i-aş vrea.
Un trai mai bun şi daruri noi,
Muncesc din greu spre a avea.
Ei sunt departe şi apoi
E ger şi sunt nămeţi pe drum.
Îmi vreau părinţii înapoi!
Aştept să vină Moş Crăciun...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu

Aş vrea să fiu pe lumea asta
O pasăre cu aripi fine
Să zbor în fiecare zi,
Să zbor cu greu, dar pentru tine.

Şi lacrima de pe obraz
Să fie una cristalină
Când bate ploaia pe pervaz
Să mă atingi cu pielea-ţi fină.

Dar ochii tăi cei răi mă dor
Privirea ta uşor mă arde,
Şi când te văd, eu simt că mor!
Aş vrea acum să fiu departe.

Şi-aş vrea acum să plec departe
De multe ori eu mă gândesc
Că locul meu nu-i pe pământ,
Aici eu nu mă regăsesc!
Aş vrea să fiu dusă de vânt
Aici nu cred că pot iubi,
Aici nu cred că pot trăi!

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ntoarce roata...

Uita-te-ar relele, iubite, că ai uitat, să-mi dai de veste
În noaptea dintre ani şi cine, te-a monopolizat şi peste
Numărul meu de telefon, trecut-ai ca un vânt pribeag,
Când eu te-mbrăţişam în gând de dor ghebos şi-atâta drag?

Vreo blondă te-a ademenit şi ţi-a turnat în vin uitare
Şi mintea ţi s-a zăpăcit şi vin acum cu o-ntrebare:
Aşa de slab pentru-o cocotă, renunţi la mine, să mă suni
Şi-n inima ta, o ispită dintre atâtea fufe-aduni?

Credeam că-ţi sunt partidă bună, că m-ai chemat să stau la tine,
Să las în urmă ţărmul mării şi să mă mut, să-mi fie bine
Printre olteni, pe la Craiova, aşa mi-ai spus şi te-am crezut.
Vai, mie, de făceam eu pasul, acuma ce aş fi făcut?

Te-ai dat la fund precum ţiparul şi te-ai ascuns de-a mea iubire,
Dai cu piciorul la noroace şi calci pe cord şi fericire.
Şi cu-n surâs parşiv de demon îmi spui că-s aprigă şi rea,
Dar, tu cum eşti, măi, bărbăţele, când fugi de-mbrăţişarea mea?

Ei, lasă, ţi-o veni de hac şi-o să te fac şi de ruşine,
Când, fără voia ta, să ştii, o să-mi fac vânt cândva, spre tine
Şi să te văd atunci, băiete, cât ai să poţi să minţi şi cum,
Mă vei convinge că bat câmpii, când te-oi prinde cu fufa-n drum?

Plâng eu acum pentru-amândoi, dar va veni şi vremea mea,
Când îţi voi da ploaia-napoi, să plângă şi inima ta...

pamflet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Sunt prinsă-n chingile iubirii
Şi nu e loc să plec şi nici să vin,
Am să rămân doar pradă amăgirii,
În suflet am să am, numai venin...

Iubirea ta-i otravă dulce,
La sânul meu o port mereu,
N-o pot goni şi n-o pot duce,
Odor sublim şi trist, amorul tău.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!