Anii mei şi tinereţea...

Anii mei şi tinereţea, cuibăriţi pe un colţ de gând
Stau la sfat cu bătrâneţe, ce mă încearcă de curând.
Tinereţea face glume şi de toate se amuză
Bătrâneţea nu înţelege şi se pare că-i confuză...

Cum să facă să-nţeleagă şi să accepte mai uşor,
Că ce-a fost n-o să mai fie, chiar de simte în suflet dor...
Dor să poate să mai zburde şi să ia viaţa în glumă
Să vadă pe cer doar soare, chiar de plouă şi-i furtună?

Însă dusă-i tinereţe, stă acum pe un colţ de gând
Şi încearcă să mă ajute, să le iau cum sunt, pe rând...
Şi uite aşa, încet şi sigur, bătrâneţea o accept
Eu pe ea, şi ea pe mine... cine zice că e drept?

poezie de Elena Bulancea din Personală (1 august 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea

(cugetări versificate)

"Tinereţe, leagăn dulce care legeni har şi soare,
Cine ştie-n lumea asta să te preţuiască oare!"
Traian Dorz

Iute ca un gând ea trece
Tinereţea mândră tare
Toate colorat ea face;
Vis edenic în visare.

Apa râurilor toate,
Florile, copacii, iară
Descresc, revin, făcând roate,
Tinereţea însă zboară.

Tinerilor! Vă spun vouă,
Adevăr ce-n lume este
Nu va spun o slovă nouă;
Omul nu îmbătrâneşte.

Însă trebuie să ştie
Viaţa cum să o trăiască
Vezi ce spune unul ţie
Care dă să-şi amintească.

"Nu deplâng nimic pe lume
Decât eu că nu -am ştiut
Tinereţea şi a ei nume
Până ele au trecut".

Bucură-te-n tinereţe
De întreaga copilărie
Nu- îţi dau alte poveţe;
Să o trăiască cine ştie?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din firul vieţii, tinereţea încearcă să-ţi facă plasă de protecţie, bătrâneţea, ştreang.

aforism de N. Petrescu-Redi (februarie 2014)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi continuăm să credem

Când a venit bătrâneţea
acasă nu ne-a găsit.
Ne căutam tinereţea
pe nisipul însorit.
Prin nisipurile-încinse
ale plajelor din lume,
Tinereţea ni se duse
şi nu i-am mai dat de urme.
În zadar o vară-întreagă
prin nisip am căutat.
Să-înlocuim bătrâneţea,
tinereţe n-am aflat.
Dar,
Noi continuăm să credem
că ţinându-ne de mână,
Lupta cu timpul n-o pierdem
şi vom fi tot împreună.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea şi bătrâneţea

Ce repede treci tinereţe!
Ce repede vii bătrâneţe!

distih de George Budoi din Tinereţea şi Bătrâneţea (20 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare-ţi las, şi-un gând stingher
Să te gândeşti la mine, poate
Şi-un curcubeu pe-un colţ de cer,
E felul meu să-ţi fiu aproape!

Elena Bulancea (16 martie 2016)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei care o să plece

Chiar dacă plouă şi-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
Ascuns acum de nori de ebenin
Ce încearcă soarele iar să mi-l înece

Şi toamna asta ştiu că o să plece
Lăsând în mine urma-i de canin.
Chiar dacă plouă şi-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin

În visuri nimeni nu mă poate-ntrece...
Am şi acum acelaşi suflet adolescentin
Să cred că dincolo de gându-mi fulgarin
E veşnica mea vară ce nicicând nu trece
Chiar dacă plouă şi-i destul de rece.

rondel de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

Tinereţea e soarele prezent în toate anotimpurile. Tinereţea este sufletul copil călător în timp. Tinereţea e timpul ce nu permite regretul. Tinereţea e vârsta hrănitoare a vieţii. Tinereţea e refugiul imaginar al bătrânilor închipuiţi.

definiţie de Claudiu Ovidiu Tofeni (ianuarie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

Într-o joacă de copil
stai ascunsă şi zâmbeşti
toţi aplaudă când râzi
chiar de nu ştiu cine eşti.
Azi alergi în câmp de vise
din cireşe-ţi faci cercei
peste timp arunci povara
de a fi cu anii grei
umbra ţi-o aduci aproape
paşii tăi mărunţi pe ape
ce încă se mai aud
desenează curcubee
pe nisipul cald si ud.

Valurile înspumate
în care vei înota
azi îţi par doar stropi de soare
marea toată e a ta.

Într-o joacă de copil
te găsesc la ceas târziu
stai ascunsă într-un suflet
trist şi singur şi pustiu
zâmbetul pietrificat
pe un chip îmbătrânit
a mirare mai încearcă
să-nţeleagă ce-a păţit
viaţă asta răsturnată
ce-i aproape de sfârşit.
Te-a închis în nepăsare
a luat cheia şi-a fugit
tu încerci cu disperare
jocul din copilărie
când rădeai cu ochii-n soare
alergând pân l-a chindie
doar că astăzi bătrâneţea
din alt timp a prins teren
ascunzând iar inocenţa
de copil în somn peren
ce din vise îţi zâmbeşte:
‘'inca mai ai vlagă-n tine
hai la viaţă te trezeşte
vino joacă-te cu mine''.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegere, Ai?! Da, chiar aşa, şi ce anume e alegerea decât situaţia în care gândul din stânga numit "eu" îl alege pe dracu de gând din dreapta. numit "viaţa". Ce parodie e asta, pe cine încercăm să prostim? Noi credem că alegem viaţa şi de fapt tot ceea ce poate alege gândul sunt alte gânduri care ca orişice gând doar apare în viaţă, nu are nici o tangenţă cu viaţa. Nu ai observat asta? Mintea a scris mii de cărţi şi a făcut mii de filme despre puterea "alegerii", dar viaţa chiar acelor oameni care vorbesc sau scriu despre asta continuă să fie de rahat. Pentru că ei sunt naivi şi dau crezare nenorocitului de gând în loc să fie viaţa. E tipul acela, Dale Caragiale care a scris şi a ţinut mii de seminarii despre cum să îţi faci prieteni, era unul din cei mai amabili oamenii din SUA dar a murit singur. Pe cine dracu încearcă să prostească gândul? Că viaţa nu se lasă chiar deloc prostită de ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi eu ca voi...

sunt şi eu ca voi, un om cu noapte şi de toate,
nu sunt poet şi nici n-am fost, înşir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar şi sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte

când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopţii îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neştiinţă,
cuvintele, pe-un rând şi-un rând, poate vă e de trebuinţă

nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăţi, de clpe, ce-am trecut prin viaţă
şi vreau să râd, şi vreau să plâng, aşa trăiesc şi eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine

de m-aţi vedea, o clipă doar, aţi înţelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă aşteaptă
şi râd de voi şi râd cu voi, apoi iar râd, chiar şi de mine
şi fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea ruşine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebirea cea mare între tinereţe şi bătrâneţe rămâne totdeauna aceasta tinereţea are în perspectivă viaţa, bătrâneţea moartea; cea dintâi are un trecut scurt şi un viitor lung, cea din urmă dimpotrivă. Deşi, prin urmare, ca bătrân ai numai moartea înaintea ta, iar ca tânăr viaţa, naşte totuşi întrebarea, care din două este mai grea şi dacă nu e mai bine să ai viaţa îndărăt decât înainte.

Arthur Schopenhauer în Aforisme asupra înţelepciunii în viaţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri de vară

mi-e foarte dor să mai merg într-un club
să dansez disco până la miezul nopţii
dar greoi se scurge timpul meu în cub
bătrâneţea mea-i la îndemâna sorţii.

mi-e dor cu prietenii să stau la taifas
la o bere pe terasa invadată de soare
timpul să se scurgă frenetic prin ceas
vântul să fluiere un refren de răcoare.

viaţa mi-e îngrădită de bătrâneţea grea
moartea s-a cuibărit în spatele meu
picioarele mă dor, vai tinereţea mea
e doar o amintire pe negru imprimeu.

dar am un vis romantic un corifeu se vrea
să strângă lumini înţelepte de la Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi Crăciunul

E iarăşi Crăciunul şi-afară nu ninge,
Natura e-n grevă se pare,
Şi focul în sobă trosneşte şi plânge
Şi-n mine se naşte-o-ntrebare:

Încotro ne-ndreptăm cu atâta mânie?
Bunătatea din oameni se stinge încet,
Ne conduce invidia şi-i lăcomie...
Unii cred ca au la viaţă, abonament.

Suntem trişti, singuratici şi-n inimă goi
Şi ne doare, şi ne încearcă furia...
Nu mai ştim să ieşim din atâtea nevoi,
Dar continuăm să promovăm prostia.

Totul în jur e astăzi minciună şi ură,
Totul e fals zub zâmbete hâde,
Iar cei ce mai au o fărâmă de suflet
N-au puterea ceva să mai schimbe.

Dă tu, din puţinul acela ce-l ai,
Să simţi cum iubirea învinge,
Împarte din suflet, cu cel mai sărman
Şi de Crăciun, sigur va ninge!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentinţă la adevăr

Între adevăr şi minciună,
Există un gând
Care poate face lumea mai bună,
Sau să o menţină cum este acum, plângând.

Degeaba cerul este albastru,
Viaţa nu pare să fie roz,
Toţi parcă prevestesc dezastru,
Dar le pasă? Da, de un câştig la loz.

Natura moare încet,
Pământul nu mai rodeşte,
Ele nu pot fi lipite cu aracet,
Dar omul? Mai gândeşte?

Se aşteaptă o minune,
Şi pare că a venit,
Instanţa strigă: "Evaziune!!"
Şi puşcăria: "Bine ai venit!!"

Tentaţia e mare,
Când sunt goluri în stomac,
Dar se pare
Că acum o dau pe faţă, nu se mai prefac.

Uşa se deschide larg,
Ei intră pe rând,
Pahare de şampanie se sparg,
Dar doar în gând.

Vise americane,
Cu jointuri şi figuri,
Acum sunt spulberate,
Fiindcă trebuie să primească iarna, cu friguri.

O dorinţă, cerinţă aş mai avea,
Să vină odată Dumnezeu,
Şi să facă ordine pe aicea,
Că tare mai este greu...

poezie de Mircea Popişter
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să regreţi

Îmi este dorul atât de aprig şi te aştept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate şti?
Şi eu te-aştept ca-ntotdeauna... mereu te-aştept, dar tu nu vii!

De ce să vii? cine sunt eu, şi cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce şi-a dat încrederea şi inima ei, ţie.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aş vrea să am puterea să te smulg,... din suflet să te scot.

Vor trece anii tot în grabă, aşa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreţi că n-ai ştiut să-mi preţuieşti iubirea
Ai să regreţi dar ce folos, rămâi cu amintirea!

Femeile te-au părăsit, şi toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
Să nu-ndrăzneşti să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, şi poarta e-ncuiată!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţă vs bătrâneţe

Pe când aveam vreo douăzeci de ani,
Iubeam intens, la fel iubea şi ea...
N-aveam nici interese şi nici bani,
Dar toate le puteam realiza.
Şi ne era atunci atât de bine,
Că sus fiind, vă jur, uitam de mine.

Trecut-au anii, au trecut uşor
Şi toate-au fost frumoase şi-au fost bune,
Încât când ne aflam în dormitor,
Uitam de datorii, uitam de lume.
Cu toate astea nu era uşor -
De la efort, făceam adesea spume.

Ajuns la patruzeci, ah, ce păcat!
Simţeam că bătrâneţea mă apasă
Şi mă-ntrebam de ce m-oi fi urcat
Azi-noapte,-n somn, pe scumpa mea nevastă.
Însă găsesc (nu-i lucru de miare...)
Că-mi trebuia o nouă-ascunzătoare.

La şaizeci şi... mă-mpinse un păcat
Şi o amantă tânără mi-am luat,
Dar mai apoi am judecat niţel,
Că mă dorea doar pentru portofel.
Doar sportul aruncării cu privirea
Putea să-mi mai aducă fericirea.

La vârsta senectuţii, tragedie!
Văzui că-i moartă chiar dacă e vie.
De-aş lua Viagra, tot ar fi-n zadar.
Deci sunt un prinţ călare pe măgar.
De-acuma sunt cu un picior în groapă.
Am tot forţat pân-am intrat la apă

Şi din cal breaz, rămase o... mârţoagă.
Mă doare totul şi sunt vai şi-amar.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjeala asta, obsesia asta cu tinereţea veşnică - îmi pare rău că trebuie să o spun - poate să fie foarte periculoasă, poate ajunge un blestem. Gândiţi-vă că, încet-încet, rând pe rând, ţi s-ar duce toţi cei dragi şi ai rămâne tu singur - ferească Dum­nezeu! - ca un prost, într-o lu­me de oameni obişnuiţi, care niciodată n-ar înţelege tinereţea asta a ta fără sfârşit. Cum ar fi? Cum te-ai simţi atunci? La ce ţi-ar mai folosi tine­reţea?

citat din Florin Piersic
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela

Dacă un om trăieşte mai multe vieţi,
Şi nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, şi din câte fântâni,
Şi câtă apă am cărat,
Ca pentru mii şi mii de morţi,
Pentru udat, când nu ploua;
Şi n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinereţea, nici ea...

Ce se căzneşte fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credinţa
Că semănăm foc, dintr-o viaţă anterioară,
Şi că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar şi când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrela

Dacă un om trăieşte mai multe vieţi,
Şi nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, şi din câte fântâni,
Şi câtă apă am cărat,
Ca pentru mii şi mii de morţi,
Pentru udat, când nu ploua;
Şi n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinereţea, nici ea...

Ce se căzneşte fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credinţa
Că semănăm foc, dintr-o viaţă anterioară,
Şi că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...

Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar şi când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sigur nu azi...

Poate nu azi, iubire...
Poate nu azi, dar mâine,
Sigur voi deveni
"Povară" pentru tine!

De fapt, ce tot vorbesc:
Deja sunt o "povară",
Dar nu pentru "firesc",
Ci pentru-o lume chioară!

O lume fără suflet,
Ce se-nchină la bani,
O lume fără cuget,
Ce-şi bate joc de ani.

De ură până-n creştet,
Dotată, din picioare -
Lipsită de "concret"...
Şi cu o gură mare.

O gură care poate,
Să strice pe oricine!
Şi orice calitate
Să o facă ruine.

O gură care poate,
Chiar şi pe tine, fată -
Să te facă să uiţi,
Că nu eşti idioată.

Să te facă să vrei,
Să nu mai fii la fel
Şi să depinzi de ei,
De cei fără un ţel.

Să pui preţ pe nimicuri -
Pe tot ce nu contează...
Să uiţi să te mai bucuri,
De orice fel de rază...

Să te facă să vrei,
Să mă urăşti, iubito,
Pentru că nu-s ca ei...
Viaţa, nu am mimat-o!

Şi nici nu am de gând,
Să fiu vreodată-n rând,
Cu aceşti omuleţi
Ce-ar vrea să nu m-accepţi,

Dar sper să fie bine
Într-un final, iubire!
Şi să rămâi cu mine,
Să n-ajungi să te pierzi
În primul rând, pe tine!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!