În oglindă

Azi mi-am cumpărat oglindă,
De a cea, de argint modernă,
Aşteptînd să mă cuprindă,
Tinereţea cea eternă.

Mă uit atentă în oglindă,
Îmi admir părul şi fruntea,
Mă cutremură o undă,
Care trece pe sub punte.

Îmi examinez obrazul,
Văd atâtea alunele,
Însă nu prea-mi fac necazul,
Des, vorbesc cu rândunele.

Ochii mei maroni, odată
Cam de soare mi s-au şters,
Strălucirea de altă dată,
N-a pierdut un interes.

Ochelari de soare port,
Căci privirea mi-i timidă,
Pălăriea-mi dă confort,
Soarele să nu mă prindă.

Îmi anin multe mărgele,
Roşii, verzi şi rozovioare,
Gândurile-ascund sub ele.
Nu se vede, când mă doare.

Dar uitasem să vă spun,
Că oglinzi eu, am mai multe,
De pretutindeni le adun,
Însă, toate-s cam adulte...

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.

Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc şi mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.

Din bezna nopţii-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.

Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înţeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.

Minţind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar ştiu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbeşti
Dar tu mereu te ţii de şotii
Eu ştiu că tu mă păcăleşti.

Dar lângă tine când sosesc
Şi când încerc ca să-ţi vorbesc
De-odată se porneşte-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.

Îţi spun că multe vreau mereu
Ca să-ţi transmit din gândul meu
Dar tu priveşti în depărtare
Numai de mine nu te doare.

Şi astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îţi spun că tu eşti al meu ţel
La tine însă plouă iară…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

SFÂRSIT de PRIMĂVARA

Pe cărări de primăvară,
Am esit din casă afară,
Iarba de acum e mare,
Peste tot cântări şi soare.

Orizontu-i o splendoare
Se deschid ferestre-n larg,
Valuri verde de culoare,
Primăvara este-n prag.

Cântă ciripit de păsări,
Duios inima mi-a ating,
Cântă mai mulţi autori,
Care cântă, care plâng.

Aş cânta şi eu cu ele,
Vocea nu-mi este de miere,
Mă-nconjoară rândunele.
Eu vorbesc cu pasarele.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi râd în soare

E prima zi din vară
Şi iarăşi am ieşit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.

De multă vreme te aştept
Să-ţi spun, la tine mă gândesc
De vreme multă, însă iată:
Azi soarele pe cer se-arată.

Ştii, norii sunt, dar curg la vale
Nu stau ca să intunece-a ta cale,
Şi iată, stau de mult şi mă gândesc
La soare-ntruna-mi vine să zâmbesc.

Mi-ai spus c-am aşteptat prea mult,
Mi-ai spus chiar că şi tu ai vrut,
Acuma te opresc din drum
Căci foarte multe am să-ţi spun.

Încerc să-ncep prin a-mi găsi cuvinte,
Şi chiar incerc să îmi aduc aminte
Şi amintindu-mi mă opresc
La soare iar încep ca să zâmbesc.

Dar poate însăşi aşteptarea
Mă face ca să-mi amintesc
Ce poate face azi visarea…
Şi dintr-o dată iar încep ca să zâmbesc.

Rupând tăcerea, vreau să-ţi spun
Că n-aş fi aşteptat nicicum
De-aş fi ştiut că încercarea mea
Nu-ţi va schimba mentalitatea.

Un nor apare pe-a ta faţă
Întunecând seninul clar
Al ochilor intraţi în ceaţă
Iscând un sentiment bizar.

Dar cum ţi-am spus, un nor vine şi pleacă
Aşa, din nou apare-un soare pe-a ta faţă,
Căci am ştiut să îţi vorbesc acum
Când suntem la sfârşit de drum.

Şi multă vreme a trecut
Şi ştiu pre bine, te-am pierdut;
O lacrimă în ochi mi-apare
Acuma chiar că râd în soare…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi, soarele găseşte câte un om care să merite, ca el, soarele, să-şi rotească privirea, urmărind omul, până când unul dintre ei asfinţeşte. De parcă şi omul poate fi un soare, iar soarele – o floare care să-şi aplece fruntea sau obrazul înspre el.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cresc din braţe ramuri

Din nou e verde, îmi cresc din braţe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorţită aşteapt o nouă ploaie.

Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au aşezat, atâtea, pe-al meu creştet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, braţele-s încărcate, de alunet

Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a ţesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit şi zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară

Părul meu galben se împleteşte cu faine frunze,
Din cosiţele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, să fie împlinite.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare adevăr pe care îl descoperim este o oglindă netulburată care împrumută ceva din strălucirea ei şi celor din jur, înainte de a le reflecta imaginea. Atraşi de tot ce străluceşte, oamenii de rând se adună, privesc în oglindă din depărtare, iar tocmai în centrul strălucirii zăresc, pe jumătate ascunsă în fund, o imagine înfricoşătoare, sinistră şi ceţoasă. Cuprinşi de groază şi repulsie, ei îşi întorc privirea de la oglindă şi o învinuiesc pe ea, învăluind în acelaşi simţământ de ură şi oglinda şi strălucirea ei. Ceea ce i-a înspăimântat a fost doar răsfrângerea propriei lor nimicnicii!

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos. Feţele lor erau aşa de schimonosite că nu le puteai cunoaşte şi dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creştea şi îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e el de soare

Un mănunchi de raze calde,
Proaspete, rupte din soare,
Coborât-au să se scalde,
Cerşind un strop de răcoare.

Lacul meu adânc, albastru,
Cu luciri ca de oglindă,
Le-a închis ca într-un castru,
Pe veci să nu se desprindă.

Soarele trimise alte
Blânde raze să le cate,
Poate le-o găsi încalte,
Dar sfârşit-au înecate.

Mâniosul, mândrul soare,
Văzând că vlăstarii-i mor,
Stă cuprins de întristare,
Cu obrazul dup-un nor.

Vezi tu, cât e el de soare,
Pârjolind biruitor,
Îi vine de hac, se pare
Şi apa dintr-un ulcior!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit mereu cu teama de oglinzi. Când eram mic, aveam o casă îngrozitoare. În camera mea erau trei oglinzi imense. Mobila era de mahon şi părea o oglindă întunecată, ca aceea din epistola Sfântului Pavel. Am trăit mereu cu teama lor, însă, copil fiind, nu îndrăzneam să spun nimic.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea

(cugetări versificate)

"Tinereţe, leagăn dulce care legeni har şi soare,
Cine ştie-n lumea asta să te preţuiască oare!"
Traian Dorz

Iute ca un gând ea trece
Tinereţea mândră tare
Toate colorat ea face;
Vis edenic în visare.

Apa râurilor toate,
Florile, copacii, iară
Descresc, revin, făcând roate,
Tinereţea însă zboară.

Tinerilor! Vă spun vouă,
Adevăr ce-n lume este
Nu va spun o slovă nouă;
Omul nu îmbătrâneşte.

Însă trebuie să ştie
Viaţa cum să o trăiască
Vezi ce spune unul ţie
Care dă să-şi amintească.

"Nu deplâng nimic pe lume
Decât eu că nu -am ştiut
Tinereţea şi a ei nume
Până ele au trecut".

Bucură-te-n tinereţe
De întreaga copilărie
Nu- îţi dau alte poveţe;
Să o trăiască cine ştie?

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare alb

Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subţire la mijloc,
Părul mi-este şatirat
Şi obrazul cam ridat.

Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălţat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Am privit adeseori
Cum răsare soarele,
Cum cade roua în zori
Umezind ogoarele.

În fiece dimineaţă
Soarele străpunge norii.
Pădurea respiră viaţă,
În zare zboară cocorii.

În lan cântă pitpalacul,
Ciocârlia urcă-n soare,
O oglindă este lacul,
Pentru multe zburătoare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am uitat în oglindă. Arătam îngrozitor, dar întotdeauna arăt îngrozitor în oglindă. Însă rămân cu convingerea fermă că faţa mea reală este mult mai bună decât cea din oglindă.

citat din George Alec Effinger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcturus e un soare care se aseamănă mult cu Soarele nostru în ce priveşte vârsta lui, e tot un soare matur; Vega însă e un soare tânăr, în toată puterea lui. Pentru Vega abia acum începe adevărata viaţă, pe când Soarele nostru a început de mult să coboare spre dclin.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirifică oglindă

Când mă privesc în ochii-ţi, ce mirare!
O îndoială mă cuprinde-ndată-
În ei parcă zăresc întâia dată
Fiinţa mea, cu-o faţă-ntrebătoare.

Privirea-mi stă umil să iscodească
Şi să pătrundă taina din adâncuri.
Sub zbateri de uitare caut tâlcuri,
Ce viaţa-n doi să nu ne-o adumbrească.

Dorinţele încep să mă cuprindă.
Să-ţi intru-n suflet, căutând răspuns,
La toate câte sunt şi mă colindă.

Vechi gânduri din cenuşă vor s-aprindă
Flacăra mea, sub care m-am ascuns
În ochii tăi, mirifică oglindă.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochelari de soare

Cu căpăstru-n discotecă,
Râdem toţi la busculadă.
Lumina e prea îngustă,
Ochii noştri s-o mai vadă.

epigramă de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ndrăznesc

De m-ai asculta vreodată
aş voi ca să-ţi vorbesc
tu m-asculţi... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
eşti prea bună, eşti prea dulce
însă fără voia mea
ca şi-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.

Am a-ţi spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ţi văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.

Mersul tău e de regină
ochiu-ţi e impunător
pentru ce te-admir într-una
înţelegi tu prea uşor.
De mi-ai fi tu suverană
şi eu rege de ţi-aş fi
pentru tine aş muri.

Poate-s prost! e cu putinţă
însă ştiu că te iubesc
inima-mi e simţitoare
însă nu pot să vorbesc.
O! amoru-mi pentru tine
să ţi-l spun de-aş îndrăzni
n-ai mai râde şi pe-un altul
niciodată n-ai iubi!

poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânca privire

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare-un rug de sânge în piept,
Mă doare-un vaiet prelins nedrept,
Mă doare-al meu dor arcuit
Din vise ce-n drum s-au răsucit.

Mă doare buza din călcâie,
Mă doare gândul care suie,
Mă doare şoapta din oglindă
Din seri când aşteptam în tindă.

Mă doare lacrima de gheaţă,
Mă doare pasul meu prin ceaţă,
Mă doare fruntea prinsă-n nor
Şi-al apelor murmur uşor.

Mă doare când n-aş vrea să doară,
Mă doare-n iarnă, primăvară,
Mă doare frunza greu rănită
Din toamn-abia întâlnită.

Şi, zău, c-aş vrea să nu mă doară,
Să-mi fie aripa uşoară,
Să sorb din roua dimineţii,
Să aflu tot secretul vieţii.

poezie de Ştefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oglindă

M-am pregatit şi te aştept
Lacrimă diademă cu fir de nor
Eu spre fereastră ochii îmi îndrept
Păsări cântă doină de dor

Mi-am pus cercei inele preferate
Ce aveam mai bun am îmbrăcat
În oglindă defectele marcate
Când m-am uitat m-am speriat

Un chip ce era rece întristat
Un suflet cu o inimă furată
Tu ai promis dar m-ai lăsat
Acuma mă simt însingurată

De n-ai să vii eu voi murii
Si voi venii la tine-n vise
Căci fără inimă nu pot trăi
Voi lua clipa şi tot ce ai promise

Dar-ar domnul să te arăţi
Să-mi dai tu inima înapoi
Te voi supune la multe plăţi
Şi fie vorba vom ştii doar noi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!