* * *

actualul se vinde compulsiv la publicitate,
la televizor se promite inutil
pestă naţională amestecată cu căderi de eclipse
speciei de homo virtualis
pentru care
consumul de viaţă este importat din zona 4G.

pruncii se nasc din uter de facebook,
predestinarea e programată
de like-uri
sau de tone de poze hormonale pe cont,
decesul survine din sevrajul
provocat de o pană de net.

eu nu înţeleg de ce
trebuie să fiu politicoasă cu secunda altora,
de ce să accept staţionarea în raiuri de mucava,
dacă am chef să-mi însoţesc moartea
în pantaloni scurţi
printr-o bestială absenţă
cu o nepăsare galbenă în lesă
(ăsta e animalul meu de apartament
pe care îl scot de câteva ori
pentru nevoi fiziologice şi sociale
la stânga unei spinări de balenă
pe care e mâzgălit un graffiti -
"this is life").

învăţaţi-vă morţile reale pe dinafară,
luaţi-le în braţe, hrăniţi-le,
s-ar putea să fie
singurul gest de umanitate rămas.

eu
nu voi fi frumoasă nici azi,
mă plimb cu o moarte relaxată
printr-un televizor stins.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Breaking news

Din ochiul meu
golit de imagini a curs
ultima lacrimă care
poate să readucă
moartea
printre coşciugele rânduite
în stânga şi în dreapta
ca nişte lumânări
pregătite să ardă
până la capăt

da... până la capăt...

s-ar putea
să nu vă mai pot privi
dar imun la răutăţile unora
o să-mi fac ultima plecăciune
în faţa celor care
m-au primit
în gândul lor şi
m- au iubit...
nu nu din interes
sau poate
la îndemnul celui răstignit
pe durerea acelora care
au fost...

s-ar putea să
nu mă mai iubiţi
asta pentru că port
marea vină de a exista şi
a mă fi cuibărit
în lacrima unei pietre
rămasă sub val...
singurul loc de care
moartea nu ştie
deşi trece pe acolo zi de zi

oricum moartea mea
a îmbătrânit şi
nu vede prea bine...

s-ar putea...

poezie de Teodor Dume (martie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

"De unde-l cunoşti pe Albulescu?" "Păi cum? L-am văzut la televizor!" "Dar la teatru?" "Nu!" "Dar la film?" "Nici!" "Păi atunci de unde-l cunoşti?" "Păi dacă îl dă la televizor." La vremea aceea nu era televizor, iar oamenii erau iubitori de teatru. A fost o perioadă în care chiar s-au dezvoltat deopotrivă arta actorului, a regizorului, a spectacolului de teatru, cât şi gustul spectatorului pentru teatru.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e dificil să vinzi la pompe funebre
o împuşcătură falsă,
nimeni nu cumpără ratări,
de fapt cine ar da ceva pe dezamăgirea
unei canapele uzate
din care nu se scurge sângele
cu tot cu ţipătul buretelui?

aşa că faci stoc nevandabil
de ţinte în organismul mobilei
şi în burta unei amieze
când comediile proaste de la televizor
se şterg de râs pe subtitrare
sau te întrebi cu ce dracului de aţă
să coşi atenţia lunetistului
de efectul unei încercări eşuate.

în definitiv,
orice execuţie a preaînţelesului
ar merita
şansa unei intenţii cu adrenalina pe ţeavă,
crima este o afacere profitabilă
doar dacă reuşeşte.

în aceste condiţii de sufragerie,
aerul condiţionat se aşază
ca un capac de coşciug
peste laşitate,
până la urmă,
glonţul are nevoie de rece
ca ambient pentru ura
cu care te iubeşte.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

spirale violet-aurii

aşa de tare şi
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subţiri, subţiri
teiubescuri zvelte…
tu nici nu ştii
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
şi plângeam de cât amar
ţi-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îţi căutam – mort fiind – fruntea
să-ţi spun în culori că
te aştept într-o viaţă viitoare
mai bun
mai puţin susceptibil… şi la fel de
iubibile vieţile tale să le slujesc, tu nu,
tu aruncai batiste în urmă
jurai să nu te mai naşti dacă
tot trebuie să mor atâta…

Secunda în care scriu aici
te întoarce
în secunda care va veni şi tot aşa!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru de care sunt mândru că l-am descoperit foarte devreme, înainte de douăzeci şi unu de ani, e că nu trebuie să procreezi. De aici mi se trage groaza de căsătorie, de familie şi de toate convenţiile sociale. E o crimă să-ţi transmiţi tarele unei progenituri, silind-o astfel să treacă prin aceleaşi suferinţe ca tine, printr-un calvar poate şi mai cumplit decât al tău. Să dau viaţă unei fiinţe care să-mi moştenească nefericirile şi bolile – asta n-am putut s-o accept niciodată. Părinţii sunt cu toţii nişte iresponsabili sau nişte asasini. Doar brutele ar trebui să procreeze. Mila te opreşte să fii "genitor". Cuvântul cel mai atroce din câte cunosc.

Emil Cioran în Caiete I. 1957-1965
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în secunda aceasta de lut,
pe care o numesc coincidenţă izolată,
trag de spaţiu
către cele patru colţuri ale lui.

înăuntru,
deşi sunt un cerc care tace,
îţi vorbesc
despre regnul neobişnuit al iubirii,
despre
cum se sărută munţi migratori
în plin sentiment de câmpie,
despre
ce înseamnă o întâmplare întârziată
în ultima vară posibilă a universului.

despre tine,
cel creat de idee,
nu vorbesc,
pentru că
nu am niciun cuvânt ubicuu
care să te descrie.

ţine-mi de spaţiu acolo, în stânga,
vezi?
învârt secunda
pe roata de olar
a dimensiunii tale izolate.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o oră de linişte

te părăsesc iubito
e doar un gest pentru a-mi
curăţa rănile pline de aşchii

... şi începe să plouă fără vânt şi
fără nicio legătură cu Dumnezeu
(deşi înţeleg că şi Dumnezeu a fost trădat)
stropii mi se lipesc de piele
ca o durere
de parcă
toată rostogolirea asta
ar începe din mine

din toate slăbiciunile îmi fac ziduri
printre care mă plimb apoi
mă furişez înspre singurul loc neatins...

din singurătăţi îmi construiesc biserici
la altarul cărora o să vină
toate femeile pe care le-am iubit

nici nu ştiu cum să-mi definesc întâmplarea

mai las un pic să-mi ard neliniştea
şi clipa în care-am mărturisit
că am iubit şi am fost
tot ceea ce nu mai pot să fiu

e târziu şi-n deşertul din mine
nu se mai întâmplă nimic
mă închid în întunericul din umbră
şi tac

te părăsesc iubito
e doar un ultim gest...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau (la televizor): Trebuie să fii creativ, întreprinzător. Trebuie să încerci lucruri care s-ar putea să nu-ţi iasă şi nu trebuie să laşi pe nimeni să-ţi impună limite din cauza originilor tale. Singura ta limită este sufletul tău. Ceea ce spun eu este adevărat - oricine poate găti... dar numai cei neînfricaţi pot excela.

replică din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocoliţi toate pricinile care duc la răutate. Nu vă uitaţi la televizor la lucruri spurcate! Nu vă uitaţi la televizor, nu vă uitaţi pe internet la necuviinţe, că vă băgaţi gunoaie în suflet şi nu puteţi avea bucurie. Nici măcar bucuriile fireşti nu le mai puteţi avea, pentru că toate acestea sunt umbrite de răutăţile care au crescut în voi.

Teofil Părăian în Bucuriile credinţei (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în Dincolo e nimic.
nimeni nu dispare din viziuni,
sunt înlocuitori cu feţe lipsă,
morţii nu au ce căuta în moarte.
nu e ruşine, vină,
sunt voci care circulă cu lanţuri la picioare,
e un aer sclav care
atârnă peste Zona de Cenuşă.

în moarte nu sunt morţi,
sunt flăcări care merg în patru picioare.

chemată de stirpe,
ura e frumoasă, îi dau dinţii,
înaintează cu lupi falşi de lumină scăzută prin treceri spre Pământul de la Capăt.
taţii nu au putut fi salvaţi, Răul se ascunde în miei.
e o dezonoare
câştigată cu răzbunări seismice.

coordonatele cad în transă,
îşi lasă pielea năpârlită
unde trebuie
în Ultimul Câmp al Strălucirii.
aşa, Urmăritorii străbat durerea după ele
în localizarea mamelor.
ochiul nu trage cu arma, trage cu mintea.
nu mai sunt morţi,
mamele
trebuie să le poarte viziunea în pântec.

Înaltul Negru nu vine neinvitat,
e demult sus.

Credeai că ştii ce e Moartea?
Nu e nimic acolo.
Am fost.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă adevărul ar avea cont pe Facebook, nu ar avea prieteni, nici nu ar primi like-uri.

aforism de David Boia (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îndrăznesc să mă plâng că oamenii nu fac din dragoste nici jumătate din ce-ar putea să facă de frică, trebuie să accept că, după ploaia de reproşuri care mă va uda pe mine până la suflet, o să-mi cer iertare de la fiecare dintre cei pe care i-am mâhnit. Pentru că eu nu ştiu să iubesc decât fără măsură.

citat din Alice Năstase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Internaut

Te distrezi ca un retardat pe internet
Printre jocuri şi poze obscene
Nu simţi că moarte se strecoară în suflet încet
Iar neuronii se sinucid de atâta lene
Te distrezi pe mesenger ca un bufon
Pe Facebook sari de la o adresă la cealaltă
Deşi în viaţa reală eşti total afon
Foloseşti calculatorul ca pe o unealtă
Să îţi ajustezi existenţa de retardat
Ca o ultimă variantă pentru viaţă
În care neantul îţi este aliat
Iar prezentul se vinde pe nimic în piaţă

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva exerciţii, pe care eu însă nu le fac, sunt benefice. Dar eu mă plimb, mă plimb, mă plimb... Este un exerciţiu foarte benefic pentru inimă.

Sophia Loren în revista OK USA (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să am şaizeci şi cinci de ani, ştiu că o să am dreptul la abonament TV gratuit. N-am televizor, aşa că nu s-ar putea să mi se dea banii corespunzători sau, dacă nu, nişte bonuri pentru somon afumat?

citat din Pat Ingoldsby
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cuvânt târât, şarpe-nisip,
printr-o joi crăpată la colţ.
parcă lucru,
parcă fiire...

condamnă-mi singurătatea
la singurătate,
dintele la dinte,
ochiul la ochi,
totul se plăteşte cu sine însuşi.

înjură-mi cerbii care îmi ies
din celălalt cuvânt -
au coarnele înfipte în auz
până creşte iarbă din răni.

mă trăiesc în mugetul literei.
mai stins.

şarpe-nisip,
şuieră uscat...
jumătate de moarte
pe jumătate de om.

restul lasă-l să nască
un rest de cuvânt
care plânge.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

despre ce să taci mai întâi când te trezeşti în faţa unei dimineţi de zid?
prima dată ai impresia că ochii îşi târăsc picioarele printr-un iaurt, alb, fireşte, în consistenţa văzului. apoi cumva se limpezeşte talpa,
se spălă trupul de pământul
care l-a înghiţit peste noapte,
uite cum curge sufletul murdar la rădăcina crucii care eşti, apar nuanţe pe care le auzi ca şi cum şi-ar striga o fântână toată apa în tine.

apoi se intră în zi,
începi să vorbeşti cu secunda despre minut, cu minutul despre oră, dai aerul la o parte în drum spre ţigară, cafea, spre bucata aia din janis care a rămas singură de aseară pe youtube, îţi dai seama că eşti un automat în care bagi mereu fise de 50 de bani, dar remarci că nu prea mai ai nici din astea. probabil ar trebui să te grăbeşti să îţi fie frică. sau să îţi fie dragoste.

din geam vine oraşul peste tine, îl dai afară ca pe muşte, te duci lângă zid şi îi zici "mă, te iubesc, nu mai ai nişte alb?"

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea să mă strecor prin una din uşile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aş ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Şi L-aş ruga să îmi dea puţin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înţelege că locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinţii sunt tineri şi bunicii încă suficient de sprinteni – este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca, mai întâi, să treacă prin moarte.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş putea să mă strecor prin una din uşile care au mai rămas întredeschise în urma mea, L-aş ruga pe Dumnezeu să-mi dea o singura zi, una de vară, pentru a mă pierde în (ne)cuprinsul ei cu inima pe care am avut-o fiind copil. Şi L-aş ruga să îmi dea puţin din priceperea omului adult, nu mult, doar atât cât să pot înţelege că locul numit copilărie, acela în care nu se moare, în care părinţii sunt tineri şi bunicii încă suficient de sprinteni – este singurul paradis pe care omul îl poate locui fără ca mai întâi să treacă prin moarte!

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta ne omoară pe toţi: ZONA DE CONFORT. Un nume aparent nevinovat... CONFORT. Confortul e plăcut. Să fii în zona lui e minunat. E călduţ. E locul din care nu mai vrei să pleci. E locul pentru care de fapt munceşti, lupţi şi visezi. Să fii în acel loc în care problemele au dispărut, nu există suferinţă de niciun fel, totul este bine, pozitiv. Ei bine, când simţi că totul este bine, că nu doare nimic şi lucrurile arată bine, atunci începe DECĂDEREA TA. Nu am vrut să cred şi să accept asta multă vreme. Zona de confort este un asasin deghizat într-un prieten. Zona de confort este sirenă ce te ademeneşte cu cântecul ei şi apoi te trage la fundul mării unde te îneacă. Zona de confort este calul troian pentru care spargi singur zidurile cetăţii tale şi pentru care inviţi distrugerea ta de bunăvoie şi nesilit de nimeni.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!