tu laşi urme de vis pe fereastra
dinspre apocalipsă
nu ştii ora când vei redeveni sămânţă
dar poţi sculpta din memorii
inima care o va-nflori

gogyohka de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă fumez în goliciunea mea
fără filtru
mă fumez până în memorii
cu inimă cu tot
mă fumez de tristeţe
de disperare
de frică
mă fumez resemnat
şi mă scutur pe trotuar
sunt propria mea ţigară
ultima din pachetul vieţii

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti pe cineva, când iubeşti cu adevărat acea persoană, îi aşterni inima ta deschisă. Îi dai o parte din tine pe care nu o dai altcuiva şi laşi acea persoană într-o parte din interiorul tău pe care doar ea o poate răni – îi dai la propriu lama cu o hartă despre locul unde să taie cel mai adânc şi cel mai dureros în inima şi sufletul tău. Iar atunci când loveşte, este dureros – ca şi când ţi-ar sculpta în inimă.

citat din Sherrilyn Kenyon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularităţii
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ţi-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculţă
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
eşti singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
aşteptându-mă infinit
mă laşi azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sculpta

Nu mai sculpta din mine omul
Pe care vrei ca să îl vezi,
Căci o sculptură ideală,
E mai posibil să o pierzi,

Nu mă sculpta ca pe o piatră
Şi nu mai crede în poveşti,
Căci dacă îţi va reuşi,
Va fi mai greu să mă păzeşti,

Nu mă sculpta căci nu eşti sculptor
Şi te-aş ruga să te opreşti,
Ştiu, încercarea greş nu are,
Dar e posibil să greşeşti,

Nu mă sculpta, te rog termină,
Nu voi mai fi acel de-atunci,
Căci dacă nu vei reuşi,
Sunt sigur c-o să mă arunci.

poezie de Cuciuc Dumitru (28 septembrie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt eu

dacă m-aş întoarce
n-ai să ştii de unde să mă începi
cum să-ţi amesteci cuvintele
pe ce să mă ţintuieşti cu privirea
îţi va fi teamă să mă atingi
să mă săruţi
vei vorbi şi nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ţi va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
şi apoi nici n-ai să ştii
dacă eu sunt
acela întors
care ţi-a răvăşit cândva viaţa
singurătatea îţi e o prietenă bună
cel puţin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul
lasă-mă să te regret
prin antiiubire
prin antisărut
pe valurile acestea imense
care cresc invers
în antimateria sufletului
să te regret
tot atât de mult
precum te iubesc
până când mă vei reinventa

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

inima mi-a rămas mică
de când m-ai îmbrâncit fericită
la braţ cu Adio

să-mi fi lăsat măcar o adresă
să-ţi pot returna jurămintele
uitate în dormitor lângă verighetă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare sămânţă de rodie care ajunge în stomacul tău este o sămânţă de viaţă pentru inima ta!

citat din Syed Zair Hussain Rizvi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţă la poveştile inutile pe care ţi le spune mintea. Ştii care sunt: Am luat-o de la capăt - vechea poveste. Nu ştii ce vorbeşti. Aş vrea să rezolvi asta şi să se termine odată. Ştii exact ce o să spui. Nu pot fi deranjat de asta. Nu-ţi poţi opri mintea din a arunca acest tip de gânduri, dar poţi să le laşi să vină şi să plece ca nişte maşini care trec prin faţa casei.

Russ Harris în Acţionează cu dragoste
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am scos de la plăţile lumii, mamă
şi hainele ţi le-am scos din dulapul
cu miros de cireş...
apoi am plâns puţin
cu paltonul şi rochiţa de vară

în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz

în rest sunt toate aşa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbeşti
din pereţii aglomeraţi de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta

te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate
din inima strânsă de îmbrăţişarea ta

uite pe geam un fluture dansează...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

reinventează-mă
şi ascunde-mă în tine,
până când ne vom sublima
flăcările

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Şi ştii ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple infinitul de fiori!

Noi ştim că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aştri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noştri-albaştri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

inventează ceva rotund şi albastru...
ceva în care să-mi învelesc sentimentele
în nopţile reci când în sufletul
tău e atâta zăpadă

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuse...

Îmi spuse: « Nu poţi să ştii când vine....
de ce nu faci puţină ordine?
Nu poţi să ştii când te găseşte
poate e-n tine, poţi şti...
Nu poţi să ştii cum arată...
Si dacă e o pasăre, care înoată fără s-o vezi
prin aer şi trece chiar prin tine
şi nu are nimic înfricoşător, ci doar un răcnet
la sfârşit, când
cei ce rămân în urma ta l-aud... »

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne punem un obiectiv, este ca şi cum punem o sămânţă în pământ. În realitate nu ai niciun control că această sămânţă să crească! Punând o sămânţă în pământ şi dorindu-ţi ca ea să se transforme în planta matură pe care o vrei – nu înseamnă că îi controlezi creşterea. Dimpotrivă, creşte nivelul de anxietate, pentru că realizezi că nu depinde de tine (cumva la nivel inconştient). Nu controlezi creşterea plantei! Tu poţi controla doar acţiunile concrete care pot influenţa creşterea plantei. Poţi să o uzi, poţi să fertilizezi pământul, poţi să împrejmuieşti locul, ca să nu vină dăunători, poţi să faci în aşa fel încât să aibă acces la lumină şi la polenizare, O, da! Asta poţi face. Dar creşterea în sine – nu depinde de tine. Dacă îţi doreşti 5000 de euro pe lună, spre exemplu, gândindu-te prea mult la acest obiectiv (în viitor, la ceea ce vrei) va creşte nivelul de anxietate, dar nu îţi va aduce rezultatul.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul brumar

amintirile cu tine îmi stau la uscat
în Luminătorul încă nedeschis
Enya a inundat străzile
scăpată din picupul tău
Only Time până la genunchi
până la suflet
lumina murdară sângerează
prin perdeaua după care te-ascunzi
buzele tale albastre mi-au săpat
ieri noapte o golgotă pe piept
în Vinerea asta Neagră
crucile sunt la reducere
aproape gratis ofertă la mântuire
de nepăsarea lumii
nu mai răspunde nimeni
ultimul călugăr din Athos
e candidat la preşedinţie
doar un pompier voluntar
se străduieşte să îţi scoată
disperarea din secţiile de vot
oamenii dorm oricum
cu Enya sau fără ştampilează
o apocalipsă nouă nouţă
toţi ne numim Sisif prin ordonanţă
de urgenţă
Dumnezeu a rămas în inima ta
de aseară când aţi făcut duet
la karaoke
ţi-a pictat ventriculele cu sfinţi
spune-i să plece iubito
lumea mai are nevoie de El
şi eu de tine

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmatică mişcare

Poţi a fi doar lângă mine
Nebunie... şi ispită,
Clipa care veşnic vine,
Slova... încă... necitită.

Poţi a fi... când te atinge
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă... a ninge,
Visul... înspre care... zbor.

Poţi a fi... strălucitoare,
Cu priviri dumnezeieşti,
Enigmatică mişcare,
Trupul... de mi-l întâlneşti.

Poţi a fi... chemarea blândă
Şi sărutul plin de foc,
Luna care stă la pândă,
Rătăcire... sau noroc.

Poţi a fi doar lângă mine
Şi tu ştii că nu greşesc,
Zâna nopţilor divine,
De mă laşi... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reanimare

să-ţi speli inima zise chirurgul obosit
de trei ori în toată ziua
dimineaţa în cuvinte albastre
flori de orhidee şi lumină
la prânz cu Vivaldi cu Mozart
iar seara domnule seara
cu dragoste cu iubire fierbinte
fierbinte

atât

şi îmi puse inima într-o sacoşă de plastic
vaya con Dios amigo

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De foarte multe ori când privesc în gol încerc să nasc dacă pot spune aşa ceva acolo.
Golul e un cuier simplu
în care dacă plouă îţi laşi umbrela
dacă ninge
îţi laşi bradul
dacă e război îţi laşi arma
dacă mori îţi laşi viaţa
dar dacă te naşti să te uiţi şi să priveşti în gol
atunci
da atunci
să îţi laşi casa şi să pleci cât poţi mai departe
de tine...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talisman

Din fiecare dimineaţă
izvorăşte un fluviu
iar timpul neterminat
se întoarce în mine şi în tine
să curgă într-o albie
care desparte două grădini

în grădina mea te-am pândit uimit
de acolo te furişezi în gândurile mele
laşi o sămânţă din altă lume
o lacrimă
pe macii înfloriţi pe malurile tale

te-ascunzi în umbra unui fulger
o rană adâncă
prin care zorii sângerii
picură în lanuri
şoaptele noastre de dragoste
imprimate pecete pe maci

cheamă-mă
strigă-mă
se face amiază
brăţări de argint
în repezişul fluviului
vor sculpta valurile
pe pietrele umede netede
amintirea mea şi a ta

un talisman.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic-poet care şi-a intitulat volumul de versuri - Urme

Uitând subit de-anatomie,
Tu ţi-ai propus în poezie
Să laşi doar Urme geniale
(Regret, dar sunt tot medicale...)

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!