
Citate
Abia aștept
Să-mi amintesc
Citatele uitate
Să le atribui
Complemente
Și să le completez
Cu atribute
În nume personal
Și prenume privat
La diateza activă.
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

A fost complementat cu atribute și i s-au atribuit complemente.
David Boia (7 decembrie 2022)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viitor
În perioada respectivă,
Vin anii de expectativă
La diateza reflexivă.
tristih de David Boia (23 mai 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia aștept să vină vara!
Abia aștept să vină vara, să-mi cânte marea din vioară
Să mă cuprindă-n brațe strâns, cum a facut-o-ntâia oară.
Iar tu să îmi zâmbești duios din ochi albaștri de ciocoare
Și să mă iei apoi de mână, să ne-azvârlim de-ndată-n mare,
Să îi sărut valul vulcanic cu mângâieri de alizeu
Să ancorez cu el odată, căci de ani buni aștept mereu.
Să mă scufund în a ei apă, chiar de se zbuciumă prea tare
Și fericită eu să strig:,, Doamne, ce bine e la mare!"
Abia aștept să vină vara și, zilnic, tu să îmi zâmbești,
Să ne-alintăm ca doi copii și-acsă-apoi să mănsoțești
Și-n starea de euforie să-mi uit tristețea și destinul,
Să spintecăm azurul mării și în pahar să turnăm vinul.
sonet de Georgeta Nedelcu
Adăugat de Georgeta Nedelcu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorii vin și se duc, citatele vin și seduc.
calambur aforistic de David Boia (9 februarie 2018)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Să-mi amintesc...
Să-mi amintesc, să-mi amintesc de tine!
Până când apa Letei te-o sorbi,
Ca visul rău, căință și rușine
Te-or urmări, în fiecare zi!
Să-mi amintesc de tine! Da. Mereu.
Gândi-va soțul tău că-i ești soție,
Ne-om aminti de tine el și eu:
Necredincioasă lui, dușmană mie.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Abia aștept să fiu cu tine,
Abia aștept să-ți fie bine!
Abia aștept să fiu cu noi,
Să ne fie bine la amândoi!
catren de Ovidiu Kerekes (1 octombrie 2017)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, cea mai activă entitate, poate și cea mai vie.
paradox aforistic de David Boia (14 octombrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept
Aștept mereu și nu știu ce aștept.
Aștept o fată să-mi vie la piept.
Aștept un blestem, ori un cântec aștept,
Și nu știu ce aștept.
Cu ochi aprinși aștept. Și tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morțile în mine.
Și renasc toate viețile.
Și tot nu vine.
Aștept, aștept. Și nu știu ce aștept.
Aștept, lumină ori noapte?
Aștept, viață ori moarte?
Aștept, aștept. Și de departe
Mă cheamă ale beznei șoapte...
poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta de aur e personalizată cu nume și prenume...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Democrația
E o stare permisivă
Care face mai activă
Tendința de tentativă.
tristih de David Boia (20 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniile se pot lipsi de nume. Calomniatorii și de prenume.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitarea
abia aștept să te uit
nu pot să fac asta
abia aștept să te uit
nu pot să fac asta
abia aștept să te uit
nu pot
voi face asta nu pot
să nu fac asta
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept...
Te aștept la răscruce de vis
Să salvăm anii căzuți în abis
Vom escalada muntele din noi
Având iubirea, busolă pentru doi.
Te aștept pe un mal atins de cuvânt
Cu marea voi face un legământ,
Să-mi spele trăirea cu-n val de iubire
Voi aduna clipele ce par să se deșire.
Te aștept unde îngerii nu au nume
Din ale lor aripi vor curge poeme
Vom inventa sentimente fără vină
În descântec de cer cu lună plină.
Te aștept într-un colț sfios de gând
Acolo unde visele nu mi le vând.
Îți voi scrie, străinule, peste veacuri
Stihuri mângâiate de-ale dragostei leacuri.
poezie de Lavinia Niculicea (22 octombrie 2014)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!

Este suficient de greu să-mi amintesc opiniile, fără ca să-mi mai amintesc și motivele lor.
citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vom fi pășit peste acea graniță fină dintre copilărie și viața de adult, până nu vom fi trecut de la diateza pasivă, la diateza activă- adică, până atunci când vom fi încetat a mai spune "Am fost pierdut" și vom spune "Am pierdut".
citat din Sydey Harris
Adăugat de Oana- Manuela Mihai

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viața e un tic după un tipic personal.
aforism de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament
La fiecare persoană
Îi corespunde
Un numeral
Cu rol de subiect
Plus un pronume
Cu scop și predicat
Și alte atribute
Până la proxima apariție
Până la minima indulgență
Până la maxima apartenență
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
10
Amurg cu pietre scânteind tăcut.
nu vreau încrederi, nu aștept orchestre;
doar să-mi îmbraci simțirile-n sărut
prin licărul chemărilor aceste...,
doar să mă strigi, cu vocea mea, în gol;
răspunsul va veni sub alte stele...
Abia atunci pământul, rostogol,
se va uimi de drumurile mele,
abia atunci mirificii păuni
vor clătina inelele solemne
și vei putea la țărmuri să-mi aduni
epavele cu bărbătești însemne.
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i suficient să fii foarte personal trebuie să fii și personaj forte.
aforism de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept...
Aștept de-acum să-mi crească iarba-n oase,
să-mi crească-n barbă sacul de pământ
în mângâieri de flori tuberculoase
și ghiocei la tâmplele de vânt.
Să-mi urle mieii-n sângele de mire
cu lâna lor de aur și de ploi,
aștept ieșirea melcilor din fire
și-a arcelor din limba-mi de noroi,
o nouă zare-a zânelor să-mi cadă
pe ochii mei mijiți în bastonaș,
să-mi spele cristalinul de zăpadă
în luciul vioriu de toporaș.
Să-mi zboare ca suflate-n păpădie
gândirile de giulgiu înghețat
și verdele de înger să-mi învie
surâsul blând de leș neatârnat,
Să-mi sufle cald o pată dinspre soare
poemele cu versul ne-nceput
și-n șirurile albe de cocoare
să mă revăd zburând spre absolut.
Să sar în câmp ca greierii pe coasă,
la nesfârșitul drum de lângă drum,
din cântec buburuzele să-mi iasă
pe umeri ca și vulturii de fum.
Că-i doar un fum în urmă și în față,
mi-aud și ursitoarele-așteptând,
aștept de-o viață încă-o altă viață.
Aștept, aștept, aștept... Dar până când?
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!