Nu vom fi pășit peste acea graniță fină dintre copilărie și viața de adult, până nu vom fi trecut de la diateza pasivă, la diateza activă- adică, până atunci când vom fi încetat a mai spune "Am fost pierdut" și vom spune "Am pierdut".
citat din Sydey Harris
Adăugat de Oana- Manuela Mihai

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Iar dacă ea va zâmbi, așa cum foarte puține
Știu să zâmbească, departe de ele,
Atunci îi voi spune că privirile ei
Sunt ca un ecou de pădure tăiată,
Că eu caut pădurea aceea de mult,
Că nu știam că nu mai există,
Că aș fi vrut chiar sa n-o găsesc niciodată,
Dar să știu că există, că de crengile ei
Se leagănă, toamna, vânturi albastre.
O voi ruga apoi să mă ierte,
Voi schița o plecare ușoară,
Ca o desprindere de țărm, ne vom alătura pașii,
Voi inventa o poveste frumoasă,
Abătând drumul acela în trecut, înspre copilărie,
Îi voi vorbi despre lumile îndepărtate,
Despre vuietul mării, de marile temperaturi ale stelelor,
Și-ncet, atunci când vom fi departe de lume,
Când, pentru prima dată, ne vom da seama ca suntem singuri,
Când ea însăși va recunoaște că nu e nimeni cu noi,
Atunci nu știu, nu știu ce îi voi spune,
Dar stau aici, voi rămâne aici,
Până va trece...
poezie de Darie Novăceanu
Adăugat de El

Comentează! | Votează! | Copiază!

Elen: Eu crezusem, tu crezuseși, el crezuse! Credința este adevăratul meu trecut doamnă! Toată viața am crezut la mai mult ca perfectul...
Lady Robinson: Povești! Tu ești credulă, nu credincioasă! Credința ta se adâncește în măsura în care ți se adâncesc ridurile! Îți place să te ascunzi mereu după icoane.
Elen: Doamnă...
Lady Robinson: Îi dai înainte cu diateza pasivă! Dar și hormonii tăi își cer drepturile, Elen. Ce cauți tu aici? De ce te-ai urcat pe această corabie a disperării sexuale?
Elen: Voiam să ajung în Țara Sfântă. În țara cea fără de păcate...
replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Odată recunoscută această Conștiință în mod complet - și ea este o secundă, nu mai mult - vezi că Tu dintotdeauna Ești Aici. Indiferent de ce ar spune mintea, vine mintea și spune: "Uite, vezi, l-ai pierdut pe "Eu-Sunt"! Dar tu nu ești când îți spune mintea asta? Nu ce spune mintea aștepți tu! Nu confirmarea de la minte - că o să aștepți până la Sfântu' Așteaptă - ci ca ce anume exiști Acum, în această secundă? Știți când, în special, apare această senzație că l-ai pierdut pe "Eu-Sunt"? Când apare o emoție puternică și pleci cu emoția aceea și începi să faci un construct. Dacă toate constructele pe care mintea le face despre Prezență sunt văzute ca nefiind Prezența, atunci ceea ce rămâne, este însăși Prezența. Lui "Eu-Sunt" i se întâmplă vorbirea, trăirea, experiențele și așa mai departe. Iar Acela în care inclusiv "Eu-Sunt" se întâmplă să apară este Supremul, este Transcendentul, Dumnezeu Tatăl Nemanifestat, pe care noi o să-L fim, după ce acest simț de A-Fi se va reîntoarce Acasă.
Atmaji Maharaj în "Eu-Sunt" poate fi pierdut?, Partea 3
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un război nu este pierdut până când nu-l consideri ca fiind pierdut.
citat din Erich von Manstein
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Christian: Mi-am pierdut credința, Părinte. Am băut, am luat droguri, am preacurvit și am tratat femeile ca pe niște gunoaie. Mi-am pierdut sufletul. Băieții pe care i-ai violat vor spune aceleași lucruri peste douăzeci de ani.
replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuțit
Adăugat de Nicoleta-Cătălina Ghiță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepții nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit și ceea ce a trecut; căci aceasta este, după cât se spune, deosebirea dintre înțelepți și nebuni.
în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpușarul
Un păpușar mergea pe stradă
Pășind teatral spre absolut,
Cu ochii strânși să nu mai vadă,
Femeia, ce i-a fost păpușă în trecut.
Din când în când privea-napoi
Și își trecea prin plete mâna,
Să uite totuși că au fost doi,
Și inima le-a fost doar una.
Purta bocanci, era murdar
Și-avea în mână trei mărgele,
Spunea la toți că-i păpușar,
Dar și-a pierdut păpușa printre stele.
Cândva în ochii lui era doar artă
Si îl citeai în ei pe Dumnezeu,
Dar s-a pierdut pe-un drum de piatră,
Și a uitat, că acea păpușă am fost eu!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viitor
În perioada respectivă,
Vin anii de expectativă
La diateza reflexivă.
tristih de David Boia (23 mai 2014)
Adăugat de anca petru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul "a minți" se poate conjuga doar la diateza reflexivă.
aforism de Cornel Stelian Popa (30 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

* * *
Nu spune
unde se termină ziua
unde începe noaptea
nu folosi cuvinte vane
cuvinte lumești
nu spune
unde începe pământul
unde se termină cerul
nu spune până unde ești tu
nu spune de unde începe Dumnezeu
nu rosti vorbe deșarte
eliberează-te
de vanitatea goală a vorbirii
cugetă în liniște profundă
desăvârșită
până când atingi gloria de a fi
tăcut fără gânduri.
poezie celebră de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că toți cei cu care ai avut contact în copilărie trebuie puși în locuri speciale din inima ta, de unde să te poți hrăni cu amintiri și cu emoții frumoase. În același timp, ce știu sigur ca și psiholog, este că vei purta cu tine așteptările, rănile și psihologia lor, demonii lor, toată viața ta, până când te eliberezi de fiecare dintre ei. Nu vei putea fi o personalitate până când nu ți-ai luat cu adevărat la revedere de la fiecare, până nu ai iertat și acceptat pe fiecare dintre membrii familiei tale, cu adevărat.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca scriitor profesionist, nu ai de ales: trebuie să scrii chiar și atunci când n-ai face-o. E ca și cum aș spune că scriu atunci când am inspirație, dar o să mă asigur că am inspirație în fiecare dimineață, la nouă, și o să rămân inspirat până la cinci, de luni până vineri. Exact ca la un loc de muncă cu normă întreagă.
citat din Simon Toyne
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruina
A mai trecut o iarnă fără nea,
A mai trecut o vară fără soare,
Tiptil mă trec și eu, deși n-aș vrea,
Dispar ca un izvor pierdut în mare.
Nu mă-ntreba de ce-n ruină zac,
Nu-mi spune: vai, ce rău îmi pare,
Căci și-o ruină bine de-o îmbrac
Își află peste veacuri căutare.
poezie de Mihail Mataringa (9 martie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
De fapt, puteți spune că sunteți cu adevărat bătrân abia atunci când v-ați pierdut bucuria de a trăi, când încetați să mai visați, când nu mai aveți nimic de descoperit.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata noblețe a omului, eroismul său cel mai mare constă în a ști să trăiască până atunci când toate temeiurile vieții sunt distruse în el, până și atunci când vălurile și cârjele care fac posibilă viața tuturor au fost aruncate la o parte.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată se întâmplă să primim puterea de a ne spune "da" nouă înșine, acea pace ne cuprinde și ne face întregi, acea ură de sine și acel auto-dispreț dispar, iar sinele se unește cu el însuși. Atunci putem spune că harul s-a pogorât asupra noastră.
Paul Tillich în Cutremurarea temeliilor
Adăugat de Viorica Juncan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un paradis pierdut
Vei fi paradisul pierdut
Cu trandafiri, fără vreo vină.
Tu, în care am crezut
Considerându-te divină.
Nu vrei să înțelegi și-atunci
Îți închizi a tale porți.
Când vin, tu mă alungi.
Da, asta văd că poți.
Orice ți-aș spune, nu e bun
Te supără chiar adevărul.
Și nu găsim același drum
Predominând astfel misterul.
Dac-aș putea, eu aș învinge,
Dar nu mai pot să mă lupt.
Astfel inima îmi plânge,
Refugiindu-se în trecut.
Am să tac cum faci și tu,
Iar visul meu va înceta.
Ce se va alege de acu
Vom mai trăi și vom vedea.
poezie de Mihai Leonte (ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Demult pierdut
Demult un suflet pierdut în adânc
Oamenii i-au și făcut mormânt
Nu se aude nimic, e doar vânt
S-a pierdut un om în adânc
Printre crengi se abate o trist-adiere
În aer se pierde o altă suflare
Tu porți în suflet mare durere
Te pierzi și tu în marea tăcere
Unde e amintirea
Unde s-a pierdut iubirea
De ce oameni-au uitat
De toți cei care-au plecat
Când pleacă unii dintre noi
Chiar dacă nu sunt eroi
Amintiți-vă c-au fost cu noi
Aprindeți o lumânare și voi
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif

Comentează! | Votează! | Copiază!