Dăruit la lume

Mă culc noaptea-n ceas târziu,
Plin de gânduri şi pustiu,
Privind cerul... argintiu.

Pasiunea -n ochi îmi plânge,
Patima la piept mă strânge
Şi păcatul mă împinge.

Dimineaţa -mi bate-n geam,
Cântă dragostea pe ram,
Eu... prin pat... o căutam.

Pipăind timid... norocul,
Sânii săltăreţi... ca focul,
Coapsele ce deschid jocul

Şi mă roagă... să le gust
Locul tainic şi îngust,
Până scot din sfârcuri must.

Cu iubirea prinsă-n brâu,
Chem fecioarele la râu
Şi culc tinereţea -n grâu.

O acopăr... doar cu soare,
Îi mai dau o sărutare
Şi-apoi strig în gura mare.

Despre patimă şi dor
Despre limpede izvor,
Iarbă sunt... şi sunt fior.

Mângâiat de nerăbdare,
Pustiit de aşteptare,
Dăruit la lume... floare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te chem

Şi te chem iubito... încă,
Cu-al tău trup să îmi fii leac,
Timpului... să dai poruncă,
A mai sta cu noi... un veac.

Şi te chem iubito... soare,
Cu-n surâs să mă topeşti,
Strălucindă ca o floare,
În amiezi... dumnezeeşti.

Şi te chem iubito... seara,
Să mă strângi năucitor,
Până va-nceta chitara
A mai plânge de-al tău dor.

Şi te chem... a câta oară
În adâncul unui vis,
A pătrunde fără scară,
Undeva... în paradis.

Şi te chem... cerul de plânge
Spre decembrie... târziu,
Să fii dorul ce mă strânge,
Eu... destinul tău... să fiu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

PARCĂ FOCUL

Cresc sânii de fecioare prin biserici
Duminică de vară şi de foc,
La liturghii, dar mai ales la predici
Doar sânii din icoane stau pe loc.

Cresc îngerii, Treimea se dilată
Fecioarele se vor măcar privite,
Sân vreau să fiu, să cresc în piept de fată,
Să fiu izvor de lapte şi ispite.

Cresc repede nălucile din minte
Păcatele grăbite le urmează,
Ce rar şi ce puţin mai sunt cuminte,
Şi cresc, de parcă focul m-alăptează!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uite-aşa mi te dai toată

Ţi-s ochii dimineţi de rouă,
Când diamante râd în iarbă
Şi soarele cu raze... plouă,
Peste a câta clipă... oarbă.

Ţi-s buzele de foc şi pară,
De catifea... şi flori de mac
Iubirile... când se-nfăşoară
Cu vise-n dulcele... iatac.

Ţi-s sânii patimi... şi ispită,
Plini de nectar şi tainic dor,
Ca o chemare... nesfârşită,
Când cerul curge pe covor.

Ţi-s coapsele izvor fierbinte
Ce nasc destine... şi plăceri,
Când sărutări vor să te-alinte
Şi să te-adune... din tăceri.

Şi uite-aşa... mi te dai... toată
Cum nu credeai... a fi... amor,
Turnat în trupul tău de fată,
La vremea... sfântului fior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s

Nu-s nici hoţ... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aş rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverşunare,
Să te culc lângă izvor
Şi să te înalţ spre soare.

Nu-s beţiv... nici păcătos,
Cred în dragoste şi-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut încă printre flori,
Prin colţul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine creşte
Şi-n piept, subit, îmi înfloreşte
Un ţipăt tainic de cocor.

E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorinţa
Şi-n ochi îmi scrie neputinţa
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubeşte-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Şi fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.

Am alungat al nopţii cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Şi ploaia-nalţă-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primeşte-mă în braţe iar
Şi dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n braţele mirării,
Să-ţi simt iubirea ca pe-un dar.

Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se ţes doar mări...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de floare

azi cerul s-a despletit de valuri
cioburi de stele
curg, se scurg
din ochii tăi femeie
umblam descuţ de gânduri, de păcate
mă cufundam tăcut în valuri
uneori împleteam din frunze şiraguri de şoapte
să le aşez pe trupul tău în noapte
obosit mă înveleam în mantii de humă
sunt poetul ce plânge în umbră
tu păşeai tăcută în penumbră
căutam muza printre cioburi de speranţă ucisă
trist, frământam în palme alte gânduri
să învelesc noaptea cu marea
mi-e dor să îmbrăţişez văzduhul în lacrima cuvântului nescris
să urc spre cer, a visare
să-mi caut muza în zare
scriu, scriu
şi-n dimineaţa crudă
o veste bate-n geamul sorţii
să mă deschid într-o chemare
invaţă-mă Doamne, cuvântul din lacrima morţii
învaţă-mă să te iubesc femeie
să-mi fii muză, dor şi scânteie
să modelez cuvinte-n cer
ce tainic cântă astăzi marea
ce lungă-i este aşteptarea
tu înfloreşti în zorii noi femeie din întunericul nestins
eşti fir de floare, eşti surâs
eşti lacrima ca a topit apusul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

De ziua ta, iubire, aş vrea să-ţi fiu
O oază de speranţă în pustiu,
Un fir de apă vie, de lumină,
Chiar dacă mă întâmplu mai târziu.

De ziua ta, iubire, -ţi sunt aproape,
Chiar dacă-ntinsă apă ne desparte,
Chiar dacă-mi spui mereu că nu e bine,
Clipă de clipă se îndreaptă către tine
Sufletu-mi plin de dor şi aşteptare.

De ziua ta, iubire, îţi sunt mare
Învolburată de speranţe, disperare,
Tristeţe, fericire, îngândurare,
Tălăzuind şi suspinând fără-ncetare,
Sunt dimineaţa ta, sunt încântare,
Sunt noaptea-ţi plină de înfiorare,
Sunt lună, soare, stele, înserare,

Sunt strop de ploaie plâns pe geana ta,
sunt mirare
Înscrisă pe obrazul tău zâmbind în soare...

Sunt ultima petala dintr-o margaretă
Spunându-ţi "te iubesc!" de ziua ta...

Să-ţi aminteşti, te rog, iubirea mea,
Că undeva, departe rătăcită,
E o iubire neîngăduită,
O pasiune neînlănţuită
În aşteptare şi neîngrădită.

De ziua ta, iubire-aş vrea să ştii
Că încă nu e prea târziu să-mi fii...

poezie de Elena Vlădescu (20 septembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă Tu, Doamne

Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că şi asta-i prea târziu.

Iartă-mi "Tu Doamne"greşala făcută
Şi dă-mi tinereţea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânşi şi gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi

Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" şi slug-am să-ţi fiu.

Mă iartă"Părinte" eşti bun şi-nţelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ţine în noapte... flămând şi deştept
Şi-mi place"Părinte"deşi chiar, mă doare.

Mă iartă"Tu Doamne"că nu ştiu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Şi-n lume eu strig... iubirea de"TINE"

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept. Aştepţi?

Stau. Aştept.
O rană-n al meu piept
Cântă prin fior
Dragostea-ţi prinsă-n zbor
Atunci şi acum. Iarăşi ascult,
Deşi, vreau să te uit. Mult.
Chem să îmi vii. Aştept.
Poate n-o să fii. E drept?
Ţi-am dat jumătăţi de lună
Cu inimă bună,
Iar tu... doar faimos nimic
Mi-ai dăruit. Atât de mic!
Să privim la stele. Acum. Aici. Amândoi.
Două modele sunt. Suntem noi.
Aştepţi. Cauţi. Îngheţi.
La infinit te repeţi.
E viaţa ta. Mi-ai luat-o pe-a mea.
Ce faci cu ea?
Aştepţi?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu

În înălţimi sunt păsări cu ochi atât de viu,
Încât fără de teamă privesc oricând la soare;
Dar altele nu-ndură lumina-i sclipitoare
Şi ies, la ceasul nopţii, din cuibul lor, târziu.

Şi sunt şi fluturi care se-apropie cu dor
De focul ce sclipeşte, crezând c-o să-i aline;
Dar focul le aprinde aripile lor fine...
Vai! locu-n lume nu mi-e decât în rândul lor!

Căci nu-s atât de tare să-ndur lumina vie
A mult iubitei mele, nici să m-ascund nu ştiu
Prin colţuri de-ntuneric adânc, la ceas târziu.

De-aceea simt destinul mereu cum mă îmbie,
Cu ochii slabi şi umezi, la Ea să mă tot uit,
Deşi c-am să mă mistui în focul ei, nu uit.

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş spune

Ţi-ar spune ceva
ţi-aş spune orice
despre luna din geam
despre nopţile albe
şi despre visele din zori...
despre zilele negre...
despre cerul cu soare
sau chiar despre cel cu nori...
despre ciorile ce-l străbat
la ore fixe
dimineaţa şi seara...
despre cafeaua amară
sau despre ceaiurile dulci
sorbite cu înghiţituri mici
din aceeaşi ceaşcă...
despre grădina
în care aştept mai întâi ghioceii...
apoi păsările
şi fluturii...
despre ticăitul ceasului
ce mă-nsoţeşte
şi despre alte ceasuri
ce au trecut
sau despre cele care au ruginit
şi între timp s-au oprit...
despre oameni
ce erau dar au plecat...
despre alte nimicuri
despre nimic...
doar să nu las zăpada
din anotimpul în care-am ajuns
să se-aştearnă între noi

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai am o sărutare

Mai am o sărutare pentru tine,
Tu ştii... iubito!... unde-i locul ei,
Pe sânul cu sclipiri diamantine,
Sau pe tăcerea buzelor scântei.

Se umple parcă cerul de lumină
Şi-mbrăţişările... ne dezgolesc,
Când patima-i lipită... de retină,
Iar focul se înalţă diavolesc.

Mai am o sărutare... nenuntită,
Alunecând spre coapsele de foc
Şi răscolind... pârdalnica ispită,
Între mătăsuri pline de noroc

Dansează flăcări... ireal de dulce,
Obrazu-i roşu... ca un nobil vin,
Ce ştie-ntre păcate să ne-arunce
Topindu-ne... puţin câte puţin.

Mai am o sărutare... îndrăzneaţă,
Ce risipeşte-n trupuri veşnicii
Gălăgioase ca o precupeaţă
Ce vinde inocentă... erezii.

Trosneşte lemnul magicei clipite
Privirile tot leagă şi dezleagă,
Soroacele nebunelor ursite
Afară ninge... cine să-nţeleagă?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te gândeşti la mine

Când te gândeşti la mine şi ţi-e dor,
Din gândurile tale mă coboară,
Sărută-mă... i-atâta de uşor
Şi-n aşternutul moale mă doboară.

Ia-mi părul şi pe perne mi-l răsfiră,
Gustă mireasma trupului de foc,
Eşti ca şi marea care se înşiră
Pe-o plajă goală, când îşi face loc.

Caut obrazul pentru... sărutare,
Pe jar pun pasiunea drept zălog,
E gura ta, cea mai fierbinte, oare!
Sau va rămâne doar un biet prolog.

Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,
Deschide uşa templului când bat,
Nimic nu-i azi, aşa cum a fost ieri,
Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.

Tine-mă strâns, căldura dă-mi-o toată,
În inimă şi-n pori vreau să te simt,
Adânc pătrund în trupul tau de fată,
Eşti viaţa mea şi nu pot să te mint.

Ca şi nebunii... ne iubim sălbatic,
În noaptea vieţii... ceasul e oprit,
Luceafărul, pe cer, e singuratic,
Amorul... două trupuri... a unit.

Şi dacă risipiţi vor fi fiorii,
Iar patima să o strunim e greu,
La pieptul tău, trezit voi fi de zorii,
Ce adevărul l-au ştiut, mereu.

Doar tu şi eu... în patul ca o floare,
Mi-e dimineaţa dulcele păcat,
Pe trupu -ţi gol mai pun o sărutare
Şi-apoi iubito, iaraşi, am plecat.

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea a fost dragostea limpede a vieţii mele, ca apa de izvor. Tu ai fost patima, păcatul meu. Păcatul faţă de ea şi faţă de tine.

Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră
Adăugat de nobila basarabeanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasăre în lan de grâu

Ca tine sunt de singur şi pustiu
mă mistuie o floare carnivoră
ce-am fost cândva şi ce puteam să fiu
îşi sună vara cea din urmă oră

Adorm în pacea lanului de grâu
sunt plin de răni şi hăituit ca tine
vin îngeri buni cu secera la brâu
şi-n urma lor vor încolţi ruine

Tu, pasăre cu trupul de zăpezi
cu puii sfârtecaţi de discul Lunii
sortit îţi este ţie să mă vezi
cum mă încredinţez deşertăciunii

În poezie mă îngrop de viu
destinul meu se varsă vast în stele -
ca tine sunt de singur şi pustiu
tu, pasăre a tinereţii mele...

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar

Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora şi-a tuturor.

Sunt ca şi alţii, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor şi sunt un dor.

Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.

Sunt doar un om şi el e pom
Şi ea-i o floare, nu-i oricare,
Şi el e râu, curge spre vale,
Şi-aceeaşi piesă, râde, doare.

Sunt noaptea umbră sau visare,
Simt dimineaţa nor sau soare,
Sunt cum e roua de pe floare
Cu dulce-i rece... dulce oare?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introducere la sărut

De-aş fi fost un spic de grâu,
Ţi-ajungeam până la brâu,
Iarbă, până la picioare,
Până la genunchi, o floare...

Dar sunt, fir-aş eu să fiu,
Ceva ce, n-am cum să ştiu,
Ţi-ajunse, fără măsură,
Până-n suflet. Dă-mi o gură!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

ochi întunecaţi de gânduri
fereastra plânge a aşteptare
cântă sirene pe mare
roua cade pe un răsărit de soare
lumina se scurge pe o tainică cărare
a mirifică chemare
mereu îmi pun o întrebare
care oare...
offf, am uitat
sunt veşnicul uituc
pierdut la răscruce de gânduri
cobor pe aripi de timp
tu plângi în trepidantul tremur
al unui cuvânt nespus
vioara cântă pe mare
valuri se sparg iar în zare, în dulce legănare
ascund iubirea într-o inimă
sau inima o ascund într-o iubire
off, iar m-am încurcat
nu plec iubito, pe mare
las vioara, sirenele să cânte pe mare
trec pescăruşi în zbor de doi în zare, a visare
te ţin strâns, a suavă îmbrăţişare
plecăm împreună iubito
acolo, dincolo de zare, pe mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât ar fi să fie-amor

Cât ar fi... să fie-amor,
Fără mine-i numai dor,
Vânt şi pulbere de stele,
Dans nebun de triste iele.

Tot aştept, dar de ce oare?
Ochii... să îţi fie floare,
Sânii... pere pârguite,
Coapsele... descoperite.

Te sărut... şi tu mă muşti,
Mierea buzelor.. mi-o guşti,
Trupu-mi arde, cresc imens
Într-un soare atât de dens.

Aburindă... mă cuprinzi,
Lângă mine când te-ntinzi
Tălmăcind demult, descântec,
Mâna de ţi-o pun pe pântec.

Cât ar fi... amor să fie
Sau o sfântă leturghie
Din amiază-nspre amurg,
Sunt izvor şi-n tine curg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând pe Moş Crăciun

Se-aud colindele... afară ninge,
Miros de cozonac în suflet am,
E noaptea-n care focul nu se stinge
Şi mii de stele ne vor bate-n geam.

Deschisă-i poarta viselor uitate,
Speranţele-s în bradu-mpodobit,
Doar inima... ca o nebună bate,
Iar vinu-i roşu... fiert şi îndulcit.

Îl aşteptam pe Moş Crăciun să vină,,
E noaptea magică... pentru copii,
Poate veni pe-o rază de lumină
Şi-o să ne-aducă... numai bucurii.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!