Monotonie
Profesorului Gheorghe Blaga
Sigur, ne-om mai revedea
În zorii săgetând alte planete
Poemul meu, strivit de epitete,
La fel de tainic îl vei recita
Plutire-abstractă va fi mersul
Calcând galactice itinerare,
Te-ascult rostind cu indignare
Ce ticălos e însuși Universul
Și-Egipte, și curți imperiale,
Se strecurau pe ușa din balcon,
Crud ne taxa doar timpul monoton,
Au cât de lungi terestrele escale?
Ireversibil-înșurubată în Destin
Topirea omenească în Niciunde,
O lacrimă în gene se ascunde
Când singur beau paharele cu vin...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ne-om revedea...
ne-om revedea și tu și eu,
ne-om revedea bătrâni și goi,
ne-om revedea la apogeu,
ne-om revedea fără de noi
ne-om revedea la rugăciune
sub clopote ce bat strident,
sub fumul alb dintr-un tăciune,
sub fum de lumânări fluent
ne-om revedea lângă o strană
eu doar bătrân, tu, chip mâhnit,
nu vom privi și doar o rană
va sângera și-ntr-un clipit
te vei ruga în deznădejde,
la sfinții obosiți de pe pereți,
la Dumnezeul ce pășește,
în cugete și-atunci mă ierți
te voi ierta, iertam pre alții,
cum am citit printre scripturi,
aci vom fi cum ne sunt frații
legați cu rugăciuni pe guri
ne-om revedea poate în ceruri,
ne-om revedea, nu vom fi noi,
vom fi doar multele ecouri
fără de trupuri, goi, doar goi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul zorilor
La o margine de ape, apărută ca un vis,
Tu faci stelele să-ntrebe Universul de-i permis
Noaptea să cuprindă ziua doar atât cât somnul tău
E vegheat de Luna care s-a oprit din drumul său.
Curios, chiar Universul, sprijinit pe-un infinit,
Și-a oprit, o clipă numai, mersul fără de sfârșit
Și, c-o voce din eteruri, șuierând spre galaxii:
-Stelelor, în plus, o noapte, pe Pământ, de-acum, va fi.
Chipul tău, scăldat în raze, îmi apare ca un vis
Într-o noapte când Pământul, ocrotit de Paradis,
A-ncetat să se rotească, Timpul însuși a-nlemnit,
Până când ți-au dat sărutul zorii care... te-au trezit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fusta
De când lumea, ăsta-i mersul
Cu frumoasa-ntre femei,
Nu ascunde universul,
Cât ascunde... fusta ei.
epigramă de Maftei Florescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-om face
Cu rodul vremii strâns în noi
Ne-om face sufletul, tot, roată;
Iar din tristeți, si din nevoi-
Ne-om face amfore, cu toartă!
Ne-om face multe, de-om putea,
De n-o fi vremea prea căruntă...
Ne-om face și în cer, o stea-
Oricât ar fi ea de măruntă!
Ne-om face inima vioară,
Îar gândul ni l-om face arcuș,
Să cânte melodia clară-
Ne-om face un pic chiar și... sacâz!
Și câte nu ne-om putea face
Din vise, și îngândurări?
Când toate-n noi se vor preface-
Ne-om face margine, de zări!
Dar timpul zboară, nu stă-n loc,
Și tremurăm... ne-om face foc!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terestrele dictoane
Cu terestrele dictoane
Acceptăm să suferim...
"Până când?!", mărite coane?!
Alta-i roata când murim?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciunde
mă gîndesc la cei
care n-au mai prins dimineața asta senină
și nici bancurile de pe facebook
că ar trebui să scriu
pentru că mi-am tăiat craca de sub picioare
doar ca să mă joc
în cuvinte
să te iubesc în întunericul
ce-mi ascunde peștii mei albaștri
și să vă fac să priviți alcătuirea asta
pe care n-o vom lua niciunde
niciunde
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce statuile din curțile imperiale sunt dolofane, iar sculpturile negrilor cocorjate de tristețe?
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Știa bunicul cine-i Eminescu
Din Eminescu, recita și,, bunu",
,, Luceafărul", la crâșmă când se îmbăta,
Rugându-l în genunchi pe unde apuca,
O rază, să îi lumineze drumu'.
Pe stradă îl privea, ades, străinu'
,, Mai am un singur dor" pe buze-i fremăta,
Din Eminescu recita și,, bunu"
,, Luceafărul", la crâșmă când se îmbăta.
Din plopii fără soț, îi cerea, unu'
Deajuns ca să se rezeme când șchiopăta
Și pentru,, buna",, floare-albastră" sâmbăta
Să-l ierte când o făcea pe nebunul...
Din Eminescu, recita și,, bunul"!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsucesc universul pe un bob de rouă
descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună
inima mea nu știe să bată în șoaptă
nu poate despărți infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găsește în fiecare floare
trebuie doar să învăț rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două nașteri
desfac clipele în entități de etern
așez timpul în plan
doar așa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile și reînvăț mersul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui ticălos
A fost crud și vicios,
N-a trăit de azi pe mâine,
A trăit ca ticălos
Și murit-a ca un câine.
epitaf de George Budoi din Epitafuri (4 decembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Metafore și epitete
Mi-ai apărut în cale ca o poezie,
Cu versuri lungi și rime îmbrățișate,
Având înșiruiri de adevăr și fantezie,
Scrise pe suflet cu litere îngroșate.
Te pot descrie doar prin epitete,
În stihuri cu slove moi din catifea,
Versul ți-l sorb în zori pe îndelete,
Ca pe o poezie cu aromă de cafea.
În strofa vieții mele cu rime agitate,
Ești o metaforă ce sufletu-mi alină,
Când îți admir sfios și pe nerăsuflate,
Piciorul metric și glezna lui cea fină.
poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Timpul e făcut de Domnul când creat-a Universul
Și nu-și schimbă niciodată cursul, sensul, pasul, mersul;
Numai omului îi pare, câteodată, că el zboară,
Sau că ábia se târăște, când viața-i o povară.
poezie de George Budoi din Timpul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (12 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Evaziune sentimentală: a uitat să-și plătească taxa de suferință.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sărbători
Când ești singur,
dac-o fi să mori,
sigur o să fie
în zi de sărbători.
Toți ce-ți fac timpul
să treacă mai ușor,
atunci, au alte treburi,
petrec la familiile lor.
Vrei să-ți continui viața,
nici gând n-ai ca să mori,
nu sta singur acasă
în zilele de sărbători!
poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înnebuni e omenește
Iubito cu ocazia minunii
ți-au înnebunit iar sânii
Și mi-au ars sinapsele
c-au-nnebunit și coapsele
Iadu-mi dă alte imbolduri
c-ai înnebunit din șolduri
Și-mi arată chiar nimicul
c-a înnebunit buricul
Toată ești o nebuneală
când răsai din noapte goală
Că mă-ntreb zău omenește
Dumnezeu nu-nnebunește
Răsturnând tot Universul
îmi înnebunește versul
Și-mi arde pe loc hârtia
când îți fur și-n scris fetia
Și-mi aruncă vai blestemul
c-a înnebunit poemul
Și nu vrea ca să-mi primească
nebunia omenească
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (18 septembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 13 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.Grup
E smalțul de ulcioare degradat.
Veioza pală a trunchiului de con
Ne-aruncă umbrele dinspre păcat,
Tangente dau să sară din balcon,
Atâtea alte mângâieri atingi,
Ghicind unde e locul geometric
La limita iubirii cum s-ajungi,
Iar rătăcirile să le ordoni simetric?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostind numai platitudini, sunt proști de dau în gropi comune.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cazul cel mai bun pot fi declarați niște valeți ai Artei, dar, pentru a le câștiga aplauzele, actorii îi ridică la ranguri imperiale: "Măria Sa, Publicul!" Autentic tratat de ipocrizie.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În urma convoiului
Negri ca pisica navei,
la fel de vigilenți ca ea,
cercetăm bălăcindu-ne
orizontul în noaptea smolită și grea.
Navigăm cu doar zece noduri,
de aceea ne-am pierdut de convoi.
Celelalte din față sunt cincizeci și una
și nu se poate-aloca o navă de escortă
doar pentru noi.
"Sunt toate în regulă-acolo jos? Pompe, mașină?"
"Nu putem scoate șaptesprezece noduri?"
Îi vom revedea. Îi vom revedea când, cu zorii,
Se va ivi-n est prima geană de lumină.
Uite-i acolo, drept în prova!
Slavă Domnului că-s atât de-aproape!
Slavă Domnului pentru lumina
pe care-o aduce în est, peste-aceste ape!
poezie de Ira "Flare" Fredricksen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenitorii marilor scriitori solicită "drepturi de autor" exagerate, practic anulându-le acestora dreptul la posteritate. După gene de genii urmează gene bolnave.
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!