Toamnă letargică

Prunii iar s-au ameţit
Într-un septembrie târziu,
Simptome de ftizic, gălbiu
Spasmodic înecat în tuşit

Raza din ceruri se curmă
În pal nedesluşit orizont
Pianistul gavotei e bont,
De armonie, nici urmă

Balet confuz de frunze moarte
Ca-ntr-o speluncă rău famată,
Unde-i stripteuza revoltată
De preludii formal-agasante

Schelete se grăbesc pe trotuar
Pe lângă plopii descărnaţi
Miroase a clei de oase în Carpaţi,
Şi Europa-ntreagă-i osuar...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul şi omul

Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.

Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ţinut de hăţuri de-o mână de oase.

Copacul şi omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-i zic? Fizic: ftizic...

calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Securiştii s-au dovedit a fi nişte patrioţi autentici, preferând să te împuşte cu pistoalele "Carpaţi".

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe înălţimea munţilor Carpaţi, românii s-au adresat imperiilor hrăpăreţe din jur cu o zicere de bine: Crăpaţi!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisagiu autumnal

Codrii verzi
s-au îmbolnăvit de paludism
roşiaticul se-ntinde ca eczema,
creste-s lustruite-n stacojiu,
galbenu-n brădeturi stârneşte gelozii
Înnebunind, van Gogh a aruncat vopselele
peste-nconvoierile de munţi,
ce curcubeu, cu frică de-nălţime,
s-a prăbuşit peste Măgura?
Peisagiu confuz de frunze zdrelite
de parcă un daltonist paranoic
s-ar fi apucat de pictură...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Unde-i verdea clorofilă
printre vise şi dorinţe,
nu credeam
că vom trăi
după cum vrea omul,
cel născut în noaptea minţii,
ce ne fură vieţile.
Unde-i Domnul
să ne-arate,
nici devreme,
nici târziu,
zorii minţii,
floarea vieţii.
Unde-i, unde-i
să ne audă
verbul din dorinţă.

poezie de Vasile Ghinea din Între teluric şi celest, eros şi thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Dragă, ce te tot izmeneşti atâta?" – îi reproşase, revoltată, femeia, "Hai, bichinuieşte-mă!".

calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scurt despre toamna

Septembrie,
trec prin tine
ca printr-o mare de moarte,
în jurul meu doar hoituri de-ntâmplări,
septembrie, anotimp în anotimp,
dureros ca o smulgere
septembrie, moarte de fulgere.

poezie de Veronica Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figuri de ceară...

Din ce în ce
Lumea miroase...
A prefacere,
A oase...
Şi pe timp ce trece
Se iubesc....
Dar tot mai rece...
Din ce în ce
Inimi de plastic
Ne iau locul...
Totu-i bombastic...
Şi cu-atât mai mult
Nu-mpart...
Acelaşi cult...
Natura revarsă
Blesteme...
Nu-i nici târziu...
Nici devreme;
Mila umilă
Dispare...
În silă...
Frica rămâne,
În urmă...
Cutezanţa se spală
Şi scurmă...
Nimic de prisos...
Ruşine-
Frumos...
Slobode guri,
Caracter de ceară...
Figuri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sara pe deal

Sara-i pe deal, zbuciumu-n piept se prăvale,
De la păscut se-ntoarce cireada agale,
Susură pârâul un lied toată valea;
Iubito, lâng-un alun, aţine-mi cărarea.

Carele pe cer, astral, încep promenadă
Frământările tale n-au ochi să le vadă,
Peste întuneric abitir plouă cu stele
Dar gându-ţi – fir întins – numai la rele

Trezite, fantomele tatonează terenul,
Prin defileu a triumf şuieră trenul.
Spasmodic, ţipă la club discoteca,
Şi i se pare dorinţei îngustă poteca.

De clacă trudiţi, pe prispă ţăranii
La toacă ascultă. Le numără anii,
A veste, clopotul bate, agasant bate,
De moarte, de viaţă, sunt tare departe.

Ah! De-abia aştept satul s-adoarmă.
Ah! De-abia aştept să n-aud nici o larmă;
Sub alun, oricât ar fi noaptea de scurtă
Ne-om stinge vulcane de ardere multă.

Şi-n clipocit suav, la vad de pârâu
Îmbraţişaţi adormi-vom într-un târziu
Lângă alun. – Pe Sara asta posedată
Cine, pe ea, n-ar fi dat vlaga lui toată?

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aştern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt uşor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben şi portocaliu,
Pierd din culoare,
precum şi cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e şi acum, era şi atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
şi deprimă.

Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieţii nu-i etern.

Aşa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
Să gust din rodul tău,
Să simt ploaia, cum îmi inundă trupul,
Aşa cum faci tu, cu gândul meu,
Să fiu decor, să fiu parfum
Într-o poză de album.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lângă

Pe lângă teiul înflorit
Cu flori de primăvară,
Adesea ne-am întâlnit,
În seară.

Pe lângă raza lunii albe
Ce lumina cu bucurie,
Mi-ai fost cu plete dalbe,
Speranţă vie.

Pe lângă plopii verzişori
Cu lacrimi mi-ai spălat,
Din Raiul tău, din ochişori,
Sufletul pătat.

Pe lângă râul curgător,
Cu drag ne-mbrăţişam,
Şi ca un dulce visător
Te sărutam.

Pe lângă salcie stăteam,
De dragoste împietrit
Şi tu m-ai... şi eu te-am...
Iubit!

poezie de Claudiu Românu (6 august 2017)
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vine noaptea

Şi acoperite de muşchi, pietrele crapă
Frigul vrea să dea lovitura la noapte.
la violoncel vântul sună a recviem
rugăciuni grăbite se murmură-n şoaptă

Litanie lângă litanie, epitet lângă epitet.
Fotoni filtraţi peste seara polară.
Şi stihul, pe lângă mercur, îngheaţă
cu ţurţuri plâng vietăţile pe-afară

Frigul la ferestre desenează icoane.
Cu tuşele de tăcere la îndemână
Lumina, spasmodic, din bec filează
Iar noaptea nu mai vine, se amână...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Aura Christi
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miţu: Iar ni s-au înecat corăbiile cu pisici...
Baruţu (vexat): Jice că iah ni s-au înecat cohăbiile cu pişici.

replici celebre din povestirea Crâmpei dramatic de Tudor Arghezi (1958)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce confuzie de nedesluşit: s-a întâlnit incultul cu ocultul!

calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostituata din Place Pigalle este efectiv revoltată că ţăranca din Avignon nu-şi face duş în fiecare seară.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum viaţa mege înainte? Viaţa merge cu picioarele-nainte, gândea revoltată, dar realistă, Moartea.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

prunii înfloriţi
se pun bazele ţuicii
din septembrie

senryu de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrăşându-se, trupa de balet a devenit... corporaţie.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sărăcia noastră eu încă te iubesc

Se pârjoleşte jimbla într-un cuptor rusesc,
La noi miroase-n aer şi jur că te iubesc.

Miroase a răşină în munţii mei Carpaţi,
Au dispărut toţi codri-s de străini furaţi.

Şi Roşia Montana stă într-un fir de aţă,
Miroase a prostie şi ţara-i fără viaţă.

Vămuite-n taină sunt sufletele noastre,
Din ochii Domnului dispar culori albastre.

Şi tot mai jur iubito că sincer te iubesc,
Mă-ntrebi: cum e cuptorul după model rusesc?

E-un iad plin de păcate, purifică la sânge
Pe cei ce ne-au furat în timp ce ţara plânge.

De-o să miroase-n zare a frigărui şi-a oase,
Eu îţi promit iubito clipe mai frumoase.

Din temelii va arde ura din deznădejde,
Tu împarte jimbla, copiii de ni-i creşte.

Amiroase-n aer parfum dumnezeiesc,
În sărăcia noastră eu încă te iubesc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!