Gânduri lucide

toţi avem în viaţă câte o misiune
un drum care să ducă la Dumnezeu
dar e pavat cu ironie şi perversiune
şi este imposibil de trăit ca un zeu.

şi drumul traversează un pustiu
cu scaieţii care se înfig în sânge
sub cerul străin vitreg şi plumburiu
păzit de un înger care mereu plânge.

mă străduiesc să am gânduri lucide
chiar trebuie să mă păstrez în formă
cu energii extrase din glucide
cu timpul care trece mereu prin reformă.

vreau să mă înconjor cu feţe placide
cu tot cu bătrâneţea care mă transformă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudine

scanez amintiri din prima tinereţe
când parcă aveam lumea la picioare
când întâlneam mereu prietenoase feţe
şi la fântâna dragostei umpleam ulcioare.

când evadam din coşmare şi spaimă
cu visul ce pornea pe drumul împlinirii
printre stele care îmi promiteau faimă
când fericită cochetam cu planul devenirii.

dar primesc acum înţelepciune-n valuri
cu bătrâneţea care strânge comori
însămânţez în câmpuri idealuri
şi gândurile toate parcă-s flori.

sunt ocrotită în braţele lui Dumnezeu
minunea mă transformă în spirit de tezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
şi-mi netezesc calea către Dumnezeu.

stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc aşa cum vreau eu.

sunt miliardară în gânduri boeme
conştiinţa mea este ca un muzeu
îngeri mă învaţă să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele şi luna mă veghează mereu.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri lucide

gândul meu zboară şi prinde viteză
trece ca o rachetă prin univers
strânge lumină- subiect de sinteză
conversând cu timpul la faptul divers.

gânduri curtează stele lucinde, boeme
timpul să nu treacă iar ca un hoinar
să se stabilească simboluri şi embleme
în cuvântul dulce tandru şi plenar.

gânduri se-nmulţesc câtă frunză şi iarbă
dezvoltă conştiinţa în formă absolută
soarta să nu orbecăie ca vremea oarbă
prin lumea în schimbare revolută.

savorile gândirii în clocote să fiarbă
hrană pentru suflet eternă, disolută.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convingeri sublime

toţi avem un înger care ne veghează
însă doar iubirea ne leagă de el
şi credinţa împletită cu o sacră rază
care arde-n taină gândul cel rebel.

pe aripi de înger cerul îl străbat
pacea şi liniştea în suflet se pogoare
în universul soarelui nimic nu s-a schimbat
se-nsămânţează iubiri divine pe ogoare.

lumini angelice se aşează pe tâmple
sublimă-ncununare a tot ce-am trăit
cu surprize colorate lumea mea se umple
idealuri dorite toate s-au împlinit.

bucurie exlatată traiul între îngeri
cântecul şi versul mijlocesc convingeri

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ploii de pe urmă

tristeţea este-n lume o frecvenţă joasă
acolo unde demoni infernul îl ocupă
acolo unde cerul se vede doar prin lupă
unde drumul e pavat cu smoală grunzoasă.

îngroapă speranţe în structuri de iad
de unde urcuşul este foarte greu
cu prăpăstii abisale unde îngerii cad
acolo unde plânge preabunul Dumnezeu.

dar vine o ploaie liniştitoare, rece
codri de gânduri îi spală de viermiş
peste vise colmatate-n matcă trece
şi-n tropote dansează pe acoperiş.

pe arborele vieţii cu strămoşii petrece
nimeni nu se pune în calea ei pieziş.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa cauzată de năruirea viselor pe care le avem nu trebuie percepută ca şi ceva de care trebuie să scăpăm dacă putem sau care trebuie îndurat dacă nu se poate altfel. Ea este o oportunitate pe care nu trebuie să o pierdem, o şansă de a ne descoperi dorinţa pe care o avem după cea mai mare binecuvântare pe care Dumnezeu vrea sa ne-o dea, şi care este o întâlnire cu El.

Larry Crabb în Vise năruite
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

În atelierul minţii

vreau să bag aspiratorul în sufletul meu
să aspir impurităţi care s-au decantat
amăgiri, tristeţi, regrete am trăit mereu
dar în cerul fericirii des m-am avântat.

în focul divin vreau să ard uscăciuni
vreascuri de gânduri din arborele vieţii
să scot adevarul pur dintre minciuni
ca să mă purific cum mă-nvaţă sfinţii.

cu evlavie sacră înalţ rugăciuni
când lumina surâde cu zorii dimineţii
timpului nestatornic îi fac plecăciuni
ca să îndulcească anii bătrâneţii.

în atelierul minţii repar stricăciuni
scot umbre de temeri din poemele vieţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ei şi voi şi tu şi eu...

Suntem natura plină de contraste
în care ne-adâncim mereu, mereu,
şi timpul ce la tâmple ne tot bate,
îl simt şi ei şi voi şi tu şi eu.

Şi-nveşmântaţi în albele odăjdii,
ne biciuim cuvintele mereu,
să bată înspre porţile nădejdii
la care stăm şi tu şi voi şi eu.

Şi viaţa se perindă-n cavalcadă
prin ochii noştri-atât de goi,
de dragul ei mai tragem o ocheadă
spre-un altceva şi eu şi tu şi voi.

Şi de-am putea s-avem în mână frâul
Şi herghelia s-o oprim apoi,
Tot mai puţini am trece râul
Care se-apropie tăcut de noi.

Dar timpul ne nechează în ureche
Şi bate cu copita-i tot mereu,
Viaţa a pornit-o iar la streche
Şi-odat' cu ea şi voi şi tu şi eu.

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni (2009)
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucuri

De câte ori ai să te faci simţită
În carnea mea şi-n Cerul meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să stau
Cu- ai-mei ochi deschişi spre tine.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... am de grijă
să fiu o floare mândră-n adăpostul Dumnezeului
ce-mi ştie gândul şi puterea, să-ţi zâmbesc!

De câte ori ai să te faci simţită
În oxigenul meu şi-n ungerea Lui Dumnezeu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să cresc
Cu -ai -mei ochi smeriţi spre tine.

... Albă am să cresc! Curată!... am de grijă
să nu mă strâng de frică-n dinţii tăi de fiară
din care o să-mi fac o scară, spre Hristos!

De câte ori ai să te faci simţită
În orice clipă şi-n orice gând de-al meu,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să nu te simt
Să nu te văd ce formă prinzi muşcând.

... Albă am să fiu mereu! Curată!... în gura ta
ce se despică să mă-nece în negrul hău,
din care am să fiu smulsă, pentru înviere.

De câte ori ai să te simţi victorioasă
În osul meu, şi-n coasta ruptă din Adam,
Eu am să pot, tot de-atâtea ori să te întorc
Cu slava Lui Isus ce trece peste tine.

.. Albă am să fiu botezată! Curată!.... în tine
o să am frumoasă nuntă de înviere în Hristos
cu care am să mă bucur de viaţa veşnică!

Vino, mă bucuri Moarte! Doar prin Tine ajung
la Mirele meu.

poezie de Adelina Cojocaru (22 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

sunet

Sunetul este lumina sub o altă formă: amândouă constau în vibraţii care ajung la om şi pe care el le transformă în gânduri, prin centrii săi nervoşi.

definiţie celebră de Balzac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri noi

Era o-nvălmăşeală de secvenţe
în mintea sa, pe drumul din pădure,
încât îi provocau incoerenţe
în logica gândiri lui mahmure.

Vedea cum paşii săi strivesc în umbre
a razelor de soare veselie,
iar sunete venite din penumbre
îi cântă, prin copaci, o simfonie.

Voia, în ochii tulburi, limpezire,
în suflet, printre gânduri şi în viaţă,
mergea pe vechiul drum, dar n-avea ştire
de ţinta lui în noua dimineaţă.

Îşi aminteşte noaptea cea din urmă,
de ea, de-o fericire nepereche,
dar, dincolo de asta, chiar de scurmă,
nu poate da de-o amintire veche.

Trecutul i s-a scurs ca printr-o sită
cu ochiuri mari, prin care poate trece
chiar timpul însuşi, viaţa osândită
să poarte-un suflet care vrea să plece.

Dar gânduri noi, sălbatice, necoapte,
apar de pe niciunde, iar privirea
îi străluceşte; vrea o nouă noapte
în care să-i vorbească doar iubirea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri mistuitoare

mi-e dor de satul cu casa bunicii
de jocul cu cocoşul cu caprele cu câinii
de hora veseliei cu bătuta opincii
de cireşul din poartă şi din fundul grădinii.

mi-e dor mereu de liniştea din sat
de rochia frumoasă din dantelată pânză
când la biserică mergeam la confesat
de Duminici răsfăţate cu plăcintă cu brânză.

mi-e dor mereu de casa părintească
de părinţii mei cu suflet de aur
sunt doruri care mă mistuie mă seacă
sunt amintiri de viaţă strânse în tezaur.

sunt gânduri care vin şi apoi pleacă
mereu împodobite cu cununi de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri abstracte

pe muntele Omu mă surprinde ecoul
este strigătul meu la cerul albastru
bătrâneţea e grea şi nu sunt eroul
care ştie să lupte cu fiece dezastru.

îl strig pe Dumnezeu cu toată puterea
să pătrundă în mine să nu întârzie
vremea mă răscoleşte, puternică-i durerea
îi cer cu disperare sănătate târzie.

mă gândesc la moarte în ultima vreme
nutresc în taină să fie calmă, blândă
mi-e frică mă-nspăimântă bolile extreme
sunt prea mulţi viruşi care stau la pândă.

dar ştiu că după moarte voi trăi prin poeme
lumina fericirii în neamul meu s-aprindă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea cu mărgăritare

m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.

versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezeşte drumul către mâine.

versul este stâlpul de care mă susţin
când furtuni nebune răvăşesc seninul
el mă creşte puţin câte puţin
prin miraj destramă suspinul şi chinul.

viaţa fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu e o altă lume

mereu e o altă lume prin care trec
mereu e un cer care are bal
un altul netreaz
în altul iele dansează

o fericire e un scurt popas
o amăgire reluată iar şi iar
dintr-o iluzie mereu pe ducă

pentru înalt visele mele sunt agăţate de-o stâncă
şi nu-mi văd nici mâinile
şi nici dimineaţa prin care am trecut
zburând de lângă umărul tău cald
şi câte sferturi de cuvinte mă bântuie
când se deschide amiaza desenată de copii pe trotuare
iar frunzele din mine mă urcă în clepsidră
în timp ce pietrele mă trag în jos

adun bucăţele de duminică
lungindu-le ca pe-o frânghie pe care să merg
scuturând de pe mine scamele lumii de azi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul viitorului meu

În prezentul trecutului meu
Sunt chinuit apăsător
De lipsa prezenţei lui Dumnezeu
Cel nespus de bun şi îndurător,
Care m-a făcut şi m-a iubit mereu.

Dar iată că prezentul prezentului meu
Este chiar El Însuşi, şi acum,
Mi-e plină inima de slava lui Dumnezeu
Care-mi poartă paşii pe drum,
Drumul viitorului meu, prezent mereu...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri care nu ruginesc

corăbii de gânduri străbat vaste oceane
în portul cu poeme am poposit şi eu
fantezii febrile fac scufundări în mărgeane
icoane de lumină mă ghidează la greu.

ştiu că rugăciunile vindecă pământul
când Dumnezeu ascultă dorinţele noastre
gânduri evlavioase primenesc cuvântul
să zboare prin ceruri ca păsări măiastre.

largi voaluri de lumină suflete înveşmântă
nimeni să nu se simtă golaş şi stingher
spiritul meu în cer şi noaptea se avântă
în murmurul stelei tristeţile pier.

lupt cu bătrâneţea nu mă las înfrântă
nu vreau să ruginească speranţa de fier.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte fără clopot

Eu am trăit ca mine nu ca altul,
pustiu, plâns, apoi zâmbitor
pentru că mă legăna mama.
Viaţa doare mereu cu dinţi albi
cu care trebuie să muşti toate pietrele funerare,
numele meu începe să fie scris
încet şi sigur pe treptele abisului.
Nu am şansa ta la stele,
eu cobor spre umbre
şi nu pot fi botezat în acelaşi sânge
din care Iisus a coborât demn.

poezie de Cătălin Cudalbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu care este menirea mea, dar vreau să mă aflu aici pentru un motiv mai măreţ. Mă străduiesc să fiu ca cei mai măreţi oameni care au trăit vreodată.

citat din Will Smith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă

învăţ să consider credinţa o virtute
suferinţa ca un exerciţiu cu pretext
ador ritmul şi cadenţa gândirii revolute
preludiu sentimental la fiecare text.

uneori mă pierd în absenţa luminii
trăind cu eleganţă tot ce-mi este dat
întru adânc în mine să scot spinii
înfipţi în inima rănită de păcat.

iubesc culorile care îmbracă timpul
în care se dizolvă falnicul curcubeu
la marginea melancoliei se extinde câmpul
în care rodeşte fericirea mereu.

învăţ să mă transform ca anotimpul
care sfidează moartea sufletului meu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!