Păcat

în lume, păcatul e văzut frumos
i se zâmbeşte
obrajii roşesc în preajmă-i şi i se scriu poveşti
în cântece şi poezii, în sufletele noastre
el, originalul, se află statuat la nivel de artă
din gând, sub daltă, lasă în piatră urme de amor
acelaşi păcat, a ajuns vedetă printre muze
cei mai mari păcătoşi au statui
e frumos, e un haos sincer
e iubirea din noi, magia, nu ura
păcatul a avut o soartă nefastă
întemniţat, ars, alugat, reglementat
a scăpat printre degetele bătrânilor, a înţelepţilor
şi a ajuns la tineri, mereu
ce păcat!

poezie de Vlad Colceriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E păcat

e păcat
ca păcatul
să-ţi stăpânească
viaţa
şi să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinţei
şi ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ţi spargă viaţa în
mii de cioburi
şi să te arunce
în prăpastia morţii
e păcat
ca păcatul să-ţi
sfâşie trupul
şi sufletul
să muşte din tine
până nu va mai
rămâne nimic
şi apoi să plece
pe potecile infernului.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Este profet din câte cunosc, asta nu înseamnă că nu are păcat. Este un om, în acest trup, care este casa duhului sfânt! A. M: Păi şi cum a intrat în "casa duhului sfânt cu păcatul călare pe el"? Nu vezi contradicţia? Este "om în casa duhului sfânt", dar e cu păcat, da? Atunci poate că e doar prizonierul rahatului-corp, de aia-i păcătos şi nu că e în casa duhului sfânt! Atâta timp cât vă închinaţi la gând el vă va ţine în păcat pentru vecie. Doar dacă sunteţi păcătoşi gândul vă poate controla cu fricile lui spirituale interminabile. Asta "cu păcatul călare pe el", îmi aminteşte de una faină: Un tip se duce la doctor şi doctorul îl întreabă ce are, etc. şi cineva bate în uşă; era nevasta tipului care îi zice: "Gogule, nu ai terminat?" Doctorul se uită un pic confuz la pacient şi acesta din urmă zice: Ce să mai zic, domn doctor, aşa e când umbli cu păcatul după tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume a lui Kafka, o lume de coşmar, în care ilogicul se suprapune cu absurdul, în care personalitatea este strivită. Trăim într-o lume în care totul e pe dos, în care nefirescul devine firesc, iar firescul este blamat şi condamnat, în care nonvaloarea este ridicată în rang, iar valoarea e pusă la stâlpul infamiei, în care şmecheria dâmboviţeană este considerată inteligenţă, în care păcatul a ajuns virtute, iar virtutea a ajuns păcat.

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (18 mai 2006)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine
Fă ca pe faţă zâmbetul mereu să fie

Zâmbeşte mie, zâmbeşte celora din jur
Şi noi îţi vom zâmbi ţie la fel

Zâmbeşte tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător

Zâmbeşte chiar daca tu eşti trist
Adu-ţi aminte de ceva frumos

Zâmbeşte şi fă lumea din jur mai bună
Că mulţi de zâmbetul tău au nevoie

Zâmbeşte sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ţi dea la tot răspuns

Zâmbeşte şi atunci când eşti jîgnit
Toţi uneori greşim fară să ne gândim

Zâmbeşte de eşti tu cel care a greşit
Cere-ţi iertare fii mereu deschis

Zâmbeşte tuturor ce sfat îţi dau
Că nimeni la rău nu te va îndruma

Zâmbeşte la părinţi, zâmbeşte la nepoţi
Să fii mereu aproape când au ceva de spus

Zâmbeşte la copil ce ajutor îţi cere
Învaţă-l cum în lume să facă numai bine

Zâmbeşte că trăieşti şi fii tu fericit
Că-n fiecare zi, zâmbete poţi dărui

Zâmbeşte chiar dacă nu ştii a zâmbi
Căci dacă ai un zâmbet, tristeţea te va ocoli.

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de păcat

Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viaţa tumultoasă
mă retrag în veşnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispăşesc.
Pe pământ viaţa-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărţirea de păcat
veşnicia o aşterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieţii eterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul necesar

Parfumuri aprige, ispititoare,
Dau roade bogate la ale vieţii poale,
Să le aducă scurte scântei -
Sfârşind în ale conştiinţei idei...

Venit-ai în mijlocul horei de fluturi,
Unde ai mai primit arpi de zboruri,
Iubirea e al făpurilor Păcat Necesar,
Istovitorul, netrecător Păcat Necesar...

Tu căutând un suflet la fel de iubitor,
Căruia să-i încredinţezi vrednicul amor,
Priveşti neştiutor de la fereastră Luna -
Fără a cunoaşte pericolul de a cădea totdeauna...

poezie de Daniela Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul lui Adam

Iar când efortu-ndelungat
Vigoarea i-o secătui,
Îi spuse Eva: - Ce păcat
Că nu mai poţi păcătui!

epigramă de Ion Diviza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti fructul

unui păcat frumos
eşti singurul păcat
care nu e păcat
pentru că ai apărut
tu, cea mai frumoasă surpriză feminină
pe acest pământ păcătos
eşti cel mai gustos fruct
născut vreodată în lume

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicat marelui poet M. Eminescu si fiului meu iubit, Sebi

Bună dimineaţa farmecul meu, zâmbetul frumos de copil inocent,
Primeşte-mă în sufletul tău, cu flori şi suspine
Lacrimile ne lasă cu inimile deschise
Suntem aici pentru a ne comemora un geniu, " Luceafărul" poeziei româneşti
Îmbrăţişează-mi visul şi vino mai aproape
Mângâie-mi inima cu un cuvânt frumos
Purifica-mi iubirea cu un declin
Spiritele noastre comunică într-un tango sideral
Pupici, pe-alocuri, printre sfinţi, statui şi flori imortela
Impresii artistice, teatru fin.... Un vis nestins.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce păcat că Dumnezeu nu a făcut sufletul vizibil... Cei care l-ar fi avut mic, nu ar fi ajuns atât de mari, iar cei fără şi-ar fi pus silicoane!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gîndiţi-vă, prieteni

Gîndiţi-vă, prieteni,
ce har vă este dat,
ce veşnică-ndurare:
– iertarea de păcat.
Ce largă bunătate
v-arată Dumnezeu,
cînd prin Cristos vă iartă
întreg păcatul greu.
Gîndiţi-vă, prieteni,
ce mare preţ a dat
Cristos ca să v-aducă
iertarea de păcat.
Ce mare-i preţul jertfei
ce-a dat-o Dumnezeu,
ca vouă să vă ierte
întreg păcatul greu.

Gîndiţi-vă, prieteni,
că dacă nu-L primiţi,
viaţă şi iertare
în veci nu mai găsiţi.
Şi dacă nu vă-ntoarceţi
acum la Dumnezeu,
în veci pe voi rămîne
păcatul vostru greu.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Mă-ntorc din nou la pieptul tău
Mă-ntorc, cu gândul şi privirea,
Aşa cum m-am întors mereu
Şi-am scris aceiaşi soartă grea.

Doi îngeri negri am fost noi
Căzuţi cumva de jos în sus,
Şi am rămas pe dinăuntru goi
De-atâta dor cât am tot dus.

Tot iadul l-ai pictat pe pielea-mi albă
Încât, am devenit păcatul tău suprem,
Ce-l porţi mereu ca pe o salbă
Făr să ma-auzi când te tot chem.

Păcatul lumii-l port pe piele
Şi pe al tău îl port mereu în sân,
Din iad mă-ntorc cu alte iele
Să-ţi cânt şi-n beznă să rămân.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu eşti.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Şi-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu eşti.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Şi-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu eşti,
Haide, spune-mi, tu eşti,
Te recunosc prin ochii care mă topeşti,
Te recunosc din crăpături din buze muşcate în poveşti,
Hai, spune, tu eşti
Tu eşti aceea care, prin zâmbete mă ameţeşti,
Tu eşti,
O, da, tu eşti,
Tu eşti aceea care mă ocoleşti,
Tu eşti aceea care m-ai contopit în dor,
Tu eşti aceea care între braţe mă înălţai în zbor,
Tu eşti,
Te recunosc, tu eşti,
Păcatul tău îţi face faţa ca să nu zâmbeşti,
Păcatul tău apasă, şi trupul ţi-l priveşti
Îmbătrânit şi supt de vlaga, ce încă-ţi mai doreşti...
O, da, te recunosc. Tu eşti...
Iubirea mea din marea de poveşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt lupoaica fără pui

Eu sunt lupoica fără pui
prin lume bântui, merg hai-hui,
ului la lună şi mă cert
mă simt pierdută în deşert.

Sunt floarea fără de pistil
sau lumânarea făr'fitil
sunt Eva ce-a muşcat din măr
sunt suflet mereu călător.

Îmi caut raza cercului
şi-mi plâng laptele-cucului
căci în păcat eu am căzut,
nesăbuinţa mi-a fost scut.

Din tinereţe pân-acum
păcatul l-am purtat autum,
prin suferinţă-am învăţat
şi-o altă viaţă-am postfaţat.

Să curăţ al meu grav păcat
voi reveni purificat
fii voi naşte şi voi creşte
în isaia-dănţuieşte.

Am înţeles abia acum,
orcice păcat e scris postum,
aici venim ca să-nvăţăm,
desăvârşirea nu furăm.

O treaptă nu-i uşor de-atins,
nimic nu e de neînvins
când din greşeli ai învăţat
că nimeni nu-i nevinovat.

Păcatul poţi înlocui
cu fapte bune ce vor fi
în viaţa ce va fi cândva
aicea sau altundeva.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm în dor de amintire

Sincer am jurat că te iubesc
Până-n străfund de ultimă suflare,
Când te-am cunoscut eram copii:
Eu, muguraş, tu, dulce floare.

Ne-am strecurat în ochi de stele
Printre sălcii sau pe vârf de munţi,
Ruginind în gânduri şi iubire
Am ajuns într-un târziu cărunţi.

Eu am jurat şi tu te-ai plictisit,
N-ai suportat să vezi cum pleacă
Păsări peste orizont de poezii,
Lacrima adâncului ne-neacă.

Cad în vraja amintirii noastre,
Mă încânt cu vechi refrenul tău,
Am jurat că ne-om iubi o viaţă
Dar floarea ei se scutură mereu

Şi cum va fi acea promisiune,
Să devenim, ca la-nceput, copii,
Să ne jucăm în dor de amintire
Ascunsă, la păstrat, în poezii?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajuta - ne Doamne

Mai spală Doamne drumurile vieţii
Să nu mai rătăcim aşa de greu
Şi lasă - ne doar anii tinereţii
Să fim frumoşi şi inimoşi mereu!

Mai lasă - ne iubirea pentru-o viaţă
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe faţă
Ca să ne fie chipul luminos.

Întoarce-ţi fiii iarăşi către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
Să fie adunaţi din nou la masă
Să fie cu ai lor pan la sfârşit....

Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai şterge - ne şi lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
Să nu mai rătăcim printre ninsori.

Gimbte Germania

poezie de Felicia Felidiorean (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunecimea Sa Teodosie ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisului, cel mai mare fariseu al ortodoxiei, a comis-o din nou astăzi: a spus într-o emisiune la Radio Dobrogea că femeia nu poate fi egală cu bărbatul pentru că ea a început păcatul, pentru că Eva e vinovată de izgonirea omului din Rai. Acest diavol în sutană promovează discriminarea între bărbat şi femeie se preface că nu ştie că păcatul originar al Evei a fost răscumpărat de Fecioara Maria, iar păcatul originar al lui Adam a fost răscumpărat de Iisus Hristos. În aceeaşi emisiune, Întunecimea sa a spus aberaţia că e păcat ca o familie ortodoxă să boteze copilul unei familii de catolici şi că familia ortodoxă trebuie "să se spovedească şi să se căiască pentru acest păcat". Mă mir că acest fariseu n-a spus că Dumnezeu a anulat botezul micuţului. În octombrie 2020, satana în sutană i-a spus unui român din străinătate că este "mare păcat" să meargă la o biserică catolică.

George Budoi în Din aberaţiile şi minciunile grosolane ale Întunecimii Sale TEODOSIE ToMITAnul, arhiepiscopul Tomisu (6 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul e păcat, fie unu, fie douăzeci şi unu.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat? Să mi se ierte "păcatul". Înseamnă că e ceva negativ, dacă trebuie ca Tatăl să facă această derogare şi eu să pot fi din nou împăcat. Până acum nu m-am gândit la păcat ca la ceva rau, ci mai degrabă indiferent. Nu aveam timp să analizez aceste aspecte.

citat din Marius Matei
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întânlire

primăvare
arborii se îndrăgostesc,
eu printre ei urc din ram în ram
spre comorile lui Avram.
acolo odată m-am întânlit cu tine,
dormeai cu tâmpla rezemată
de-o stea
şi-mi spuneai
c-ai visat că amândoi căzusem în timp,
tu o visătoare
ca o mirare,
eu, plin de candori,
rătăcit prin depărtări.

după ce am desfrunzit
copacii,
s-a făcut iarnă
şi sufletele noastre
s-au pierdut printre astre.

cu cât arborii erau mai mari
cu atât sufereau
inimile noastre de hoinari.
aproape de chindii
cerul în culori liliachii,
se-ntuneca
şi venea o tacere
ca o mângâiere.
bucuria mea era
că sunt al tău şi eşti a mea.
că sunt şi că eşti
călători printre poveşti.

aşteptăm o zi cu soare
eu un trubadur singuratic,
tu o femeie visătoare,
rătăcind ca doi trăzniti
printre astre şi printre sfinţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!