Tu n-ai venit!
Iarba-și saltă brațe verzi
Printre pomii din livezi.
Vine primăvara!... Vezi?!
Cuib de păsări părăsit
Peste iarnă șubrezit,
S-a-ntremat. Tu n-ai venit!
Tu, cu gura-ți de căpșuni,
Ne-ai facut pe toți nebuni.
Nu ai vrea să te îmbuni?!
Stau și te privesc posac,
Ca un petec fără sac.
Nu mai pot! Cât să mai tac?!
Ramuri s-au gătit cu flori.
Când te văd mă trec fiori.
Cât o să mă mai ignori?!
Ți-o spun fără înconjur;
Nu mai pot nici eu să-ndur,
Să te-aștept, să te conjur!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Țese-mi alte-nvelitori!
Primavară, peste nuci,
Țese-mi alte-nvelitori!
Glas de păsări să-mi aduci
Și cu primii mâțișori,
Noi fiori.
Fă-mi în crângul sterp, pustiu,
Printre tufele de-aluni
De sub cerul siniliu,
Cuiburi noi pentru lăstuni,
Cu-albi colțuni!
Iar în pomii din livezi,
Să te văd, să te aud,
Albe flori când însăilezi
Peste ramul svelt și crud,
Încă nud.
În țarină și-n zăvoi,
Ca și-n câmpul cu cicori,
S-aud cânt de pițigoi,
Să văd stoluri de cocori,
De cu zori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-a-nfiorat natura ...
Un ram în floare freamătă la geam.
Alerg să văd de-aievea e, sau vis.
Ca să nu-l sperii, privesc prin perdea;
E primăvara!... poposea-n cais...
Venea ca-n orice an, după tipic,
Să-mbrace-n flori, așa cum era scris,
Tot ramul peste iarnă dezgolit,-
Priveliștea cerșind bis după bis.
Toti pomii freamătă la unison.
Cât vezi cu ochii muguri s-au deschis.
Miresmele plutesc îmbietor
Și năvălesc prin geamu-ntredeschis.
M-a-nfiorat natura renăscând.
Cu drag privesc, cum se-admira Narcis.
Parcă nirvana-n brațele-i m-a strâns.
Și pe Pământ e-un colț de Paradis!...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primavară, de ce pleci?!
Vezi?
În pomii din livezi,
Umpli ramurile verzi,
Cu flori albe le-nsăilezi.
Faci
Din împletiri, stângaci,
Cuiburi pentru pitpalaci.
Primavară, de ce taci?!
Speri
Ca-n scurtele șederi,
Să ai timp de repilieri
Și te lupți din răsputeri?!
Lași
Sub urmele-ți de pași
Pe unde cutreierași,
Iz suav de toporași?!
Treci
Pe-ngustele poteci,
Scuturi flori de lilieci.
Primavară, de ce pleci?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venirea Primăverii
Copacii deșteptarea au sunat-o
Cu trâmbițe de flori peste livezi,
Și seva din pământ au arunat-o-
În hohotul de frunzulițe verzi!
Coroana cu lumini și-au îmbrăcat-o
Să-ți bucure ființa când îi vezi:
Copacii deșteptarea au sunat-o-
Cu trâmbițe de flori peste livezi!
Parcă din cer s-a coborât Erato
Și umblă visătoare prin livezi,
De-ți vine în neștire s-o urmezi-
S-asculți ce melodii au fermecat-o!
Copacii deșteptarea au sunat-o...!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (11 martie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea pierdută
Ce forme au pomii
uciși de tristețe?
Se plânge în verde
cu lacrimi de frunze.
Ofrandă de rouă
sărută iarba prea crudă,
vântul printre ramuri șoptește
o pădure pierdută în timp,
sălcii pletoase plâng peste ape
în tăceri echivoce
suspendate prin spaimă.
Printre ramuri,
nici păsări,
nici cuiburi,
nici grai.
Natura pare rănită...
răstignit între cer și pământ
cu buzele albite
mă rog cu speranță
pentru ziua CE VINE.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-oi regăsi sub pomii din livezi,
Muguri de flori, în plete să-mi așezi.
Pe pieptul meu, arzând, ai să visezi,
În cântul ne-ntrecuților aezi...
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Rai, numai de bine?!
De Rai, am auzit numai de bine;
Curge doar lapte, miere de albine.
Pomii sunt doldora de poame coapte,
De-ajuns să-ntinzi o mână, zi sau noapte.
Mănânci sarailie, halviță, baclava,
Fistic, sugiuc, rahat turcesc, susan, halva.
Nu trebuie să miști nici dintr-un deget,-
Îți pică toate-n poală, fără preget.
Nici zi de muncă, nici dureri, sau treabă,
N-ai nicio-nsărcinare, nicio grabă.
Te plimbi agale, ca un gură-cască,
Fără ca vreun pericol să te pască.
Stai tolănit la umbră, sau la soare,
Asculți în ramuri păsări cântătoare.
Copii se joacă-ntr-una cu ciute, iepuri, iezi,
De când începe ziua și până la nămiezi,
Când pe alei în floare, așteaptă să se vadă,
Mergând de mână-n tihnă, în pas de promenadă.
Doar Sfânt' Sisoe pare că-i picură din gură
Saliva, că râmnise, sărman', la murătură.
Sătul de-atâta lapte și miere și peltele,
I s-a urât cu ele, vrea acrituri, sardele!
Morala este una ce-n minte îmi revine:
Unii din noi, adesea, se satură de bine.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșiră macii în poiană
Roșiră macii în poiană,
Când printre ei s-a furișat,
Zâmbind sfios, o fetișcană
Cu sufletul neîntinat.
E zâna lor, fără prihană,
Veghind la efemerul pas,
Ce semn le face, a dojană
Și gândul îl răsfrânge-n glas.
Toți macii răsfirați pe-aiurea,
Ca străbătuți de reci fiori,
Așteaptă-n poala ei securea,
Ce curmă viața lor de flori.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!
Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reînvie primăvara
Primăvara își întinde peste câmp oceanul verde,
Prin grădini și prin livezi e-o explozie de floare,
Pe sub petece de plumb cerul de azur se pierde,
Printre nori apar apoi calde razele de soare
S-a îmbrăcat cireșu' amar c-o hlamidă de flori albe
Mâțișorii verzi prin sălcii ca-ntr-o salbă se anină
Și pe ramurile de măr râd buchete cu flori dalbe
Când deschid bobocii roz într-un zumzet de albină
Lăcrămioarele au rouă de cristal pe clopoței,
Cu aripi de catifea zboară fluturii-n cascadă,
Mierla și privighetoarea dau concerte într-un tei,
Pițigoii sanitari se agită prin livadă...
Prin pădure, pe copaci mugurii stau să plesnească
Toporași și viorele, Floarea Paștelui... cu flori
Albe, albastre, aurii pregătite-s să primească
Musafirii cântăreți la concert de sărbători
Bănuței multicolori, păpădia aurie
Printre ierburile verzi care-au inundat pământul,
Pete de culoare vii pe întinderi de câmpie,
Reînvie primăvara mai presus decât cuvântul...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum ...
Parfumul florilor de tei
Stârnește dulci fiori de dor.
Tu, cea mai dragă-ntre femei,
Le răspândești mireasma lor.
La sânul tău capul de-l pun,
Sunt îmbătat de-al lor parfum.
Nu pot nimica să-ți mai spun;
S-adorm la pieptu-ți nicidecum.
Asemeni unui elixir
Din florile de tei scornit,
Aș vrea să-l beau și să-l respir,
Să fiu, aș vrea, mereu iubit.
Dar cum și florile de tei
Se scutur' veștede-n noroi,
Tu, cea mai dulce-ntre femei,
Vei răspândi parfumuri noi.
Parfum cu iz seducător,
De trandafir și busuioc,
Menit doar unui alt amor
Ce crezi că-ți va purta noroc.
Însă norocul, precum vezi,
E cea mai rară între flori.
Nu se adapă prin livezi,
Din roua scuturată-n zori.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna!
Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.
Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură și tristă
Și trec vara în revistă,
În acord de cavatină.
Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acești nebuni frumoși
Îmi plac nespus nebunii care
Urmează regulile lor,
Aleargă dezbrăcați sub soare,
De când se nasc și până mor
Mă uit la ei, poartă o haină
Care îi face transparenți,
Sunt doar hoinari fără de teamă
Și par mereu indiferenți
Nu îi apasă nici o grijă,
Sau dacă au, tu nu o vezi,
Nu îi atinge nici o schijă,
Au capul sus, îmi par mai verzi
Îi caut fără încetare,
Aș vrea să fiu mereu cu ei,
Să râd la tot ceea ce doare
Și să miros a flori de tei
"Nebunii" ăștia foarte liberi,
Ne fac pe noi mult mai normali,
Ne fac mai buni, ne fac mai sinceri,
Uitând cum să mai fim banali...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori
De câte ori să îți mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerșesc
Iubirea ta ca dar ceresc
De câte ori să mai adorm
Ca să visez de tine-n somn
Și umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am să te iert
Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără să știi
Chiar și atunci când am să fiu
În lanuri verzi sau în pustiu
De multe ori n-ai să mă crezi
Sau poate n-ai să mă mai vezi
Eu te privesc în zi și noapte
Mă rog de bine să ai parte
De atâtea ori când o privesc
Mă văd cu ea într-un duet
Și nu mai vreau să irosesc
Doar simple versuri de poet
De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui că am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Practica îi omoară
Din ochi privind la visterie,
Promișii bani sunt fără număr.
O spun cu toții-n teorie,
Că-n practică, saltă din umăr.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare ce-ar putea să fie?!
Să vă spun câteva fapte,
Despre visul de azi-noapte.
Stam pe-un fund de pălărie
Gata de-o călătorie.
Pe deasupra, o umbrelă,
Ca un petec dintr-o velă,
Din puf fin de păpădie,
De zici că-i scamatorie.
Ce ciudată arătare
Stau și mă uit cu mirare.
În ce soi de daravelă
Sunt, sau e o bagatelă?!
Îmi zic singur: - Ei drăcie,
Oare ce-ar putea să fie?!
E-un vehicul, e-o minune,
E real, e ficțiune?!
Când deodată se smucește,
Saltă, se rostogolește...
E ditamai hărăbaia,
De-ajung să mă-ntreb ce-i aia?!
Nu-i vapor, nici limuzină
Nu-i nici tren, dar nici drezină
Avion nu-i, nici rachetă
Nici tramvai, nici bicicletă
Nici elicopter, nici barcă
Nici căruță, dar nici arcă
De o vezi pe ceru-albastru
Nu-i cometă, dar nici astru.
Nu-nțeleg, la o adică,
Oare cum de se ridică?!
Volan n-are, nici padelă,
Nici bielă-manivelă.
Nici motor, nici tu pedale,
Nici doi cai mușcând zăbale.
Nici pagaie, nici benzină
Kerosen nu-i, nici turbină.
Nu are șenaluri, șine,
N-are rute, serpentine.
Nu-s ioc zbaturi, ori șenile,
Nu-i nici urmă de rotile.
Nu tu abur, nici elice,
Nu curent, nu tu tălpige.
Aripi n-are, însă zboară?!
Pare că e tras pe sfoară...
Am confort unu-n nacelă;
Parcă-s în telenovelă...
Dacă îi pun și-un claxon,
Vă iau pe toți... în balon...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără primăvară
Nu cred că vine primăvara,
N-ar mai avea de ce veni,
Tăcerea este doar povara,
Ce ne pândește zi de zi.
Nu cred că am să-ți spun vreodată
De așteptări fără sfârșit,
S-a destrămat poema toată
Și n-ai să știi cât te-am iubit.
Neșansa are-un singur drum,
Mă cheamă câteodată seara,
Când străzile sunt nori de fum,
Nu cred că vine primăvara.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște "scumpe"
E plină piața de căpșuni.
Suav parfum răzbate.
Cum prețul e ca la nebuni,
Îmi iau un chil... în rate
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!