* * *

incinerezi
această formă de gură
în patul narcotic
conjugat la prezentul fluid.
îi rupi nuanţa polară a lenjeriei
şi o arunci pe podeaua oraşului pătrat
în cea mai mare
dezordine de dragoste.

din damnarea dezmembrată
în neuroni mecanici,
se închid în vena mansardei
două disecţii de puls.

e simplu
ca un ultim etaj al ideii.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ţintuit

doar pentru că nu acceptăm
mistica intervenţie a lingurii
în zgomotul nostru,
începem să ne descompunem
în particule intime şi inevitabile,
un fel de derbedei de microni
cu buzunarele sparte
din care cade memoria involuntar.

ştim care e psihoza mesei din bucătărie
fără viaţă personală,
de aceea, terapeutic,
uneori împrumutăm neuroni cu camătă
pentru isteriile anticipate
ale lătratului de meduză.

şi tot mai des facem dragoste
dezordonat de mişto,
cu relativitatea
pe post de cearşaf sau de neîmblânzire.

spune TU...
cum apologia ei de răvăşire
să nu fim vicii ale mai mult ca perfectului,
când ţinem în mâini
bisturie pentru disecţii reciproce
de puls...

în definitiv,
în cutiile ermetice ale frigiderelor,
ceilalţi rămân doar vieţi de trotuar aglomerat,
noi -
ardem spre aur
în athanor.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

And I... you

şi pentru că
îmi dai jos de pe inimă
dantela neagră
a acelui fado însângerat,
rămân simplă,
ca un cântec dezbrăcat
pe podeaua cu dragoste.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

casa asta se mişcă,
cearşafurile
au transformat scaunele, pianul
în fantome,
o lună cheală se plimbă printre candelabre
şi dă de mâncare lupilor
binecuvântări
şi voci de copii.

e atât sânge în pereţi,
încât sunt vânaţi înaintea sărutului.

un amestec de panică şi ruşine se piaptănă
către creştetul mansardei
ca şi când trebuie să plece
frumoase
într-o nuntă pe pajişte
(trebuie luate cu împrumut
un picior de vioară,
o fereastră spre toscana,
o dragoste).

în mijlocul acestei case
în care formele nu au umbră,
în două vase mari cu pământ
sunt plantaţi
un bărbat şi o femeie.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îţi aminteşti că atunci
nu se putea altfel,
am împachetat dragostea din acel viitor
(era îngrozitor de multă şi noi muream
doar peste câteva întâmplări)
şi am teleportat-o cu destule riscuri
moral-spaţiale
în soarta acestei zile.

dacă ar fi să invocăm
Marele Cântar
al sentimentelor,
senzaţiile ne-ar fi strivite de tinereţea lor,
cum să ţinem pe umeri
tot acest interior de zi?

trebuie
să deplasăm peisajele
mult dincolo de înţelegere,
să încapă aceste dealuri
enorm unduitoare
de dragoste
şi
această inundaţie roşie
ridicată la nivel de pericol,
despachetate acum.

iubitul meu,
avem prea multe nopţi
umezite pe buze
ca să aşteptăm în nemişcare
neîntâmplatul
în acest prezent strâmt.

hai să luăm
paharele, podeaua,
muzica,
permisul de viaţă,
mărul,
un dumicat de azi,
fireşte,
tot potopul ăsta de dragoste
şi
să plecăm într-un acolo
mult mai mare.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul a iubi e un verb greu de conjugat: perfectul lui nu e simplu, prezentul lui nu e indicativ şi viitorul lui nu e decât un condiţional.

citat din Jean Cocteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic poem pe două cercuri

azi vom vorbi despre biciclete.
întotdeauna o bicicletă mi s-a părut
o poveste de dragoste.

roata din faţă - ea,
frumoasă cu mers şerpesc,
cerc încrezut şi cochet.
a doua roata - el,
cauciuc golan fluierând
după ea.

tu,
da, tu,
vrei să fim de azi două cercuri
care umblă?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

femeie cu iarba domnului în sânge,
vine talpa nebunului să rupă apa naşterii
din două în două milenii.
ţie îti zic,
nu încerca să numeri degetele arătătoare
ale profeţiei,
are un singur călcâi
şi peste credinţă
îi cresc blesteme în loc de unghii.

botează-ţi talpa vorbitoare cu morţii
în pocalul cu vin,
dă-le-o păcătoşilor s-o soarbă.
deschide era lui acum,
mileniul proorocit stă să crape în timp.

cel aşteptat e în burta enormului,
se va naşte pe gură,
urletul de dragoste si de milă
nu vine decât din durere,
aşa că pune-i spini pe frunte
din ziua întâi.

botează-i, femeie, că nu ştiu ce fac.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(... minuscul de dragoste)

ni se sărută podul palmelor,
degetele ni se cunosc încet,
falangă cu falangă,
atingere
în atingere,
dans cu aerul,
iar şi iar,
luând istoria tandră de la început.

iubinde,
amprentele noastre se caută,
aşa cum se privesc
două fotografii în ochi.

eşti,
sunt
în gândul sângelui.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuanţe

Nuanţe şi nuanţe pe cerul oricum,
Nuanţe şi nuanţe pe verdele crud,
Nuanţe în valuri în marea albastră,
Nuanţe rotunde şi-o nuanţă mai 'naltă.

Ochi şi ochii în multele nuanţe,
Nuanţa toamnei în frunze restante,
Gura flămândă, nuanţa pe-o temă,
Nuanţa iubirii, poantă-n dilemă.

O nuanţă sunt eu, o nuanţă eşti tu,
Nuanţa-i răspunsul rostit la per tu,
Vai, câte nuanţe privesc împrejur,
Nuanţa-i şi-atunci când în jur e obscur.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cred că aşa a început,
cu tenişii tăi jerpeliţi de fericire
în rucsacul de culoarea prafului
pe care-l luasem de la vânzătorul de opiu
şi
cu faptul că avem în comun
limba şi literatura sărutului,
e evident
de ce ne rupem buzele
pe ode
în metru narcotic.

blugii noştri şi-au lepădat zeii din buzunare,
fumează poeme galbene fără filtru,
poate au greşit cerul,
poate le e rău
de la frumuseţea asta feroce.

uite, vezi?
luna e în apă,
noaptea se face corb alb,
înoată peste aer,
luna e o pastilă
şi o înghite,
se aşază în palma pământului
şi ouă o piatră cu păr alb.

tu asculţi în căşti supradoza de eu,
îmi spui că mergem
în cea mai egoistă plecare de dragoste,
să-mi încalţ dependenţele,
să mi le legi la şireturi
strâns
de tenişii tăi jerpeliţi de fericire
cu nod.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret la pătrat

Dacă am ceva de regretat
Din această viaţă încâlcită
Te regret pe tine la pătrat
Şi pe mine mă regret o clipă

E demult de când nu te-am văzut
Închid ochii şi îţi văd privirea
Te aduc din timpul ce-a trecut
Câte toamne au trecut aiurea

Mă feresc să povestesc cuiva
Ce-am pe suflet greu şi cum m-apasă
Nopţile le pierd pe undeva
Nu îmi place să mă duc acasă

Dacă am ceva de regretat
Până-n ziua cea mai de pe urmă
Te regret pe tine la pătrat
Doamna mea ce m-ai iubit în glumă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu cred
că între somnul tău şi al meu
se petrece dragoste.
am gustul tău pe limbă,
sărut
pe-un gând aproape ruşinat...

pielea surâde,
pe ea încă ninge
albastru cuminte.
mă ai poveste în palmă.

sunt mira de dragoste,
buzele mele, mirese,
aer peste aer,
linişte întinsă în sus.

desfă noaptea la nasturi,
e zi,
strecoară-ţi mâna în sânul cu vise,
apoi vino tu
să nemurim împreună...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti un copil. Viitorul este scara pe care se urcă şi mai este un etaj şi iar un etaj şi mereu un etaj şi, apoi, apare acoperişul, se coboară scara, etaj după etaj, până în pivniţă, şi tu numeşti asta viitor.

Gunter Grass în Creşterea apelor (1960)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o mare dragoste

după o mare dragoste
urmează întodeauna o tăcere şi mai mare, corozivă
cerul pare-se că se scufundă
amintirile devin morminte
inima îşi pierde glasul
prezentul alunecă în trecut ca într-o gură carnivoră
totul se preschimbă cianură
totul are gust de moarte
totul se dezintegrează
rămâne un gol nemărginit pe care ai senzaţia că nici măcar Dumnezeu
nu l-ar mai putea umple
rămân himere care te urmează din inerţie
rămâi tu însuţi, un tablou al deznădejdiei
un spic sub talpa regretelor
un crater de vulcan
după o mare dragoste
în sufletul omului urmează întotdeauna
întotdeauna
potopul

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi găsit Carul Mare sau Ursa Major, cum i se spune în astronomie. După ce aţi identificat Carul Mare priviţi ultimele două stele din patrulater (din car). Acestea indică drumul spre steaua Polară. Trasaţi o linie imaginară de la steaua mai slabă la cea strălucitoare şi mergeţi cu privirea până când întâlniţi o stea cu strălucire asemănătoare cu a stelelor de la care aţi pornit. Aceasta este steaua Polară. Dacă nu sunteţi siguri că aţi identificat-o bine, mergeţi în casă (sau aşteptaţi) o jumătate de oră, apoi ieşiţi şi vedeţi dacă steaua Polară s-a mişcat în raport faţă de clădirile de pe teren (fata de copaci sau orizont). Dacă nu s-a mişcat este steaua Polară.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

narcotic

Narcotic. O uşă descuiată în închisoarea identităţii. Conduce în curtea puşcăriei.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

scrie, femeie,
poemul de dragoste
care curge dintr-un februarie
mânjit la gură de ruj.

în fiecare noapte
alt februarie
cu ochi sparţi de urlete,
despică-l,
rupe-i cămaşa
şi ţine-i spinarea cambrată
până înlăuntrul
îi ţâşneşte
cuvânt spre vertical.

rupe hârtia
să picure sânge negru din ea,
spală-i cu el mâinile,
pune-i banul de dus
şi iartă-l că mâine îl schimbi.

caută pe trupul tău
urma copitei,
semnul cornului,
înfige în el hohotul.

apoi...
iveşte-ţi privirea de înger
pe umărul altui februarie
şi scrie, femeie...

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cu litera lui
vorbesc înăuntru,
în limba cu care vorbesc gândurile.

se face mereu devreme
şi niciodată nu prindem sfârşitul,
acela când, jos şi roşu,
vin câinii să muşte din orizont,
acolo unde ziua îşi lasă oasele.
suntem tot mai aproape de cicatrice,
ducem rănile spre posibilă muşcare
şi caii să pască negru
din părul tuns scurt al nordului.

dacă îmi lipesc spinarea de vocea lui,
simt cum îi curg literele din gură,
strig,
întoarsă cu o inimă în formă de barcă:
- tu nu vezi că ne scufundăm?
- taci, dă-ţi apele jos...

fumăm din profil,
sub planeta asta e un ghem de cânepă
ca un satelit care se deşiră.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fizic,
sunt sănătoasă tun.
am 5 degete la fiecare mână
şi la fiecare picior.
şi tot felul de chestii care funcţionează
simultan şi uns.

ar trebui să îmi inventez
o maladie,
ceva,
un spleen al realului.

nu.
nu sunt reală
precum altele nu şi tu da.
uneori mă pipăi ca să simt
că sunt totuşi bolnavă de "sunt".

zilnic,
descopăr un organism nou-intens.
un iubesc infiltrant,
cu două mâini
şi tot ce mai are ciudatul ăsta
în lumea lui,
într-o libertate pe care o apăr
de politica nefericirii.
ca instinct de supravieţuire,
ignor secolul realului.
sau zâmbesc.

în rest,
scriu
în formă de decembrie.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-adevărat că creierul femeii e mai mic decât cel al bărbatului, dar are neuroni mai mulţi, iar gândirea depinde de numărul de neuroni, nu neapărat de mărimea creierului. Şi balena albastră (cel mai mare animal marin) şi elefantul african (cel mai mare animal terestru) au creierul mult mai mare decât al omului. Ei, şi?!?...

aforism de George Budoi din Raţiunea şi Memoria în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!