
Sătulul nu îl crede pe flămând
Născut cu stare și noroc destul,
Cu podul plin, cu pântecul sătul,
Un porc, cu slana grosă ca și-obrazul,
Nu o să-ți credă-n viața lui necazul.
E vina ta de ești sărman, flămând!
Să-ți dea un dumicat, nici n-are-n gând
Și ca tacâmul să fie complet,
Te mai împroașcă și c-un epitet.
Privindu-te de sus, cu nepăsare,
Nu te-ar întâmpina cu pâine, sare,
Ci mai degrabă o să-ți dea cu tifla,
În timp ce el s-a-ndestulat cu chifla.
De-un colț de pâine-oi îndrăzni să ceri,
Poți, istovit de foame, să și pieri.
Chiar de te stingi, precum o lumânare,
Sau mergi împleticindu-te-n picioare,
Ca varul alb, ori galben de vei fi,
Din hotărârea lui nu-l vei clinti.
El are mațul plin, mereu sătul
Și chiar de i se strică în pătul,
Strânsura ce-i ajunge pentr-un veac,
N-o să o-mpartă el cu un sărac...
-Mai dă-l încolo, asta-i treaba lui,
Nu-i vina mea... Să-și pună pofta-n cui!
Asta-i filozofia lor de porci,-
Nu poți o frimitură să le storci.
Un vechi proverb îmi vine-acum în gând:
Sătulul nu îl crede pe flămând...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre porci
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sărăcie
- poezii despre pâine
- poezii despre proverbe
- poezii despre poduri
- poezii despre picioare
Citate similare

Comori ascunse
Omule sărman, să-mi ceri,
Și-am să-ți dau un colț de pâine,
Căci mereu îmi mai rămâne,
Din lumeștile-mi averi,
Omule sărman, să știi,
Că mai am și pentru tine,
Un vremelnic gând de bine,
Și că pot a te iubi,
Chiar de soarta ta e tristă,
Și de ești răzbit de boală,
Chiar de nu ai fost la scoală,
Și de n-ai în jeb batistă,
Chiar de casa ți-e sub scară,
Și averea un rucsac,
Pentru tine pot să fac,
Un crâmpei de primăvară...
Doar speranță de ți-am dat,
Nu mai multă de un leu,
Tot pe-atât câștig și eu,
Căci am suflet mai bogat...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre avere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre medicină
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre comori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Depresiv
Am suflet nor,
Sunt trist de plumb.
Gândesc să mor...
Mi-am pus în gând.
N-am meteor
Și ceru-i plin...
Sufoc în dor,
Mă sting în chin...
De singur... zac,
M-au lăsat toți;
Ca-necu-n lac
Când știi să-nnoți!
Mai am o șansă...
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal...
Un colț de zâmbet,
O esență,
Tremuru-ți, zumzet
D-existență.
De mă refac
Să-ți fiu covor,
Poți să mă calci
Și să-ți fiu zbor.
Umbră să-ți fiu
Îmi e de-ajuns...
Talpa să-ți țiu,
De toc străpuns!...
Doar să mă ai
Să mor de tine
Să-ți faci alai...
Din mii... de mine!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre zâmbet, poezii despre stele căzătoare, poezii despre semnale sau poezii despre plumb

Asta-i clipa ce aștept
Oare ochii tăi să-i cânt,
Părul răvășit de vânt,
Mâna să-ți binecuvânt?!
Gura ta să ți-o sărut,
Glezna ta cu pas pierdut,
Zâmbetul neprefăcut?!
Ori genunchii să ți-i strâng
Până coapsele-ți se plâng
Că mă port ca un nătâng?!
Oare sânii să-ți mângâi,
Să-mi fac din ei căpătâi,
Ori din creștet în călcâi?!
Cuibărind torsu-ți la piept
Noi fiori să redeștept,-
Asta-i clipa ce aștept.
Șoldurile să-ți cuprind
Pielea-ți fină netezind
Sufletu-mi tămăduind.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Pâinea
Să nu arunci, copile,
Pâinica jos nicicând
Căci undeva, departe,
Plânge un copil flămând.
Și cată-un colț de pâine
Prin urne-nfrigurat,
Și dacă n-o găsește
Adoarme-nlăcrimat.
Și-n somn ce i se-arată,
Tu să-ți închipui, poți?
Pământul ca o pâine
Ce-ajunge pentru toți!
poezie clasică de Leonida Lari
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre somn sau poezii despre Pământ
Asta mi-e crucea! O duc cum pot
De ziua TA, din an în an,
Eu îți transmit un «gând» răzleț,
Ce are un «simbol și un preț»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet am să mor
Dar... și cu al tău dispreț.
Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ți mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
Să nu-ți mai tulbur traiul plin,
De rătăcire și declin
Și să-ți respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
Să-l duci pân-la sfârșit.
- Asta mi-e «Crucea», tu o știi,
Și vreau s-o car, așa socot,
Credința-mi spume c-am să pot
Chiar dacă-i grea, mai am puteri
Și, sper, destule primăveri,
De-aceia te rog să nu-mi ceri
Să-mi schimb părerile de «ieri»
Că n-o s-o fac. Și... asta-i tot.
Dispreț? E un cuvânt prea dur,
Mi-ai fost și-mi ești un om de «crez»,
De-aceia-n suflet te păstrez
Ca prieten bun. Sincer, loial
Și mi-ai rămas fără egal
In toate. Un OM rațional,
Așa cum este ideal,
Dar... Lasă-mă să meditez.
Poate... cu timpul vei afla
Prin ce-am trecut, și, încă trec,
Cu lacrimi zilele-mi petrec,
Ți-o spun și ție și, oricui,
Că nu cer « mila » nimănui,
O să mă zbat și sper să «sui»
Până în vârful muntelui,
Pe mal n-o să mă-nec.
Îți mulțumesc totuși că vrei
Să mă ajuți, așa cum poți,
Din rătăcire să mă scoți,
Dar... Am și eu destinul meu,
Ușor, sau dacă este greu
Eu îl urmez, îl «car» mereu,
Așa cum o vrea Dumnezeu,
Să merg cu ale mele «roți».
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre simbolistică, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre respect sau poezii despre religie

A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre spaimă, poezii despre oraș sau poezii despre nemulțumire
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre versuri, poezii despre verde, poezii despre poezie sau poezii despre icoane
Solia gândului
Am să trimit la tine gândul
să-ți spună despre viața mea.
Să-ți spună că îmi este rândul
ca să plec din viața ta.
Nu-i vina ta și nici a lumii
că-mi pleacă lumina vieții.
Pleacă precum strălucirea lunii
când dau zorii dimineții.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre dimineață
Pizma
Preascumpei Roza nu-i voi da
Nici inima, nici maiul meu.
Ar vrea mai bine altceva,
Chiar dacă are bani mereu.
Ce? Săculeț ce-atârnă greu,
Plin ochi de bani și-ncăpător.
Mai bine pier în ștreang și eu
Și cel ce-i dă un singur chior!
Chiar făr' ai mei, destui bani are,
Dar pentru asta nu-s pizmaș;
Sătul de chef și dezmățare
Nu m-arde-n fund să-i fiu părtaș.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre inimă sau poezii despre bani
Bogatul nu crede niciodată celui sărac, nici sătulul celui flămând.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre sărăcie sau proverbe despre bogăție

De timp sunt flămând
Din clepsidră nisipul se scurge avid,
Înalțând între mine și timp trainic zid.
De-o putere Divina să-l oprească-ar putea,
Să îl țină pe loc, pentr-un secol să stea,
Aș avea timp destul cât să fac ce-am în gând:
Să cutez, să m-avânt, că de timp sunt flămând...
Toamna asta îmi dă încă-o lecție-n plus;
Primăvara și vara în neguri s-au dus.
Cât clipit-am din gene și ochii-am deschis,
Au rămas toate-n urmă, frântură de vis.
De-aș putea să le strig doar pe nume 'napoi
Să se-ntorcă măcar pentru-o clipă la noi,
Dorul meu o să fie cu mult mai ușor
Până fac cale-ntoarsă cocorii în zbor.
Am sperat pentru-o clipă că nu-i prea tarziu,
Primăvară și vară senină să fiu.
Pașii verii s-au șters de sub frunze ce cad
Toamna-și sapă pe urmele slabe, nou vad.
Din clepsidră nisipul se scurge avid,
Înălțând între mine și timp trainic zid.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre nisip, poezii despre frunze sau poezii despre dor

Între chirurgi
Critici tot ce fac, degrabă;
Ții morțiș să mă insulți...
Bine-ar fi să-ți vezi de treabă,
C-am de gând să-ngrop pe mulți.
epigramă de Mihaela Banu (31 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre gânduri sau epigrame despre chirurgie
Poți să-ți găsești jumătatea și când mergi să cumperi pâine, la magazinul din colț.
citat din Adelina Pestrițu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pâine sau citate despre comerț

Nem tudom!
Dacă te afli-n maghiarime,
Plimbându-te ca orice om,
Orice-ntrebare de vei pune,
Te vei lovi de-un: nem tudom!
De pildă, într-o librărie,
Cerând pe româneaște-un tom,
Vei fi întâmpinat cu-același
Răspuns concis ca: nem tudom!
Te-ai rătăcit, ceri informații,
Neliniștit că ești în pom;
Pe cine-oi întreba-ți răspunde
Cu lapidarul: nem tudom!
Ai vrea să vizitezi muzee,
Dar parcă ești diformul gnom,
Când ceri timid să-ți spună unde-s,
Ești repezit c-un: nem tudom!
Habar nu ai pe unde-i piața,
De nu știi boabă de idiom
Și să-ți iei câmpii parcă-ți vine,
Când iar auzi un: nem tudom!
Am poftă de-un gulaș pe cinste,
Caut un birt, ca pe-un atom,
Dar pân' la urmă-l găsesc singur,
Că și de-ntreb e: nem tudom!
Lacom mănânc, pe săturate,
Și-mbărbătat de niște rom,
Când vine chelnerul cu nota,
I-arunc în față: nem tudom!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre muzee, poezii despre informații sau poezii despre Ungaria
Nu-i așa?
Nu-i așa,
că de mi-aș pune sufletul în palma ta
ca să-i citești holograma,
așa cum ai pune o monedă în palma unui sărac
ai înnebuni de fericire
și darurile cerului ai binecuvânta?
în coșul vieții noastre,
bucurii fără număr ai aduna,
inima mi-ai săruta, în fiecare zi,
ca pe o icoană, m-ai săruta...
dar cândva, din capricii imature ale firii, ai plecat,
ca o frunză în calea furtunii m-ai lăsat,
vrerea plecării ți-am anticipat
și înapoi nu te-am mai strigat.
Dacă ți-aș spune cât de mult te-am iubit
și ce vise surpriză pentru tine am făurit,
nu-i așa, că plângând acum,
nu ai mai privi în oglinda trecutului niciodat*
de frica mustrările de conștiință
ce te-ar durea ca un preinfarct?
Nu-i așa, că frumusețea amintirilor,
iubirea trecutului, în iubire scăldat...
ce în urmă cândva, copilăros l-ai lăsat,
il rechemi in visul neterminat,
să nu-ți fie blestem sau păcat?
iar golul ochilor mei plin de durere
nu-l poți privi, de frică, că te-ar răni,
privați de ațâtea bucurii...
ce s-au pierdut în neant.
Dacă ai putea întoarce trecutul
ca roata unei fântâni,
nu-i așa, că vei fi același, ca întotdeauna?
bărbatul niciodată sătul de plin...
dar mă împac cu gândul
că destinul firii nu de noi e prescris...
iar viața are un scop precis
și întotdeauna calea își va urma,
nu-i vina mea sau a ta,
este o lecție de viață,
din care amândoi vom învăța,
iar trecerea noastră prin lume
versurile o vor amprenta.
poezie de Valeria Mahok (3 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre frică, poezii despre învățătură sau lecții de engleză

Am
Și chiar nu contează nici cât și nici ce,
Ce bine că am și ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg
Am vise născute din ochi migdalați,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefați,
Am drept să iubesc inocent și nebun
Și glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ți spun
Nu vreau să renunț, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet și-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând
Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Și flori să-ți ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta și pe tine te am
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre nebunie, poezii despre naștere sau poezii despre inocență

Lupii
eu bat la ușa ta din nou
și-n inimă îmi urlă lupii
te vreau flămând
și bat mereu
la poarta-ți grea din suflet
nu-ntrebi nimic
nu zici nimic
dar știu că ești acolo
râzând că plângi
tot așteptând
să-ți înțelegi destinul
mi-a mai rămas un lup
în piept
și te mai strig o dată
cuvintele se sparg de cer
n-am să-ți mai cer nimic
rămâi
îți las la ușă lupul istovit
și urletul din mine
de vei deschide într-o zi
mă vei găsi în tine
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, citate de Adrian Păpăruz despre suflet, citate de Adrian Păpăruz despre inimă, poezii despre cuvinte sau citate de Adrian Păpăruz despre cuvinte
Divină
Oriunde gând mi-absoarbe trup
Și ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Ești numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ți fac eternul dar... Divină!
În visul zilei te am sor
Și-n nopți, lunatic, stau planton
Să-ți fiu de scut și eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.
Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aș face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!
Doar rază de ți-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aș aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!
De ce oare exiști, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Și cum de ești al lumii bine
Doar tu... și singura-n planetă?
Mă rog la îngeri să-ți păzească
Sufletul și timp să-ți țină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre planete sau poezii despre noapte
În căutare de popor
... Oare de unde mi se trage neamul prost,
fără mândrie, nici morală, toate-n post,
ținute exces, nu-n folosință în orice zi;
eveniment doar, să se știe că ar fi...
cum și proverbul vechi, cu capra, se explică;
de n-o ai tu, e-a altuia, râioasă-i cică,
să o otrăvim, așa să moară și stăpân,
că Dumnezeu nu s-a uitat la cine-i bun
și, chiar de ești umflat de toate, nu se cade
să te arăți, cu mâini întinse... rău ți-ar șade,
nu mai poți cere vreo pomană să înfuleci,
nici de obraz, cu mort, ce n-ai, nu poți să-ntuneci,
iară să vrei să ai mai mulți nu-i o rușine,
chiar de-ai palat, ești plin de aur... ia ce-ți ține,
lasă-i pe proști, ce au muncit, să-ți dea mâncare,
doar tu "stăteai", 'n a lui cuptor, să-i ții pe-ogoare,
tu, plin de grade și ei arși și-acum, la bani,
ce-i meriți tu, cu haine gratis, ei ciobani...
e plină țara de valori, zise elite,
ce și-azi din vorbe în lozinci sunt poleite,
nu cei cu carte... cei ce-aveau odat' carnete
cu roș' ciocan și secera de epitete...
ce-ți țineau urma, să se știe tu ce faci,
ei doar contabili la ce zici, să știi să taci...
tot paraziți, cum tenia ce-n lung se-ntinde,
să-ți lase șansa să poți lua "ceva" merinde...
da-s mulți prostimea, ce-i hidoasa moștenită
și-i iar o Mare Adunare, Stat numită;
că-s parlament, guvern, de tineri tot din lepre,
născuți din ăi ce-au reînnoit moarte carnete!?!...
doar că furat e-acum virtute; ce pârnaie?...
școala-i, de azi, să te afirmi cum se jupoaie
și chiar de tot, se știe bine, nu e bai,
că neamu' dracu' nu va piere, mai rău, vai,
de încerci să spui că sunt o masă din prostie...
Dar nu mă doare, de vor proști, așa să fie!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre draci, poezii despre țări, poezii despre vestimentație, poezii despre valoare, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe sau poezii despre rușine
Poți fi pierdut
Plin de râvnă pentru Domnul
Ca și Israel poți fi
Dar să ai tu împietrire și
Urmarea-i: vei peri.
Poți să părăsești Sodoma
Cu păcate, dar să ști
Nu ajungi în fericire
La păcat de vei privi.
Rugăciuni lungi poți a spune
De toți să fii auzit
Cărturarii au făcut-o,
Nu-ți doresc al lor sfârșit.
Ține minte și apostol
Chiar de ești, nu ești scutit
Iuda a fost ucenicul
Și degeaba s-a căit.
Mulți aud în lumea asta:
"O, eu sunt nevinovat!"
Mulți ei vor pieri
Că pildă nu e altul ci Pilat.
Poți s-ai loc de rugăciune
Vezi și Mica a avut
Din argint și bogăție
Chip cioplit el s-a făcut.
Ca Ioas poți crește-n teamă
Și pe Domnul a-L slujii
Numai după ce faci asta
Pe Domnul al părăsi.
Ca și Saul poți aduce
Și a face proorocie
Totuși rău să ai sfârșitul
Și întreaga veșnicie.
Poți la slujbă să iei parte
Și să stai în adunare
Vezi și Core a făcut-o
Dar s-a rătăcit pe cale.
În limbi poți spune Cuvântul
Și să-ți zică oamenii sfânt
Dragostea dacă-ți lipsește
Mergi la iad de pe pământ.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre nevinovăție, poezii despre fericire sau poezii despre dorințe