Nem tudom!
Dacă te afli-n maghiarime,
Plimbându-te ca orice om,
Orice-ntrebare de vei pune,
Te vei lovi de-un: nem tudom!
De pildă, într-o librărie,
Cerând pe româneaște-un tom,
Vei fi întâmpinat cu-același
Răspuns concis ca: nem tudom!
Te-ai rătăcit, ceri informații,
Neliniștit că ești în pom;
Pe cine-oi întreba-ți răspunde
Cu lapidarul: nem tudom!
Ai vrea să vizitezi muzee,
Dar parcă ești diformul gnom,
Când ceri timid să-ți spună unde-s,
Ești repezit c-un: nem tudom!
Habar nu ai pe unde-i piața,
De nu știi boabă de idiom
Și să-ți iei câmpii parcă-ți vine,
Când iar auzi un: nem tudom!
Am poftă de-un gulaș pe cinste,
Caut un birt, ca pe-un atom,
Dar pân' la urmă-l găsesc singur,
Că și de-ntreb e: nem tudom!
Lacom mănânc, pe săturate,
Și-mbărbătat de niște rom,
Când vine chelnerul cu nota,
I-arunc în față: nem tudom!
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
1 George Budoi [utilizator înregistrat] a spus pe 25 iunie 2019: |
| NEM TUDOM (pamflet inspirat de poezia Mihaelei Banu: Nem tudom!) Mergi în Ardeal, în maghiarime, De ești român ‒ și-s o mulțime ‒, La orice-ntrebi, pe orice om, El îți răspunde: Nem tudom! De-l ocărăști, de supărare Că nu-ți răspunde la-ntrebare, Îl vezi că-ndată răbufnește Și îți răspunde românește. (George Budoi, 25.06.2019; citatepedia.ro). |
2 Ana Truta [utilizator înregistrat] a spus pe 19 iunie 2020: |
Genial!  |