NOAPTE DE SÂNZIENE

Am împletit cununi de sânziene
Cu galben plămădit din sfânt pământ,
Să te ferească magicele zâne
Când noaptea se deschide Cerul Sfânt,

Şi ivoriul lunii de se cerne
Cu mrejele de vise-ademenind
Am să mă pun ca pavăză de stană
Şi apărat vei fi cu focul meu arzând.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SCHALTINIENA Crăciunului

Pe banca timpului se-aşează clipa rară
Şi-o linişte amară se-aşterne pe pământ
O frunză-nfiorată se clatină în vânt,
O stea ce dă în pârg încearcă să răsară,

Doi îngeri cuvioşi recită psalmi în ceruri
Rugând lumina lunii, senină să apară
Şi-o candelă răzbate aprinsă între nouri

Să lumineze drumul când magii se închină
Litanie în suflet cu-amarul ce-o să vină,

Căci Fiul nostru Sfânt ni s-a născut să moară.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de Sânziene

Cerul se deschide,
freamătă văzduhul,
sacrul şi profanul
ating infinitul,
împletesc cununi
din flori de sânziene,
miracol şi atemporal
conectează-n astral
rădăcini din ţinut boreal,
câmpii transformă-n covor sideral.
Focuri se aprind
pe pământ arid,
departe ţin răul,
purificarea creşte,
căci ielele-n alai
printre noi coboară,
pentru ţara mea ţes o iişoară.
A lor frumuseţe
ne iau pe loc maiul,
le privim smeriţi,
un pic ameţiţi,
şi-un cântec divin,
suav, cristalin,
ne-nvăluie gândul şi plaiul.
E noaptea cu soare,
când Ion s-a născut
cu cerul şi-omenirea
prinsoare a făcut,
pământu'-a botezat
cu sevă de pom,
drăgaicele-a chemat
să pună-n atom
lumina din soare,
iubirea din floare.
Spiritul intuitiv
ne este discipul,
credem cu tărie
în orice crepuscul.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte darul când e dăruit

Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă pană de Înger
sus, sus în cer...
Sfânt, sfânt, sfânt...
Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu,
mereu, mereu şi mereu...
şi când se răzgândeşte... şi,
din ocolul Spiritului Său,
se naşte o nouă lacrimă de căinţă,
jos, jos, jos...
pe un obraz umbrit
de aripi de Îngeri Păzitori!

poezie de Dana F. Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene, legendă şi credinţă

În magia nopţii-n care
sfânt Ion zidea cărare,
cu minuni la... apogeu
date, doar de Dumnezeu,

Cerurile s-au... deschis
spre a lumii paradis,
a trimis din sori culoare
pe-a īntinderii candoare.

Şi a dat picuri de viaţă
peste codri cu verdeaţă,
peste fân şi câmp cu flori,
ce se vor deschide-n zori.

Roua e şi ea părtaşă,
miruind pruncii din faşă,
când zâna fertilităţii
a coborât pe scara nopţii.

Zânele se-ntorc în şir,
pe pământ aduc delir,
şi în dansuri nelumeşti
reînvie vechi poveşti.

Sânziene, cu miros magic,
au putere antialgic,
au în ele stropi de soare,
râu de galben în culoare.

În buchete se-adună
flori rupte parcă din lună,
strălucesc mirositoare
cu puteri de leacuri, care,

Prinse în cununi, se spune,
în descânt cu gânduri bune,
dau puteri vindecătoare
iubirii dă dor, cărare.

Zboară sânziene-n noapte,
dau belsug în tot, şi-n toate,
miruiesc gradini şi câmpuri,
păsări fac să umple crânguri.

Vin din cultul geto-dacic,
reanimă ce-i nostalgic,
De vrei chipeş, tu să fii
spală-ţi faţa-n zori de zi,

Cu-n buchet de ‘'sânziene'',
dă cu rouă peste gene,
au un dar... miraculos,
numa'n zori când viu miros.

Ele, ne urzesc şi puntea,
cu lumini adapă mintea,
între ceruri şi... pământ
şi-ntre rugi duse de vânt.

Doar sfinţind cum se cuvine
noaptea zilei care vine,
vom simţi puteri divine
peste drumul către mâine.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora Drăgaicelor

Noaptea Sânzienelor,
Între cer şi pământ...
Iubite de Lună şi vânt,
Plutesc peste plaiuri...
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc...
... din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese...
Din roua de seară...
Cunune-mpletite.
Soarele şi Luna... de-or purta cununa...
Fi-vor numai Una
Apoi..., în pădurea bătrână...
Zâne la fântână
Aşează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată...
Se-arată atunci... odată...
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat...
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Şi zânele-i ţeasă
Din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aştept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îţi voi pune.
În braţe să mă ţii...
În ochii-ţi să mă pierd...
... până-n zori de zi...
Şi zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ţinem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.

folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace şi-armonie,
Să cadă încet şi blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Şi mulţime de creştini
Şi de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Şi-al Mariei Sfânt alint.

poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindă

Coboară lin din cerul sfânt
Alai de îngeri pe pământ,
Pe cetini verzi de nea albite
Să aducă o veste pe pământ.

Că în staulul sărăcăcios,
S-a născut pruncul Sfânt Cristos
Şi toţi creştinii îngenunchează,
Iar Dumnezeu e bucuros.

Crăciunul Sfânt şi aşteptat
Pe toţi creştinii i-a îmbunat
Şi în colinde preamărite,
Păcatele şi-au alungat.

Când Sărbătoarea a început,
Mesele mari iar s-au umplut,
Cristos le-a binecuvântatat
Şi pace-n lume a revărsat.

Veniţi creştini cu mic cu mare,
Că azi e Sfântă sărbătoare,
În Leagănul Crăciunului
E bucuria neamului.

cântec, versuri de Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie creştină

Cerne Doamne, pe pământ
Ploi de pace şi armonie!
Să cadă încet şi blând
Colindul de bucurie,
Peste cetini argintii
Şi mulţime de copii,
Lângă marea lumii vie,
Creştinească împărăţie.
Că în seara de Crăciun
Când tot omul e mai bun,
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
A Domnului mare gând...
Care cu a venire
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii fericire
Şi-al Mariei Sfânt alint.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel şi pe pământ,
Creştinii cu toţi de Crăciun
Aşteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziţi de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creştinii o sfinţesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu şi toţi cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Şi Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creştini pioşi,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinsteşte
Crăciunul şi colindul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea nopţii de mătase

Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aş lăsa să-ţi soarbă toată vraja inimii!
Buzele-aş pune pecete, frunţii tale ne-ndoios
Şi-aş lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!

Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrăţişare
Şi în noapte aş aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-fiinţă vie m-aş prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfânt

De când mi-au dat dinţii de lapte
Păcătuiesc pe-acest pământ,
Da'n luna lui Gerar, pe şapte,
În fiecare an... sunt sfânt.

epigramă de Ion Romanescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

În drum
spre soare,
ard ca o lumină
şi-n raza lunii
mă găsesc
arzând,
îngemănând
dorul cu neodihna
din
căutările-mi
pe-acest pământ.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

Scăldat în lapte de zâne,
născut din acest pământ,
cu sabia la plug arând,
am apărat hotarul sfânt.

De hoarde barbare călcaţi,
care pe aici au trecut,
le-am dat şi apă şi pâine,
dar ţara nu ne-am vândut.

Tisa, Dunărea şi Nistru
vorbesc istoria nescrisă
de care mulţi nu vor să ştie,
dorinţa lor a fost prescrisă.

M-am ridicat din ţărână,
oştean al ţării am fost şi sunt,
istoria o port în minte
şi n-am să uit de jurământ.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prinse în horă
cununi de sânziene -
cerul aproape

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Cât avem o ţară sfântă,
Şi un nai care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât avem un sat departe
Şi un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămaşă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii-ţi verzi şi umezi, printre gene,
Văd picuri pe obraji dansând alene,
Ori lacrimi de sfânt râs, ori de-amăgire;
Sunt magicele perle de simţire.

catren de Mihaela Banu (18 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, pământ sfânt

Dinozaurii din lume
Aduc peste noi năpasta.
Aurul vor să ni-l fure,
Şi copiii, şi nevasta.

Se vor stăpâni peste ţara
Unde mama ne-a născut.
Vor să ia grâul, secara,
Chiar şi apa de băut.

Acuma vor şi pământul
Cuprins în arcul carpatin.
Pe român îl bate vântul,
În ţara lui este străin.

Chiar dacă îl daţi vânzării
Prin legea din parlament,
Nu vom da pământul ţării
Că-i primit cu testament.

Străbunii noştri-au apărat
Cu viaţa, brazda de pământ.
În brazda lui i-am îngropat
Că le e leagăn şi mormânt.

Auzim cum creşte iarba,
Auzim cum bate vântul.
Aici ne albeşte barba
Până ne-înghite pământul.

Dacă vrem să fim stăpâni,
Hai să facem legământ!
Să-i alungăm pe-acei păgâni
De pe pământul nostru sfânt.

România-i pământ sfânt.
E ţara românilor.
Să păstrăm acest pământ,
De-a-lungul veacurilor.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii spun: "Când răsare soarele văd un disc rotund de foc." Eu le răspund: O! nu! nu! nu! eu văd o mare mulţime din cer strigând: "Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul, Dumnezeul Atotputernic!"

citat celebru din William Blake
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt sfânt

De când mi-au dat dinţii de lapte
Păcătuiesc pe-acest pământ,
Da'n luna lui Gerar, pe şapte
În fiecare an... sunt sfânt!

epigramă de Ion Romanescu din Epigramişti buzoieni (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!