Îmbrățișarea nopții de mătase
Noaptea albă, de mătase, dacă ne-ar învălui
Ochii i-aș lăsa să-ți soarbă toată vraja inimii!
Buzele-aș pune pecete, frunții tale ne-ndoios
Și-aș lăsa, să mă îmbete roua ei, miraculos!
Mâinile mi te-ar cuprinde într-o lungă-mbrățișare
Și în noapte aș aprinde cel mai sfânt dintre altare!
Flacără-ființă vie m-aș prelinge-n focul său
Descriind, o vâlvătae către cerul panaceu.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.