Duminici cu mlădiţe de vis

Mă intorc în tine
ca într-un vis
în care simţi gustul de cireşe amare,
îmi e inima cât o copită de miel
înfiptă în pieptul fraged al iarbii,

când te strig, gâtuită de o lacrimă,
să-mi sulberi norii ce muşcă din mine,
ca înspre seară, îngerii să nu se mai rătăcească
prin matca sângelui meu...

Clipele în care ne-am iubit
le port pe deget, într-un inel din mlădiţe tinere,
ale acelei duminici în care eram un trup,
miezul dulce al unui măr copt,
bucata aceea de cer
în care mai atârnă privirea Evei,
ca o pată de sânge
pe o icoană spartă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi e inima cât o copită de miel
înfiptă în pieptul fraged al ierbii,
iar când te strig, sângele meu
îmbracă cămaşa iubirii...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Magdalena

Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
şi ochii îşi fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireşe,
calc peste cioburi de icoană spartă
şi nu mă rănesc...

Atunci când lipseşti din mine, nici poemul nu-şi deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
şi oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce muşcă din noapte...

În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ţinută între palmele tale...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbracă-mă de moarte

Îmbracă-mă cu tine,
îmbracă-mă frumos
în pielea ce-ţi miroase
a îngerii tăvăliţi în rouă
şi clipele de jar
ce trec prin timpul amorţit
să-mi lase-n ochi o urmă,
aceea care învie
prin tâmpla cerului din sânge,
o înfiorare,
un ţipăt de cuţit...
Îmbracă-mă în viaţă,
în zale de lumină
ce râd pe miriştea din suflet
când Dumnezeu sădeşte
sămânţa de poem.

Dezbracă-mă de moarte:
mai bine fluture presat
în cartea ce scânceşte!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picătura de rai

De când te-am găsit,
fiecare cuvânt al meu
e ca o sărbătoare
despre care păsările
vor vorbi în limba lor
până va curge din tine
picături de rai,
cu gust de strugure copt.

Când plouă frumos,
cântă o cruce în mine
de nimeni ştiută,
iar buzele aşteptării
aproape că ard,
rupând scoarţa dulce a nopţii,
în care gângură luna
precum un copil cu aripi de lapte.

Nu ştiu cum se face,
doar ochii tăi
pot trece prin talpa de cer
ca să ajungă la mine,
tocmai când iarba adoarme
cu inima mea prelinsă în braţele ei.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strugurii din rai...

Tu umbli atât de încet prin mine
că luna uită să răsară,
mă sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aş fi cireaşă amară.

Cu mâna mea te-mbraci frumos
şi-n buzunarul de la piept
îţi pun duminici cu trupuri goale
şi rugăciuni în care te aştept...

Când ploaia muşcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!

Ne cad pe buze strugurii din rai,
şarpele iubirii ne-ncolăceşte în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram şi cine-i rădăcină...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inel aş vrea să-mi pui pe deget, noapte... te rog, nu mă trezi din vis!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă dimineaţă e aceea în care îngerii mai vor să zăbovească prin iarbă.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubindu-mă ca pe întâiul născut

Numai tu îmi poţi strânge moartea în pumni,
iubindu-mă ca şi cum ţi-aş fi întâiul născut,
întâia cămaşă aruncată de un zeu către tine,
în care să stăm lipiţi până va sângera amurgul
şi crengile cărnii să ţâşnească din noi
într-o durere mută,
să strângem în dinţi gleznelele toamnei,
când vrea să-şi pieptene rădăcinile...
Să ne mâzgălim faţa cu mierea prelinsă
din ochiul şugubăţ al lunii
ce nu ezită să cadă peste coapsele noastre,
iar la pâlpâitul dintre clipe,
să-mi tai o cruce pe una din tălpi,
ca Dumnezeu să-mi râdă în priviri,
când voi muşca
din mărul copt sub aripa păsării
şi femeia din mine se va încolăci frumos,
într-un inel, pe sufletul tău...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu picioarele goale

Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aştepta,
cum aşteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.

Poate nu vei veni
şi eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îngăduie

Tu eşti cel care îngăduie
să ningă cu aripi neprihănite
turnul cetăţii albastre
în care bântuie fulgerul-
semnul acelor duminici
atârnate într-un cui nevăzut
ce arde perpetuu;

esti cel care descoperă ochiul
plantat în palmă-
tremurul apei
ce-ndeamnă ziua
să-şi lepede de păcat
fiecare sămânţă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îngăduie

Tu eşti cel care îngăduie
să ningă cu aripi neprihănite
turnul cetăţii albastre
în care bântuie fulgerul-
semnul acelor duminici
atârnat într-un colţ nevăzut
ce arde perpetuu;

eşti cel care descoperă ochiul
plantat în palmă-
tremurul apei
ce-ndeamnă ziua
să-şi lepede de păcat
fiecare sămânţă.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În toată iubirea pentru tine,
ţipătul sângelui meu,
se încheagă într-un poem...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te port ca pe o aripă

Aici, sub coaste, te port,
ca pe o durere suportabilă,
ca pe un gând ascuns
în care intru mereu
cu ochii închişi,
pipăindu-te cu degetele amorţite
si îmi pare că ai fi iarba aceea
în care mi-aş aşeza sufletul
la un praznic mult aşteptat.
Din când în când
mai simt apăsarea din paşii tai
când treci prin inima mea,
şi-atunci îmi spun că eu sunt singura femeie
de pe pământ,
cu zborul înlăuntrul fiinţei mele,
despicându-mi carnea
aripile ce ţâşnesc în afară...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi creşti sub piele
şi îmi cânţi în fiecare dimineaţă
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculţ...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghiţitură,
apoi, îmi iei inima în palme
şi eu îti sărut buzele,
simţind cum sângele îmi musteşte-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezeşti teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
şi mă înveţi cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foşnet prin carne,
iar de când timpul nu-şi mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul îşi scoase cămaşa

Ţinea biciul în mână
ca pe un fulger hămesit,
îi vedeam ochiul
alungit
pe creanga ce străpungea
aorta dimineţii;

într-un tîrziu
i-am prins cămaşa
ce o arunca înspre mine;

n-am mai auzit
vuietul valului
în care eram captivă,
căci vântul
îşi îndulci otrava
în sângele meu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cai frumoşi...

Ce cai frumoşi, iubite, am visat,
erau de un alb ca rochia de mireasă...
Doar îi priveam şi sufletul se burica
s-atingă marginea de cer aleasă.

Acolo vom deschide-o uşă
ce ne va duce până-n prag de rai,
iar ca să-l trecem pe de-a-ntregul,
ah, din carne o aripă să-mi tai!

Nu vom uita acele ierni în care
ne-am iubit pe paturi de zăpadă-
mirându-ne cum cerul ne strivea
şi păsări peste noi aveau să cadă.

Să ne lăsăm o urmă pe pământ,
ca un inel de sânge împletit,
desprins parcă din taina aceea
a privirii de călugăr răstignit...

Ah, ce cai frumoşi, iubite, mi-ai adus,
vor duce în spinare alt apus...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu pe talpa unui înger

Acoperă-mă cu plamele tale
si lasă ploaia să se prelingă printre degete,
voi râde ca un copil la furat de cireşe,
apoi îmi vei citi din acel poem
în care mi-ai cerut să intru goală,
cu luna prelinsă pe coapse...

Eu sunt fluturele din zona inimii tale,
acela care l-a privit pe Dumnezeu
cu fiecare respiraţie,
rămând o pată de cer pe pielea ta
din care, zboară păsări,
când îti muşti buzele de dor...

Şi scriu pe talpa unui înger cât de mult ne iubim!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra destinului

Parcă prea devreme
apune soarele.
Deschid fereastra--
luna îmi pare un miel nenăscut
ce balansează clopotul nopţii.

Cu toată puterea sângelui
te voi iubi,
obligând timpul
să-şi încarcereze proprii ochi.

Ştiu că orice suflet
e aidoma unei corăbii
ce-şi poartă destinul
ca pe o icoană
la care nu se închină nimeni.

poezie de Magdalena Dorina Suciu din Orhidee în cuib de zăpadă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia e pe marginea patului

Inima mi s-a făcut praf
tot zbătându-se în clepsidra nopţii
visând că o altă femeie
mi-a îmbrăcat rochia,
iar tu îi căutai formele prin ea
fără să simţi că acel trup era străin
şi mâinile ei te prindeau ca într-o capcană
din care nu te zbăteai să scapi,
ci dimpotrivă sperai să te afunzi
ca într-un somn de iarnă lungă.

Numai dorinţa din mine
a deschis o uşă
prin care m-am strecurat,
agăţându-te cu unghiile de coapse,
mi-ai zis, iubito, nici moartea nu poate
să îmi ia mirosul tău inconfundabil
forma sânilor tăi, ca nişte aripi de înger,
îmi pare una dintre cărări ce duc spre rai,
iar rochia ta, la marginea patului,
îmi face cu ochiul...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture alb

Între noi doi
aerul e un zid
peste care
sufletele noastre
trec
ţinându-se de mâna
unui înger
coborât
într-un trup de copil
ce sfinţeşte
pântecul ierbii...
Ah, viaţa,
fluture alb
prin sângele nedomolit
urcă, coboară...
Hai, vino,
Dumnezeu
ne îngăduie
să trecem
prin ochiul lui
spre celălalt capăt!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!