Ce cai frumoși...
Ce cai frumoși, iubite, am visat,
erau de un alb ca rochia de mireasă...
Doar îi priveam și sufletul se burica
s-atingă marginea de cer aleasă.
Acolo vom deschide-o ușă
ce ne va duce până-n prag de rai,
iar ca să-l trecem pe de-a-ntregul,
ah, din carne o aripă să-mi tai!
Nu vom uita acele ierni în care
ne-am iubit pe paturi de zăpadă-
mirându-ne cum cerul ne strivea
și păsări peste noi aveau să cadă.
Să ne lăsăm o urmă pe pământ,
ca un inel de sânge împletit,
desprins parcă din taina aceea
a privirii de călugăr răstignit...
Ah, ce cai frumoși, iubite, mi-ai adus,
vor duce în spinare alt apus...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.