Vârful Carmel

Extraordinara răbdare-a lucrurilor!
Acest frumos loc desfigurat de urâciunea mahalalelor –
Cât de minunat era când a fost privit întâia oară,
Un câmp întins de maci şi de niprale înconjurat de stânci sănătoase;
Nici un intrus, doar doi sau trei cai păscând,
Câteva vaci cu ugere pline frecându-şi coastele de aflorimentele albe –
Acum jefuitorul este aici: are vreo importanţă?
Deloc. El are tot timpul. Ştie că oamenii sunt o maree
Care se ridică pentru ca apoi, în timp, să recadă, iar toată munca lor
Se dizolvă. Între timp, imaginea imaculată-a frumuseţii
Trăieşte în fiecare granulă de granit, în deplină siguranţă,
asemeni oceanului care urcă pe stânca noastră. Cât despre noi:
Noi trebuie să ne scoatem din minte ideea că suntem centrul universului;
Noi trebuie să dezumanizăm un pic opiniile noastre şi să devenim încrezători,
Asemeni pietrei sau oceanului din care am fost făcuţi.

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi înţelept ca noi, cei care trăim în acest veac agitat, să medităm îndelung şi adesea la viaţa noastră şi la zilele noastre înainte de a da ochii cu Dumnezeu în pragul veşniciei. Căci noi suntem făcuţi pentru veşnicie la fel de sigur cum suntem făcuţi pentru timp şi, ca fiinţe morale responsabile, trebuie să ne preocupăm de amândouă.

citat clasic din A.W. Tozer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas către revenirea la integritatea emoţională îl presupune exact faptul de a deveni conştienţi: de sine, de ceilalţi, de Univers, de conexiunea dintre noi... de tot ceea ce există, până la urmă. Dincolo de a ne vedea pe noi înşine ca fiind centrul Universului, devenim conştienţi de această matrice universală existentă, în care noi suntem doar noduri de conexiuni. Însă Întregul este format din fiecare dintre noi şi din interacţiunile pe care noi le avem unii cu alţii. Deşi făcuţi din acelaşi material, diferim prin prisma experienţelor trăite, nu doar ale noastre, ci ale întregii noastre familii. În acest proces de a deveni conştienţi, ne asumăm o scufundare în istoria noastră familială şi emoţională, care să ne ajute să ne răspundem la întrebarea pe care orice om pe drumul autodescoperirii şi-o pune: "Cine sunt eu?"

citat din Raluca Rusu
Adăugat de Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul jucat de timp la începutul universului eu cred că este cheia finală spre a elimina nevoia de un Mare Arhitect (Dumnezeu), şi pentru a dezvălui modul în care universul s-a auto-creat... Timpul în sine trebuie să ajungă la o oprire [la singularitate]. Nu se poate ajunge la un timp înainte de Big Bang, pentru că nu a existat timp înainte de Big Bang. Am găsit în sfârşit ceva ce nu are o cauză, deoarece nu a existat timp în care să existe o cauză. Pentru mine acest lucru înseamnă că nu există nici o posibilitate de a avea un creator, deoarece nu este timp în care să fi existat un creator. Din moment ce timpul a început în momentul Big Bang-ului, a fost un eveniment care nu ar fi putut fi provocat sau creat de cineva sau ceva... Aşa că atunci când oamenii mă întreabă dacă un Dumnezeu a creat universul, eu le spun că întrebarea în sine nu are sens. Timpul nu a existat înainte de Big Bang, aşa că nu este timp în care Dumnezeu să poată să facă universul. Este ca şi cum ai cere indicaţii pentru a ajunge la marginea Pământului. Pământul este o sferă. Nu are o margine, aşa că a o căuta este un exerciţiu inutil.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o posibilă întâlnire cu mama

locuiesc la periferia unei clipe şi
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar aşa pentru a-mi pierde vremea
în tot acest timp
mai vorbesc cu Dumnezeu
despre una-alta
ultima oară l-am întrebat despre mama şi
l-am rugat să lase fereastra deschisă
ca să pot privi înăuntru
şi ca o consecinţă a indiferenţei
m-a privit drept în ochi
apoi a râs

doar atât...

unii ar putea crede că sunt nebun
şi că uneori îmi închipui lucruri
care nici nu există
ori că-mi împrumut durerea
pentru a face impresie

oare de ce trebuie să fie mereu o regulă
doar pentru cei care rămân
umbre printre lucruri...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâşte sălbatice

Voi nu trebuie să fiţi înţelegătoare.
Voi nu trebuie să mergeţi în genunchi
o sută de mile prin deşert, pocăindu-vă.
Voi trebuie doar să permiteţi animalului împăcat din trupul vostru
să iubească ceea ce-i place să iubească.
Vorbiţi-mi despre disperările voastre şi vă voi povesti despre ale mele.
Între timp, lumea merge înainte.
Între timp, peste şesuri verzi şi peste sălciile prundului,
peste munţi şi peste râuri,
razele soarelui şi stropii limpezi ai ploii traversează peisajul.
Între timp sus, în aerul rece, proaspăt şi-albastru, gâştele sălbatice
se reîntorc în zbor la cuiburile lor.
Oricine ai fi, nu contează deloc cât de singur eşti,
lumea se dezvăluie, în întregime, imaginaţiei tale,
te strigă asemeni gâştelor sălbatice, pătrunzător şi incitant –
mereu şi fără contenire, semnalizându-ţi locul
în marea familie a lucrurilor.

poezie de Mary Oliver din Lucrarea visurilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avere

A da înseamnă a iubi,
a da enorm de mult:
Pentru fiecare strop de apă
să înapoiezi un şuvoi.

Aşa am fost făcuţi,
făcuţi să răspândim seminţe în brazdă
şi stele în ocean.

Şi, Doamne, vai de cel care
nu-şi epuizează stocul
şi care, la întoarcere, îţi spune:

Asemeni unui sac gol
este inima mea!

poezie de Miguel Angel Asturias, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt unii oameni care trăiesc asemeni unor candele. Aşezate discret, într-un colţişor curat şi sfânt, candelele luminează cu mica lor flacără ungherul unde au fost aşezate cu migală. Au nevoie de foarte puţine lucruri pentru a-şi păstra umila lor paloare. Dacă se nimereşte să ajungi în colţişorul respectiv, reuşeşti poate să observi luminiţa lor. Dacă nu, poţi trece pe lângă ele fără să le observi. Dar ele sunt acolo. Şi acolo vor rămâne, până când mâna care le-a aşezat acolo nu se va decide să le schimbe locul.
Alţi oameni sunt asemeni artificiilor. Se ridică fulgerător de la pământ, cu un zgomot care nu poate trece neobservat. Se înalţă, se tot înalţă, cu rapiditate extraordinară. Lumea aşteaptă, cu răsuflarea tăiată, să vadă ce se va întâmpla. Apoi, ajunse pe bolta cerească, explodează literalmente, oferind lumii un spectacol luminos nemaipomenit de frumos. Poate un pic cam scurt. Dar lumea se bucură, admiră şi aplaudă. Apoi, după ce spectacolul se va fi terminat, lumea nu mai are nici timp şi nici interes să observe căderea bruscă a tuburilor sfârtecate de explozie, care se izbesc de pământ cu un sunet sec, neauzit de nimeni. Oricum, va urma un alt rând de artificii!
Candele sau artificii? Până la urmă, ce dorim să fim? Sau, suntem ceea ce suntem, fără voia noastră? Poate că aşa ne este pur şi simplu dat: să fim candele sau artificii!

Eugen Blaj în Exilat în propria viaţă, XVI
Adăugat de Eugen Blaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititul este asemeni gândirii, asemeni rugăciunii, asemeni discuţiei cu un prieten, asemeni înţelegerii ideilor altor oameni, asemeni ascultării muzicii, asemeni contemplării unei privelişti în timp ce te plimbi pe o plajă.

citat din Roberto Bolano
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Suntem prieteni şi atât.
Dawson: Joey, ştii bine că nu e aşa.
Joey: Şi atunci ce suntem, Dawson? Mă oboseşte relaţia noastră. Ne petrecem tot timpul analizându-ne vieţile noastre neînsemnate de adolescenţi.
Dawson: Ştiu că noi cunoaştem prea multe cuvinte mari. Dar e un lucru bun să analizăm.
Joey: Dar nu ajungem nicăieri aşa. Nu ne face să mergem mai departe. Suntem în aceeaşi situaţie în care eram acum trei luni. E timpul să ne maturizăm, Dawson.
Dawson: Ştiu, Joey. Şi putem. Şi ne maturizăm.
Joey: Ba nu. E la fel în fiecare zi. Ne uităm la un film, de preferat unul de Spielberg, găsim legătura dintre film şi viaţă şi apoi ne batem uşor pe spate pentru că am fost atât de inteligenţi. Oricât de bune ar fi părerile noastre, lipseşte sinceritatea, Dawson.
Dawson: Lipseşte ceva.
Joey: Şi motivul pentru care am venit aici este că trebuie să mergem mai departe. Nu mai suntem copii. Şi nu o să mai continui aşa. Şi am crezut că ar trebui să ştii.
Dawson: Deci mergi în Franţa?
joey: Asta era. Dacă merg în Franţa!

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datele false sunt extrem de dăunătoare pentru progresul ştiinţei, pentru că de multe ori rezistă pentru mult timp; dar opiniile false, dacă sunt susţinute de câteva dovezi, fac puţin rău, pentru că toată lumea obţine o plăcere salutară din a le dovedi falsitatea; şi când se face acest lucru, o cale care duce la erori este închisă şi drumul care duce înspre adevăr este deschis deseori în acelaşi timp.

citat din Charles Darwin
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris: Am aflat că aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârşesc cu întâlnirea îndrăgostiţilor". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă priveşte, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă că Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba şi de a ne defini viaţa. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta ştiu cu siguranţă că este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alţii iubirea pur şi simplu se pierde. Dar apoi sigur că iubirea poate fi regăsită, chiar şi pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că îşi ucide victimele. Se numeşte iubire neîmpărtăşită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe poveşti de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Şi cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveştile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemaţi de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubeşte nimeni, răniţi ce umblă aievea. Handicapaţii fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveţi în faţă o asemenea persoană. Şi de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viaţa mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naştere, nopţi de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi şi valium. Aceşti ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viaţa mea. Toate astea pentru că am fost blestemată să iubesc un bărbat care nu poate şi nu-mi va putea împărtăşi vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiţi! Toate simptomele obişnuite.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt adaptate a acţiona asemeni asistentelor şi educatorilor din
primăvara copilăriei noastre, din simplul motiv că ele însăle sunt copilăroase,
pripite, prostuţe, cu vederea scurtă într-un cuvânt, toată viaţa lor sunt asemeni
unui copil matur, o fiinţă intermediară între un copil şi un matur, ce nu reuşeşte a
fi nici una, nici cealaltă, dar care este un om în cel mai strict sens al cuvântului.
Luaţi în calcul cât timp se va juca o tânără cu copilul zi de zi, dansând şi cântând împreună cu el; iar apoi luaţi în calcul cât poate face un bărbat din toate acestea dacă ar fi pus în locul ei, chiar dacă ar fi mânat şi de cele mai bune intenţii din lume!

Arthur Schopenhauer în Despre femeie
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitatea este caracterul genului nostru; el nu ne e însă înnăscut decât numai ca predispoziţie, şi de fapt trebuie educat. Noi nu îl aducem gata cu noi în lume, dar în lume el trebuie să fie ţelul străduinţelor, suma exerciţiilor, valoarea noastră, căci un caracter îngeresc la un om nu cunoaştem, şi când demonul care ne stăpâneşte nu este un demon uman, devenim nişte chinuitori ai oamenilor. Divinul în specia noastră este aşadar cultura umanităţii; toţi oamenii mari şi mici, legiuitorii, inventatorii, filozofii, poeţii, artiştii, fiecare om nobil vrednic în breasla sa, cu prilejul educării copiilor săi, al respectării obligaţiilor sale, prin exemplu, operă, rânduială şi învăţătură, a contribuit la aceasta. Ideea de umanitate este comoara şi câştigul de pe urma tuturor străduinţelor umane şi în acelaşi timp arta speciei noastre. Educaţia pentru ideea de umanitate este o operă care trebuie continuată fără încetare – sau vom coborî, atât clasele mai înalte cât şi cele de jos, înapoi la animalitatea crudă, la brutalitate.

Johann Gottfried von Herder în Scrisori pentru promovarea ideii de "umanitate"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am îmbarcat în călătoria noastră în Cosmos, cu o întrebare formulată pentru prima oară în copilăria speciei noastre, pe care am repetat-o în fiecare generaţie, cu o admiraţie nealterată: Ce sunt stelele? Explorarea stă în natura noastră. Am început ca un grup de rătăcitori şi am rămas rătăcitori. Am zăbovit prea mult pe malul oceanului cosmic. Suntem în sfârşit pregătiţi să ridicăm pânzele către stele.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jen: Jack, am avut iubiţi, am avut prieteni, dar nu a existat un băiat care să-mi fie doar amic. Care să nu încerce să se culce cu mine sau care să nu plece în clipa în care i-am spus că nu vreau să mă culc cu el. Care să mă placă... pentru ceea ce sunt. Doar dacă nu te-ai hotărât între timp să fii bisexual? Când ai pus asta la cale a fost mai mult vorba despre tine decât despre mine.
Jack: Hai, lasă-mă. Nu sunt îndrăgostit de Henry Parker.
Jen: Nici eu, dar nu la asta mă refer. Poate că tu ai nevoie de o relaţie.
Jack: Poate că aşa este. Dar aici nu e New York unde băieţii gay se lovesc unii de alţii când ies din dulap. Suntem în Capeside. Populaţia gay: unu. Doar eu.
Jen: Jack, o să ai o viaţă amoroasă. O să ai o viaţă amoroasă incredibilă. O să fie super şi înfricoşător şi o să-ţi schimbe întreaga viaţă când o să aibă loc.
Jack: E uşor să vorbeşti.
Jen: Ştiu că e. Trebuie să ai încredere că uneori se întâmplă anumite lucruri când te aştepţi mai puţin.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Too much... maci

un mac... doi maci... trei maci...
un câmp de maci...
prea frumos în natură,
prea mult în poezie...
de atâţia maci, văd roşu
şi nu mai raţionez,
că tot sunt Taur!

când "lălăim" macii,
ei se răzbună,
se demonetizează,
se depreciază,
se devitalizează,
se ofilesc,
fiind
şi-aşa foarte fragili...

piere magia...
tot ce e mult strică
sau... se strică, nu?

dar când, pe lângă maci sângerii,
adăugăm în verdele ierbii
sau al grâului
câteva albăstrele,
câteva margarete
şi o mare IUBIRE...
se naşte ceva sublim,
numit şi simţit
POEZIE...

mac... mac... mac...
un mac... doi maci... trei maci...
prea mulţi maci!
ce de maci!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O călătorie

în secolul 21 şi tu
eşti tristă că suntem
în america latină cu narco
- traficanţii care învârt arme
pe degetele pline cu inele
de aur cu pietre preţioase
am aterizat în junglă
lângă laboratorul de prelucrat
cocaină pentru fiecare american
şefii sunt în cămăşi albe
transpiraţi fumează trabuc
în timp ce fac dragoste cu cizmele
de piele în picioare
strâmbi din nas când încerci ayahuasca
şi mate într-un pahar de whisky
eşti în lumea celor buni care au fost
strâmbi şi răufăcători
acum pluteşti în lumi colorate
pe joncţiunea trei de întoarcere
în timpul nostru după vacanţa
plătită scump de companie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou concept de Dumnezeu: "ceva nu foarte diferit de suma totală a legilor fizicii ale Universului; şi anume, gravitaţia plus mecanica cuantică plus marile teorii de câmp unificate plus încă câteva lucruri egal Dumnezeu." Şi prin aceasta, tot ce au vrut ei să spună este că aici se află un set de principii fizice deosebit de puternice care par să explice o grămadă de lucruri despre univers, care altfel, ar fi fost inexplicabile. Legile naturii... care sunt valabile nu doar pe plan local, nu doar în Glasgow, ci cu mult mai departe: Edinburg, Moscova... Marte... centrul Căii Lactee şi dincolo de cele mai îndepărtate locaţii cunoscute. Faptul că aceleaşi legi ale fizicii se aplică peste tot este destul de remarcabil. Cu siguranţă aceasta reprezintă o putere mai mare decât oricare dintre noi.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprafaţa Pământului este malul oceanului cosmic. Pe acest mal, am aflat cele mai multe din ceea ce ştim. Recent, am înaintat un pic mai in larg, poate pana la gleznă, şi apa pare primitoare (sa ne invite sa mergem mai departe). O parte din fiinţa noastră ştie că de aici (din Cosmos) am ajuns să fim. Tânjim să revenim (la/în Cosmos), şi putem, deoarece Cosmosul este de asemenea în noi. Suntem făcuţi din praf stelar. Suntem o modalitate a cosmosului de a se cunoaşte pe sine.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tu?! Ce cauţi aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că eşti cam puturoasă. Toţi sunt deja afară şi te aşteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ţi-e clar? Pentru că aşa am vrut. Hai, acum, trezeşte-te odată! Doar nu-ţi închipui că aş fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe uşă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o laşi deschisă, dacă nu doreşti să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puţin...
Lucian: Puţin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalţi, ne aşteaptă. Domnişoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineaţă.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat uşa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulţumesc, altfel aş fi stat mult şi bine să aştept la uşă, până binevoiai tu să te trezeşti, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ţi face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aş fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!