Professional killer

Mr. Jack n-are scrupule
aştern pe masă tăcerile tale
şi toate întrebările împuşcate în tâmplă
atunci când mi-ai fugit din carne
iar el
încet
foarte încet
îmi desface singurătatea de piele
oasele ei se dizolvă neputincioase pe fundul unui pahar
încă unul îmi zic
şi-ţi crucific umbra

şi totuşi
secundele astea mor din ce în ce mai greu
Freya

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ştiu că-ncet, încet mă sting...

Şi ştiu că-ncet, încet mă sting,
Mă prăbuşesc uşor în ring,
Voi încerca din nou să strig
Că în genunchi vreau să înving.

Şi ştiu că-ncet, încet mă duc
Sub brazda lungă fără plug,
Cu oasele mele să ung
Ţărâna pe care-o străpung.

Şi ştiu că-ncet, încet dispar
În lumea fără de hotar
De aceea ţie-ţi las în dar
Iubirea mea de chihlimbar.

Şi ştiu că-ncet, încet voi fi
Chiar urma ce va părăsi
Şi gestul sacru de-a iubi
Şi îndrăzneala de-a mai fi.

Şi ştiu că-ncet voi fi pe prag
O amintire celui drag,
De-aceea vreau să mă retrag
Să dorm sub umbra grea de fag.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De emoţie nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, şi totuşi
o simt atunci când căuşul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujoraţi
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
aşa cum mi-ai povestit de dor.
Şi totuşi zâmbesc.

Nu te voi mai lăsa să îmi reciţi
din inima ta, pentru că
deja
te simt...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o

dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mâinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur

dar corabia se scufunda atât de încet
încât dupăî o viaţă de om încă
mai ieşeam unul câte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrâşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
asta e o...
asta e o...

poezie de Matei Vişniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este un lucru posibil doar când eşti foarte tânăr, având înaintea ta toate visele tale, sau când eşti foarte bătrân, cu toate amintirile tale în urmă.

citat din H. de Regnier
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ce e poetul pe pământ?!
Asemeni unui muritor de rând,
Când dă de greu, cu sufletul va plânge,
Şi când durerea-n suflet îi ajunge,
La umbra unui vers de jar se-ascunde
Şi litera-pumnal, în plâns şi-ascunde.

El scrie des, cum inima îi bate,
Tăcerile şi le ascunde-n noapte,
În curcubeu ţi-n răsărit se cheamă
Şi-i curg sub pleoape lacrimi de aramă.
El, un poet – mângâietor durerii,
Aşteaptă iarăşi clipa învierii.

Că-i epigramă, proză, poezie,
Doar Dumnezeu de toate astea ştie...
Îndemânare, artă şi nobleţe,
De Sus, la pământeni le sunt alese.

Poetul – imn şi literă divină,
Rămâne-a României rădăcină.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul sufletului meu

Ştiu că mi-ai frânt inima
când ai plecat ca un laş
fără să spui unde,
ş-apoi te-am căutat să lămurim,
dar degeaba tu erai prins în altă viaţă,
în pat cu fosta colegă şi prietenă,
dar viaţa merge înainte,
greu mi-am reparat inima şi sufletul
şi încet toate sunt altfel acum.
Am găsit doctorul de suflete
şi am reuşit să-mi repar inima,
pe care tu ai rănit-o aprig,
dar am trecut printr-o boală aprigă
şi viaţa, coşmarul a fost la mine,
luptându-mă din greu să răzbesc,
fără a ceda nici o clipă şi încă mai lupt,
dar am vindecat inima,
cu ajutorul unui înger bun şi frumos...

poezie de Eugenia Calancea (18 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e tandră

Înfloream ca trandafirii sub muşcături
ne străpungeam cu dinţii
ne sfâşiam
ne amestecam
ne adoram

eram toată doar tu
tot erai
doar eu

dar
abia atunci când
mi-ai desfăcut pumnul
mi-ai descleştat degetele
ţi-ai aşezat încet obrazul în palma mea
şi mi-ai sărutat uşor linia vieţii,
abia atunci
am numărat în gând
prima zi
de dragoste

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între a sta pe loc şi a merge încet, alege întotdeauna să mergi încet, chiar dacă vei ajunge mai târziu la destinaţie, iar drumul ţi se va părea mai greu şi întortocheat, cel puţin nu vei stagna. Într-un final, vei ajunge şi te vei bucura de faptul că ai ales să depui mai mult efort atunci când ar fi fost mai simplu să stai pe loc şi să nu faci nimic.

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era încă aici, dar era pe drum încoace; se apropia din minut în minut. Când povesteşti una ca asta, oamenii spun că aşa ceva nu poţi să simţi, e doar o închipuire. Nici nu poţi dovedi, dar, cu toate astea, eu ştiam. Simţeam cum venea pe drum şi se gândea: Acum mai sunt numai trei ore, şi ajung. Acum au mai rămas două ore şi trei sferturi. Acum numai două ore jumătate! Ah, ce încet merge. De-ar merge totuşi ceva mai repede. Încă două ore, şi un sfert, şi voi fi acolo. Voi fi la ea.

Hans Erich Nossack în Cel mai târziu în noiembrie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când arde dorul...

Când arde dorul poţi să spui,
Cât ţi-e de greu? Aştepţi,
Dar n-ai cui spune, nimănui
Nu-i pasă. Nu-i pasă tot repeţi.

Timpul trece foarte greu.
Te uiţi la poza din album,
Întrebi, de ce doar eu,
Mai iubesc? Nu sunt nebun?

Cu toate astea, încă speri,
Să fie totul foarte bine,
Că fiinţa care o preferi,
Va fi vreodată lângă tine.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt cum şobolanii

fac linişte în timp ce trag
de mine încet mă-mpart
cu paltonul în chip de trofeu
prin tâmplă se zbat şi curg
lin amar pelin beau de frică
că-mi vor trosni oasele în dinţi
nu pot să mai suport vlaga
să se scurgă-n rozătoarele
gri-cenuşii din visele tainice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.

Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.

Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
... suavă meninge
şi somn tulburat.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă.

Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău.

Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
...suavă meninge
şi somn tulburat.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile

Burlac fiind chiar făr' să vreau
Urgent mai toate mă lăsau.
Căsătorit şi în etate
Încet, încet mă lasă toate!

epigramă de Gheorghe Suciu din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc anii, unul după altul, încet şi totuşi aşa de iute, domol şi totuşi grabnic unul după altul, şi fiecare-ţi pare lung, dar totuşi se sfârşeşte aşa de repede! Se adaugă iute unul peste altul, lasă aşa de puţină urmă după dânşii, se pierd atât ştergându-se, încât de te uiţi îndărăt să vezi cât a trecut, nu vezi nimic şi nu'nţelegi cum se face de-ai îmbătrânit aşa de mult.

Guy de Maupassant în Adio
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oţelul

Gălăţenii... prin tribună
Nu prea se-adună.
Inima din piept mă doare,
Acest club dispare.
Şi-acum spun cu regret:
S-a destrămat, încet, încet...
Primarul după ce a fost votat,
De echipă a uitat.
Tu, Marius Stan...
N-ai fost adevărat fan!
Când ceva mult iubeşti,
La greu nu părăseşti.
Rămâi doar un mincinos
Ce a minţit foarte frumos.
Tot ce avea în dotare,
Echipa a scos la vânzare.
De fani este părăsită,
De pe stadion gonită...
Cum de n-a apărut un candidat
Ce vrea în iunie votat?
Un mare "binevoitor"...
Ce doreşte binele echipei în viitor.
Oţelul chiar moare,
Simt, n-are scăpare...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări dinăuntru

Sunt lucruri pe care nu le spunem până la capăt, din lipsă de timp, din lipsă de curaj, din lipsă de noi înşine
Sunt lucruri care mor în noi de dimineaţa până seara şi habar nu avem ce sunt şi ce pierdem

Când dormi toate continentele de pe pieptul tău se apropie încet, încet, unul de altul
Ca în urma unui cutremur care are loc la mare adâncime şi care nu se resimte la suprafaţă
În corpul tău mor dinozauri, dispar specii, apar altele, toate fricile, toate iubirile se apropie
Unele de altele, îşi ramifică rădăcinile până cuprinde tot, se îmbină într-o formă de relief nouă
Privesc cum dormi dus departe şi totuşi atât de aproape încât îţi pot modifica cu degetele
Forma inima, forma gândurilor friabile prin mâna mea cleioasă ia fiinţă un vas de lut
În care îmi pot pune în siguranţă tăcerea şi mai ales iubirea, dau drumul iazurilor
Şi peştii îţi sar până aproape de tavan, liberi de ţărm, cumva fericirea izbucneşte
Dintr-o bucată de pâine pe care un câine o târăşte prin praf, e o nebunie de nedescris
Şi tu dormi, la toate răscrucile e pus semnul pericol de moarte, să-ţi ţină simţurile ascuţite
Niciodată nu eşti singur şopteşte semnul de fiecare dată când treci, de fiecare dată când trec
Toate săgeţile le pun în teacă, îmi fac loc în tine ca un copil fugit de acasă, liber de ţărm
Adorm şi eu în peştera asta rece unde se aude doar sângele picând din eprubetă

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Will Turner: Barbossa, ticălos mincinos! Ai jurat că o laşi să plece!
Barbossa: Nu-mi pune la îndoială onoarea, băiete! Am fost de acord să o las să plece, dar tu eşti cel care a uitat să specifice când şi unde. Deşi e tare păcat să pierdem ceva aşa de frumos, nu, băieţi?
Echipajul: Da.
Barbossa: Aşa că o să iau rochia înapoi înainte să pleci.
Jack Sparrow: Mereu te-am plăcut.
Bo'sun: Grr...
Elizabeth: Se asortează cu inima ta neagră.
Barbossa: Ooh, e caldă încă.
Echipajul: Haide! Mai repede!
Bo'sun: Prea mult!
Jack Sparrow: Speram că am depăşit problemele astea.
Barbossa: Jack... Jack! Nu ai observat? Aia e aceeaşi insulă peste care te-am făcut guvernator după ultima noastră expediţie.
Jack Sparrow: Ba am observat.
Barbossa: Poate pregăteşti încă o evadare miraculoasă, dar mă îndoiesc. Acum pleacă.
Jack Sparrow: Data trecută mi-ai lăsat un pistol cu un glonţ.
Barbossa: Pe toţi sfinţii, ai dreptate. Unde-i pistolul lui Jack? Aduceţi-l aici.
Jack Sparrow: Din moment ce suntem doi, un domn ne-ar da două pistoale.
Barbossa: Îţi dau un pistol ca data trecută, şi poţi fi tu domn şi s-o împuşti pe doamna; şi apoi să mori de foame.

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

AltaVista

În ziua aceea am făcut dragoste aşa cum face soarele cu mugurii

Corpul meu era o simfonie cum niciunul nu mai ascultase vreodată
Ca şi cum ar fi plouat mărut peste pământuri aride
Şi germinam înlăuntrul lui încet, încet la fel ca o mare iubire
Încâlcită în carne, în oase, ca o iubire care rămâne toată viaţa sub piele
În acel stadiu amorf şi necopt, într-o licărire perenă, mijind a nesfârşit

Ştiam din capul locului că toate astea dor aşa cum şi mamele ştiu
Că la naştere vor trece prin chin şi cu toate astea se lasă năpădite

Fericirea trecea prin faţa noastră zornăid ca un şarpe mieros
Nici nu muşca, nici nu pleca, doar pâlpâia, trosnea din chingi

Şi-atunci am fost golită de braţele lui ca o fântână de-o secetă cumplită

Apoi a venit întunericul, pentru că nu, la asta mă pricep cel mai bine
Azi nu-mi amintesc decât că: În ziua aceea mi-am dezbrăcat iubitul
De cămaşa neagră, era primăvara şi totul se curăţa de la sine
I-am scris cu pixul pe piept IC NI KA XC, un altfel de-a spune:
Sunt împrăştiată în tine precum cenuşa luată de vânt în cele patru zări

Liniştea rostogolea în noi o carte necruţătoare, deja îndoliată

Nu ştiu cum să spun:
Dacă m-auzi vreodată îmbobocind în tine să ştii că nu e vina mea

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om tăcut

un uriaş
cu palma cât o lopată.
copiii fug de el când dă să-i mângâie pe creştet.
nu prea are ce spune pe limba oamenilor,
cu ce cuvinte să vorbeşti despre gustul cărnii de şobolan
în Siberia
sau despre copiii morţi de foame
traşi de lupi în hrubele lor îngheţate.
şi vară şi iarnă umblă
cu boanda roasă de molii, şosete de lână în opinci
şi căciula din piele de oaie, trasă pe urechi.

apoi, într-o zi, prinde-a se topi pe picioare
acum o umbră trece pe uliţă şi sperie copiii.

dar omul tăcut e greu,
tăcerile lui atârnă ca nişte ghiulele
şi-l trag în fundul pământului.
aşa şi Huzum
intră puţin câte puţin în pământ,
până-ntr-o zi când fu înghiţit cu totul,
cu boanda lui roasă de molii,
cu şosetele de lână şi căciula din piele de oaie

la dezgropare,
oasele mari aproape straluceau
atât de curate
lânga ele tăcerea grea
ca o cutie neagră, neatinsă de viermi.

poezie de Nastia Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!