Dor de cupă

În seara asta-mi este dor de-o cupă,
De-o cupă plină ochi cu-n negru vin,
Cu-n negru vin te-aştept să vii de după
De după visele ce sunt un chin,

Un chin ce deseori îl simt ca jarul,
Ca jarul ce-a rămas din propriul rug,
Din propriul rug ridic în sus paharul,
Paharul ce-nchinând, spre tine fug...

Spre tine fug, minunea mea celestă,
Celestă-ţi este şoapta, coapsa... tot!
Tot ce-mi doresc este să-ţi fiu tempestă...
Să-ţi fiu tempestă... Ce altceva pot?

Pot doar să sper, în nopţile cu lună,
Cu luna să bem vinul împreună.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de-o noapte

M-a surprins în noapte, luna
lunecând spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi, nebuna
şi spre tine mă-ndemna!

Îmi spunea, dintr-o privire
(şi-nclinată sunt s-o cred,)
că m-aşteaptă-a ta iubire.
Timp nu este, să mai pierd!

Şi ascunsă-n pelerină,
de priviri mai indiscrete,
spre iubirea ta divină
vin, purtând luna în plete!

Mă ascund la pieptul tău,
viu popas şi dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte, tandru vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chefuind cu cineva în munţi

Cum bem împreună,
în vreme ce florile de munte îşi desfac petalele,
noi golim cupă după cupă
până când eu sunt deja beat şi somnoros –
aşa că mai bine pleacă!
Mâine, dacă te-îndeamnă inima
şi te simţi în stare, vino din nou,
dar ia şi lăuta cu tine.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul acesta

Paharul acesta,
pe care-l beau
afumă!
el este un turn
din care va ieşi fum
de la termocentrală!
paharul acesta,
este din cărămidă
făcută de mâini aspre,
roase de ploi!
paharul acesta
este o gură a furnalului
care consumă bere, vin...
el este un abis,
în care mai cazi câteodată!
el este un ochi,
care lăcrimează mereu!
dar ce păcat...
paharul acesta
e plin doar cu apă!

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceri şi prefaceri

Ca să fiu cu tine, braţele-amândouă
le-aş preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aş preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ţi sărut în zori.

Să îţi fiu aproape-i oportunitate,
să îţi fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îţi sunt, trăiesc!

Să îţi simt suflarea, trandafir m-aş face,
să-ţi sărut urechea m-aş preface-n cânt,
şi -n amurgul zilei, ştiind că îţi place
să îţi mângâi părul, m-aş preface-n vânt.

Împreună, viaţa vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îţi fi-voi paznic.

sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara – două legende

I

Negru era cel fără ochi;
Negru era conţinutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri – plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, maţele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea muşchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii – negru, creierul
În temniţa viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-şi poate
Defini propriul soare.

II

Negru este capul vidrei, ridicat.
Neagră este stânca, plonjând în spuma apelor;
Neagră este mânia adăpostită în patul sângelui.

Negru este pământul, dacă scurmi doi centimetri,
Un ou al întunecimii,
Unde soarele şi luna îşi alternează anotimpurile

Pentru a cloci o cioară, un curcubeu întunecat,
Arcuit în vacuum,
Marcând o imensitate goală,
Dar, totodată, în zbor.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugămintea din vis

Doamne,
Smulge-mi vălul de pe ochi!
Vreau să văd departe.
Nu mai vreau să cad în gropi.
Vreau să citesc carte.

La nepoţi să citesc basme,
Seara la culcare.
Vreau să nu mai văd fantasme
Când merg pe cărare.

În ochi, Doamne, dă-mi lumină.
Lasă-mă să te privesc!
Până viaţa-mi se termină,
Neobosit te slujesc.

Minuni de-cestea ai făcut.
Îndură-te şi de mine!
Voi crede c-am renăscut
Şi că pot urca la tine.

Asta-mi este rugămintea.
Este visul ce doresc.
Către Tine ridic fruntea,
Din suflet îţi mulţumesc.

rugăciune de Dumitru Delcă (29 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog să-Ţi fiu

Mă rog să-Ţi fiu un vas ales de Tine,
să foloseşti din plin viaţa mea
spre slava Ta, spre tot ce este bine,
să fiu al Tău întreg pe veci aş vrea.
Mă rog, Isus, ca ochii mei să plîngă
numai de dragul Tău cît voi trăi,
viaţa mea de Tine să se strîngă
şi numai voia Ta s-o ştiu grăi.

Doresc, Isuse, scumpa mea Comoară
şi preţiosul meu Mărgăritar,
să-Ţi pot purta şi eu a Ta povară,
să-Ţi fiu şi eu alături pe Calvar.

Ajută-mă, căci făr' a Ta putere
şi fără harul Tău nimic nu pot;
nu sunt nimic, nimic e slaba-mi vrere,
ci numai Tu şi Harul Tău e Tot.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept cu gând de ploaie şi de dor,
te-aştept cu lacrimi blânde de izvor,
să-ţi fiu iubire albă-n cânt de seară,
să-ţi fiu pecete de uitare-n ceară.
Te-aştept pierdută pe cărări de Vis,
te-aştept lumină sfântă-n Paradis
să-ţi fiu căderea florilor în cale,
să-ţi fiu în glasul tău şoptit agale.
Te-aştept cu fir de busuioc în păr
te-aştept cu taina dragostei din măr
să-ţi fiu o stea în noaptea de tăcere,
să-ţi fiu mister în ochi şi mângâiere.

poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine... (Soţiei mele, Ana Leonte)

Cu tine am plecat,
Spre visatele mări
Departe,
Am mers împreună
Spre stele,
Veneam pe pământ,
Găseam noi prilejuri,
Pe tine să te cânt.
Mă pierd uneori
În căutarea eternului,
Din tine,
Tu care îmi oferi
Clipe sublime.
Sufletul se odihneşte
După îndelungi căutări,
Ne simţim minunat,
Doar cu tine
Mă simt bărbat.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei mele

Când te privesc cum stai în pat bolnavă
Vocalele mi se prefac în lacrimi
Că viaţa ţi-a fost golgotă şi patimi
Şi-a mea neascultare-a fost otravă.

Ţi-e părul alb şi vocea tremurândă,
În boli şi în durere eşti bogată,
De cincispezece ani paralizată,
Măicuţă, ai păstrat privirea blândă

Şi cald, surâsul ce şi-acum veghează,
Cunună, peste ridurile multe.
Lovită de-ale vieţii catapulte,
În tine ceru-ncet se instalează.

Nu pot să cred că târâi greu piciorul
Când te ştiam zburând precum albina...
Mergeai la slujbă, îngrijeai grădina,
Bărbatul, două fete si feciorul.

Ca sfinţii ai răbdat... ai fost bătută...
Şi ne spuneai ades că nu ţi-e foame;
Iertată e minciuna unei mame
Ce fără mama ei a fost crescută.

Ne-ai învăţat dreptatea şi credinţa,
În nopţi cu boală ne vegheai mereu,
În rugăciuni strigai spre Dumnezeu
Şi ne-alinai cu-n cântec suferinţa.

Iar astăzi te privesc cu ochi-n lacrimi
Măicuţa mea cu chipul de lumină...
Tu, sfântă vinovată fără vină,
Îngăduie-mi, să port a tale patimi.

Dar nu o faci... îmi spui că-ţi este bine
Şi doar un pic te supără stomacul.
Aş da orice să pot să-ţi cumpăr leacul,
Dar tu... zâmbeşti spre zările senine.

Ce-mi folosesc cuvintele frumoase
Şi versul ce curat îl ştiu aşterne
Când tu îmi pari icoană între perne
Şi-ncep să-ţi simt durerile din oase?

Iar tu, o simt, nu pentru tine sângeri
Ci pentru mine rugi înalţi cu-ardoare,
Să rămân tare-n ziu-aceia-n care
Zbura-vei înspre cer, între doi îngeri...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere românească

N-am cunoscut mai sadică durere,
Mai nemilos, ori mai teribil chin,
Încât, la disperare,-o mângâiere
S-o caut într-o cupă de venin,

Şi nici calvar, nici crunte suferinţi,
Să te aducă-n stare inumană,
Uitând, cât ar fi noaptea de cuminţi,
Să-ţi baţi copiii, ziua, de pomană;

Nu este caznă,-ncât ai accepta,
Indiferent ce tare eşti de vână,
Să nu-ţi mai pese, tu, în casa ta,
Cu soacra dacă stai şi-o săptămână,

Sau vreo tortură crudă, bestială,
Mult mai feroce,-ncât să nu ai parte
Ca pân' s-ajungi în stare de sminteală
Să îţi iubeşti duşmanul tău de moarte,

Şi nici supliciu mult mai tenebros
Precum îl ai în negre dimineţi,
Când pleci din nou la lucru, somnoros,
În crize coborând de pe pereţi,

Dar mă-nfioară gândul, ce calvar,
Ce chin îngrozitor, ce soartă grea
Va fi pe capul meu de-o dau afar'...
Ca niciodat'... a dracului belea!
Nu voi putea, căci una mai am doar,
Ca să mai trag o ţuică la măsea!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gandhi

Ce mult a trecut şi ce vină
Purtăm ca stigmat de lumină
Din care se-ntoarce tăcând
Un Gandhi mai viu ca oricând

Şi trece desculţ peste toate
Firav şi cu-n semn le desparte
Prin jarul iubirii din gând
Un Ghandi mai viu ca oricând

Şi totul rămâne o clipă
Şi sarea pulsează-n risipă
Cum stânca din valuri desface
Şi mâna întinsă rapace

Şi răul se duce spre rău
Rămân doară sufletul său
Şi stele-nclinate spre tine
Şi-albastre ferestre marine

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când ai plecat

De când ai plecat
soarele nu mai e soare.
Nici luna nu mai e lună.
Numai este sărbătoare,
nici o zi nu mai e bună.
De când ai plecat
cerul este negru.
Rămas fără lumină
a muri e verbul
care mă domină.
De când ai plecat,,
viaţa nu mai ester viaţă.
Fără tine,
totul este gheaţă.
Vin şi eu la tine.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Contează mai puţin" spuse-o cupă,
"Cine m-a făcut, cât cin' mă pupă;
Hai, umpleţi-mă cu Vinul Roşu
Şi mi-oi aminti ce-a mai fost, după."

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot cu glaja şi paharul astâmperi flacăra şi jarul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă fără precedent... (Doresc!)

Şi tot ce fac e să mă-ntreb de tine,
De-ţi este bine, de eşti fericit...
Şi chiar de nu ai procedat cum se cuvine,
Eu te-nţeleg, te iubesc şi nu te vreau robit!

Şi chiar de m-ai îndepărtat când te doream,
Am acceptat, plângând în mine mut...
N-ai vrut să ştii ce am simţit şi ce simţeam,
N-ai vrut să dai iubire cu-mprumut.

Şi îmi doresc să fii tot al meu!...
Nu vreau doar jumătăţi de viaţă!
De-acum să fim doar noi doi mereu,
Să spargem distanţa cea de gheaţă...

Şi tot ce fac, îmi zboară inima spre tine...
Nu pot să o opresc...!
O parte din mine, să fi rămas la tine,
E tot ce sper şi tot ce îmi doresc.

Şi îmi doresc povestea care,
Ne readuce în faţă pe amândoi...
Mă iubeşti tu, atât de tare oare,
Să fii al meu... să ne unim din doi?...

Mi-e dor imens de zâmbetul tău dulce,
Mi-e dor să mă arunci în lumi de vis...
Ce aduce ceasul, anul nu aduce
Şi sper la un miracol mult visat, nestins!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morgana de-o noapte

afara mai cerne si-acum
e noapte si liniste-n jur
doar focul mocneste si tace
si fumul se-nalta nebun.

te iubesc obsesiv ca si jarul
ce plange-n taciunii incinsi
ti-as cere sa-mi umpli paharul
cu dorul ce-ti curge in irisi.

ti-as spune prea multe si poate as tace
te-as privi indelung cum arzi si te-nalti
din flacara oarba ce-mi canta si zace
in soba fierbinte din ochii tai calzi.

lasciv ma ademeni in jocul de noapte
cu umerii goi te apropii si-mi spui
ca esti doar himera ce ma poarta departe
esti doar un foc ce ma arzi cand te-apropii.

ma-mbeti cu mirosuri alese si-mi place
te undui usor si ce dulce m-atingi
m-acoperi cu tine, esti veninul de sarpe
si-n mine te-afunzi, prin vene imi curgi.

cu gura-nsetata iti musc sanul tare
Morgana de-o noapte, ma ucizi cu-al tau foc
ti-as smulge sarutul de moarte ce doare
te-as tine in brate sa ard la un loc.

mai ninge usor si parca se stinge
si ultimul fulg ma strapunge si tac
din somnul ce flacara ma face a plange
te caut intr-una prin iarna in frac.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pentru tine

Ploaie de lacrimi am văzut
picurând
din cerul ochilor tăi...
şi m-am gândit
la furtuna din suflet.
Gândul că-ţi sunt tunet
şi fulger
mă întristează.
Vreau să-ţi fiu doar curcubeu
de speranţă,
dragoste
şi mult dor.
Să-ţi fiu răsărit în fiecare dimineaţă
când mă priveşti
şi potecă spre bucurie.
Seara să fiu apusul supărărilor de peste zi

iar noaptea, înger păzitor peste
visele tale...

poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet

Prin nesiguranţa zâmbetului vezi ploaia
Aşa cum trebuie să plouă în nopţile când plângi-
Te întrebi, desigur,
de ce din acel punct galben nu plouă,
te întrebi de ce zâmbetul
e pentru tine o lacrimă abia născută şi de nevăzut
în miezul acelui punct luminos-

în suflet, unde viaţa aşteaptă să râdă,
unde umbrele nu au loc iar întrebările
stau picior peste picior
arătându-şi genunchii celor care trec dincolo,
spre ţărmul negru cu coapse uscate-

una câte una se aşază la rând
nopţile tale în care plângi -
în care îţi aminteşti că trebuie să plouă-
(le alegi după semne doar de tine ştiute,
după semnele pe care le purtaţi împreună)-
dezvelite, - paşii urmându-le credincioşi,
cu lanţuri parfumate şi îmbietoare la glezne-
se ridică în sufletul tău încet,
sprijinindu-se pe amintiri

şi amintirile, încet, plâng...

poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopţi, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul printre stele

Eşti gata să-ţi ie zborul?
Aşteaptă doar puţin,
să-mi pregătesc şi dorul
şi clipele de chin!

Te voi veghea-n plutire
de astru între astre
şi-am să te-aştept, iubire,
în nopţile albastre.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!