Dezavuare
l-am ajutat pe Dumnezeu
să se privească-n oglindă
aceasta s-a spart
la fel cum mori pe dinăuntru
când nu îți îndeplinești
destinul
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dumnezeu s-a decis
Mă uit în oglindă
Îmi place ce văd
Dumnezeu s-a decis
Și face prăpăd
Demolează orașe natale
Și fumul felin mă gâtuie sec
Dumnezeu s-a decis
Azi mă înec
Cu pieptul și mâinile goale
Ceasuri
Bilete mai vechi de un an
Pe toate-am vândut să strâng ban cu ban
Pe toți și pe toate-am ucis
Gara umbrită de schije de lemn
M-așteaptă să plece cu mine
E semn
Dumnezeu și azi s-a decis
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascuns
smoala vâscoasă
mă umple pe dinăuntru
m-am împrietenit
cu iedera
care m-a gâtuit
vocile osificate în pereți
gurile fără gingii
înroșite în foc
umerii scofâlciți
frunțile netezite de lacrimi
smoala vâscoasă
mă umple
până dau pe-afară
miezul abanosului
pe care l-am plantat amândoi
cu mâinile încrucișate
și goale
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramatic
știi cum e să calci
pe bumbi de tăceri
în tandem cu morții
care bat
în tavanul pământului?
știu
cum să nu știu
tocmai de aceea
ne îngropăm sistematic
de la stânga
la dreapta
când n-ai ce face
scrii
și când n-ai ce spune?
mori
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și o să mori
deasupra unui câmp de flori
tu o să mori
și voi lăsa ca testament
buchetul anemonei de ciment
apoi să-mi pui la căpătâi
lumina nopții nimănui
acum sunt între rai și iad
pe nicio frunză nu mai cad
doi ochi închiși în nufăr
și nufărul cu grijă pus în cufăr
tu dacă vrei
la nunta mea
să demontezi stea după stea
și să mă pui în locul lor
când luna urcă, eu cobor
în palma ta cu gust de ieri
ce poți să-mi ceri
mai mult decât eu sunt când nu mai sunt
umbre de stele pe pământ
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am spart un cal
Am spart un cal de umbra lui.
Ce nechezat de iarbă! Ce hățuri șerpuind!
Am spart un cal de umbra lui
văzându-mă murind.
Mi-am spart și ochiul
cu care l-am privit
în cioburi de câmpii
iar calul singur a fugit
împrăștiat în mii.
Am spart un cal de umbra lui
Nu plâng! Dar ce păcat!
Era un cal cum altul nu-i
de umbră-ncălecat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Custodele care aduce premoniții de sus
am crezut că amărăciunea
se transmite genetic
într-o zi am spart oglinzile
cu oglinzile trecutului
și am așteptat roadele amărăciunii
câteva povești trăite pe margini
câteva tangaje ori turnuri de turnir
cam la fel de meticulos îți decorezi camera
în care nu inviți
pe nimeni
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cina cea de Spaimă
demența mea mormane de pești
iubirea ta copcă
te iubesc! urli cu undița
între dinți
te iubesc... șoptesc eu...
de la prima îngurgitare
a lui Dumnezeu
până la ultima regurgitare
a dracului
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aforism
și când te uiți
și când nu te uiți
luna pătrată se rostogolește
mereu
în umbre
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte mari de oameni mici
am învățat cum e să fii
adult
de la naștere
pui frumos baloanele de săpun
la rever
și lași cocostârcii
să țină drumul de mijloc
iar ei
când se ridică
te uiți în stânga
te uiți în dreapta
și îți târăști corpul
niciodată obosit
până la încheietura mâinii
lui Dumnezeu
sau a cui o fi mai aproape
de iadul zilnic
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce i-am poruncit lui Dumnezeu
Se jefuiesc stele pe cer
Ca-ntr-o țiganiadă falsă
Și din ciocanul meu de ger
Cioplesc icoana ta întoarsă.
Au adormit lalele negre
Pe o scriptură fără zei
Și un diavol stă de veghe
La întâlniri cu farisei.
Păcatul meu, întins pe toți,
Mă arde ca o moarte vie;
În tine sunt și-ai să mă scoți
Și-apoi să mă redai tot mie!
Mi-e teamă că dintr-o aripă
O să ajung subit ateu,
Căci clipa nu mai este clipă
Cu mine și cu Dumnezeu.
Mă-nclină univers marin
Pe o clepsidră de granit,
Mă-nclină univers alpin
Pe munți cu piscuri de-afanit,
Ce se topesc în lava grea
A corpurilor mamifere,
Iar pleoapa lumii pleoapa mea,
Sărută două emisfere,
Dar mă ascund într-un cocon,
Pentru o primăvară nouă,
Și-mi pun și ploile palton,
Să-mi fie, poate, mâine rouă.
Și când te lași, să mă strivești
Până ating ce-i sub pământ,
Căci doar acolo mai trăiești
Și-acolo mori într-un cuvânt!
Tu, Dumnezeu, să-ngenunchezi!
Tu, Dumnezeu, să-mi spui pe nume!
Și doar în mine să te-ncrezi,
Acum când sunt singur pe lume...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum fără drum
când mergi braț la braț
cu moartea
privește-o cu nesaț
atinge-i poala
coboară-ți vocea în balast
mestecă rumegușul porților înalte
ajut-o să-ncalțe pantofii pe care
bocitoarele i-ar pune la
căpătâiul tău
și, fără să îți pară rău,
smulge-i masca
și așaz-o
în oglinda lui
Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astm
porumbeii sunt în stare de șoc
se dau cu vârful ciocului
de oglinda dintre noi
unde ne uităm
când ne uităm unul pe altul?
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii îndură pe zgură
când am deschis ochii
era întuneric
când am gângurit prima dată
gâtlejul mi-a înțepenit
și cântecul tău de leagăn
îmi suna a tunet
mi-ați adus toți sfinții
icoanelor de aur
și îmi erau străini
mi-ați adus liturghii
cântate în strane
și îmi erau metale și plumb
în nodul pământului
plin de pustiuri și eu
nu aveam timp
decât pentru Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate Dumnezeu este acela care m-a ajutat toată viața și eu nu mi-am dat seama. Am fost ajutat de Dumnezeu atunci când, refugiat la Paris pentru că nu voiam să mă alătur comuniștilor de la București, am plecat într-o zi la piață fără un ban în buzunar și am găsit pe jos 3000 de franci (din 1940!).
Eugene Ionesco în Testament
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Teatru III: Victimele datoriei. Amedeu. Tabloul" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aici
se lungesc pașii
când tragi de drum
cu dinții fum
și palme albe
târziu era
eram și eu
și tu, și frunza
umbra ei
copii mureau
muream și eu
și tu, și frunza
și-umbra ei
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot despre lună
Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,
Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.
Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.
Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.
Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, să stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatinsă nicăieri
te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală
o-ndeși la sânul tău
ca pe o coțofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
și-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă
tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hidrodinamica tachinării
îți trebuie un copac
cu susul în jos
înfipt cu rădăcinile
în cele patru colțuri ale cerului
dacă vrei să trăiești
pe o altă planetă
unde gravitația
nu ne mai este potrivnică
și când ne respingem
ne atingem
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu vinde marțipan
a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună
și nu am tăcere destulă
să caut un pod
o lumină
o scară
ce tristă e mama
e tristă de-aseară
nu plânge
nu știe
nu vede
nu vrea
privesc
o privesc
și mai văd
numai trei
tata
moartea
și ea
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când luna pare veștedă și grea
obloanele se-nchid la miezul nopții
când luna pare veștedă și grea
iar ea
se ține de o margine de stea
cu ochiul ațintit în buza porții
foșnește primăvara prin poteci
când luna pare veștedă și grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea și cu buzele ei reci
nici urșii nu-și mai caută bârlog
când luna pare veștedă și grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
același dumnezeu, mut și olog
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!