Adesea singurul leac al durerilor noastre constă în uitare; dar noi uităm leacul.

citat din B.M. Gracian
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea singurul leac al durerilor noastre constă în uitare, dar noi uităm leacul.

citat clasic din Baltasar Gracian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de uitare

Uităm să fim buni,
Uităm să fim veşnici,
Uităm să fim fericiţi,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

La chanson passive de la nuit

Căderea grea a somnului
trosneşte mai greu decât căderea ploii pe mii de maşini
mii de grădini, mii de umbrele sub care se ascund
mii de capete cu mii de iluzii.
Fire de iarbă lungi se întind
ca îndrăgostiţii dimineţilor
se amestecă prin genele noastre negre, somnoroase
atinse adesea de frunze ce cad ca şi cum nu ar fi fost niciodată.
Cad ca stramoşii, cad resemnat.
Vom învăţa şi noi, oare, căderea?
Ne vom ţine timid de mână cu timpul
şi când ne va da drumul, îl vom lăsa să ne întoarcă spatele?
Purtăm pe sub pleoape lacrimi
şi-n somn uităm de durere
ca să uitam în durere de somn.
La buletinul de ştiri nu vor spune niciodată
că s-a inventat un leac
pentru uitare.

poezie de Diana Dancu (9 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala şi Leacul

Undeva, în lumea mare,
Se-ntâlniră pe-o cărare
Doamna Boală, domnul Leac;
Fără teamă, fără trac,
Leacul i-a venit de hac.

poezie de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (14 martie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leacul de Prostie

Cel ce leacul de prostie îl va inventa
Lăudat în veci să fie, căci va merita!
Mai curând un leac al morţii omul va găsi,
Însă unul de prostie veşnic va lipsi.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (25 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

De când e lumea, de când veacul,
Găsit-am multor rele leacul,
Găsit-am leac la nebunie,
Dar nu şi leac pentru prostie.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (3 martie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac

Când se dă de leacul unei boli
Toţi cei care au pierit de acea boală
Ar trebui să învie
Şi să-şi trăiască în continuare
Restul de zile
Până la îmbolnăvirea de o altă boală
Al cărei leac n-a fost încă descoperit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoşii
Uităm de Mircea şi Ştefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance şi duşman.
Uităm ce este Mioriţa,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conştiinţa,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele şi Plaiul,
Uităm părinţii, prea cărunţi.
Uităm să zămislim copii,
Şi pe sărman, şi pe flămând,
Şi pe cei morţi, şi pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de Ştefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În lumea aceasta
îmbibată de
droguri şi violenţă extremă,
ameninţată de
tehnologia modernă,
în goana absurdă
după avere
uităm să mai fim oameni
cu sufletul pur,
iar inocenţa de altădată
din privirile noastre
se transformă
treptat, involuntar,
în ură, invidie şi nepăsare...
astfel uităm să vedem
frumuseţea naturală
ce ne înconjoară,
uităm să admirăm
răsărit şi apus,
uităm să privim
fluturii cum zboară
şi un curcubeu de speranţă
de ploaie adus...
uităm să admirăm
cum cad frunzele din copaci,
dezvelind crengi încâlcite
peste care cad jucăuşi
fluturi de gheaţă
într-un dans necontenit
al vremurilor trecute şi viitoare...
şi astfel uităm
chiar şi uitarea
ce cade grea
peste sufletele noastre
demult uitate...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia n-are leac şi nu s-a aflat nicicând om care să se vindece cu totul de ea.

Baltasar Gracian în El Criticon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă timpului uitării

Uităm c-avem părinţi, c-avem copii,
Şi viaţa ne acoperă-n uitare...
Uităm mereu, în fiecare zi,
Uităm că se trăieşte, că se moare...
Uităm de-un timp, cu fiecare ceas,
Şi sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Că prea puţin din viaţă ne-a rămas,
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă.

Uităm c-avem părinţi, c-avem copii,
Ca un ecou ne pierdem în uitare
Şi nelăsând în urmă mărturii,
Pierim tăcut, ai nimănui, în zare.
Ne întrebăm de ce, călătorind,
Am coborât pe trepte de uitare,
Dar sentimente rând pe rând ne mint,
Iar noi vedem zadarnic cum se moare.

Şi viaţa ne acoperă-n uitare,
În vălătuci de fum şi teorii,
Oglinzi de ape şi oglinzi de soare,
Tăcere, axiome, reverii.
E universul un ocean de stele
Şi omenirea-ntrânsul se revarsă,
Ne cheamă şi ne plânge şi ne cere,
Ne-aşteaptă la întoarcerea acasă.

Uităm mereu, în fiecare zi,
De timp şi de visare, de tristeţe,
La tâmple albi cândva ne vom trezi,
Târziu, în ninsa noastră bătrâneţe.
Uităm de-o bucurie trecătoare,
Uităm să fim mai oameni, să zâmbim,
Alunecăm haotic în uitare
Cu sufletul prin noapte hoinărim.

Uităm că se trăieşte, că se moare,
Uităm a fi cu fiecare ceas,
Ne soarbe-n timpuri val de întristare,
Nimic în lume nu ne-a mai rămas.
Unde-i beţia visului în care
Ne înălţăm cu fiecare zi
Un fluture căutăto de soare?!
Oh, niciodată nimeni nu va ştii!

Uităm de-un timp cu fiecare ceas,
Trăim în deşteptare şi-n iubire...
Spre a uita, nimic n-a mai rămas,
Căci am uitat chiar şi de fericire.
Biet reumatic, tâmple de ninsori
Ţi-acoperă potecile spre soare
Şi uiţi cum se trăieşte deseori,
Dar vezi în jur, adesea, cum se moare.

Şi sufletul ni-i o clepsidră spartă...
Din cioburi de clepsidră ne-ntrupăm.
Uităm a fi... nefericită soartă!
Uităm să plângem şi să existăm...
De ce uităm?! Un semn de întrebare –
Scrtcircuit de neuroni... De ce?!
De ce se uită şi de ce se moare?
De ce mai luminează stelele?!

Că prea puţin din viaţă ne-a rămas,
Incontestabil, ştie fiecare
Şi bate în perete-acelaşi ceas
Acelaşi imn uitat de deşteptare.
Bate un clopot undeva-n înalt,
Ori e un tunet străbătând pământul...
În călimară curge repetat,
Uitând de câte-n lume sunt, cuvântul.

Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă
Şi din iertare-adesea învăţăm
Că a uita e omenesc... Vreodată
N-ar fi de-ajuns durerea s-o uităm.
Că ochiul plânge, n-ar mai fi uitare,
Că doliul trece-n valuri de tristeţi...
E secetă în suflet... De ce oare
Mereu, Mărite Doamne, Tu ne cerţi?!

Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă,
Că prea puţin din viaţă ne-a rămas
Şi sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Uităm de-un timp cu fiecare ceas.
Uităm că se trăieşte, că se moare,
Uităm mereu, în fiecare zi
Şi viaţa ne acoperă-n uitare...
Uităm c-avem părinţi, c-avem copii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat în îndoială un leac împotriva neliniştii. Leacul a sfârşit prin a face cauză comună cu boala.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

prietenie

Prietenia este unicul leac împotriva unei sorţi vitrege şi e pururi alinare a sufletului.

definiţie clasică de Baltasar Gracian
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uităm adesea că femeia visurilor noastre e şi femeia visurilor ei.

aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica" (iunie 2002)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leacul plictiselii este curiozitatea. Curiozitatea nu are leac.

citat din Ellen Parr
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul necesar pentru a-ţi bate capul să vezi dacă eşti fericit sau nu. Leacul constă în ocupaţie, căci ocupaţia înseamnă preocupare; iar omul preocupat nu este nici fericit nici nefericit, ci pur şi simplu viu şi activ, ceea ce este mai plăcut decât orice fericire până ce te-ai săturat de ea.

citat clasic din George Bernard Shaw
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac

Dacă n-ar fi cerul
să ne rugăm a toate,
sufletele noastre
n-ar fi în stare de dor,
iar poezia n-ar fi
un leac pentru
singurătatea din noi.

poezie de Vasile Ghinea din Între teluric şi celest, eros şi thanatos, Editgraph, 2021
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul avantaj al puterii este acela că poţi face şi mai mult bine.

citat clasic din Baltasar Gracian
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate merge totdeauna înainte minciuna, trăgând prostia după ea, de funia vulgarităţii ei fără leac; iar adevărul vine din urmă şchiopătând încet, la braţ cu timpul.

citat din B.M. Gracian
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uităm copiii! ...

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Cu inima un zbucium şi gândul zbor înfrânt,
Ce n-au văzut izbânda, dar gustul de înfrângeri
În labirintul vieţii, adesea s-a răsfrânt!

Să nu uităm copiii cu inimi întristate,
Ce-au înfruntat tot greul pe umerii lor goi!
Ei vor repere-n viaţă şi căi adevărate
Şi stă-n puterea noastră să prindă bun altoi.

Să nu uităm copiii cu doruri ne-mplinite,
Să-i scoatem din nedreptul, potrivnicul destin!
Treziţi din amorţirea de vise ofilite,
Cu toţii să se-nfrupte din al vieţii festin.

Să nu uităm copiii cu suflete de îngeri,
Ce-i poartă pe cei dragi lor, în inimi şi în minţi!
Ce rătăcesc aiurea prin văi de dor şi plângeri,
Cu gândul că nu fost-au uitaţi de-ai lor parinţi...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!