A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-L percepe pe Dumnezeu

A accepta intelectualul, culturalul şi emoţionalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forţa tuturor forţelor până acolo unde sâmburele, din instinct, îşi îndreaptă embrionul spre suprafaţa pământului de a da rod şi continuitate vieţii.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseţilor viitoare în care se naşte viaţa, din altă viaţă nevăzută.

poezie de Camelia Opriţa din Jurnal, Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare (decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este călugărul înţelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viaţă!
Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.
Visurile au fost împărţite clipelor.
Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,
de la prima şi până la ultima scânteie a stelelor.
Dumnezeu a zis: să fie Lumină!
Şi s-a făcut Lumină:
inima speranţei, sâmburele visului.
Cum îngerii nu îmbătrânesc,
le-a fost dată copilăria şi zborul.
Ei le împărţiră luceferilor nou-născuţi
pentru a deveni stele
de nădejde ale nopţilor pământene,
aşteptând cu aripile la gură facerea omului...
Din orologiul care a uitat să pornească timpul
s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.
Cum este deasupra pământului, de la răsărit
la apus, i s-a încredinţat
drumul soarelui şi drumul stelelor;
s-a făcut noapte şi zi în numele timpului.

Camelia Opriţa în Orologiul care a uitat să pornească timpul... (31 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu accepta viaţa aşa cum ţi-o propun oamenii. Nu înceta de a te convinge că viaţa ar putea fi mai frumoasă; a ta şi a celorlalţi; nu altă viaţă, viitoare, care ne-ar consola de aceasta şi ne-ar ajuta să-i acceptăm mizeria. Nu accepta. Din ziua în care vei începe să înţelegi că nu Dumnezeu, ci oamenii sunt răspunzători de aproape toate nenorocirile vieţii, nu te vei mai resemna.

citat din Andre Gide
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde oamenii au plecat de la Dumnezeu, lipseşte speranţa, lipsesc frumuseţile vieţii...
Dumnezeu a lucrat cu toată bucuria şi înţelepciunea Sa ca omului să nu-i lipsească nimic.
Unde nu există Dumnezeu e haos, unde nu e Dumnezeu nu există nicio altă valoare care să arate adevăratul sens al Creaţiei – VIAŢA – Această minune care are plenitudinea Luminii, făcându-l pe om să se bucure de bunătatea Domnului, Această forţă reală căreia divinitatea i-a dat sensul măreţ de a iubi şi a cultiva numai iubire în jur.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orologiul care a uitat să pornească timpul...

Când zilele şi nopţile nu erau încă făcute,

Timpul aflase câte ceva despre visurile ce

aveau să locuiască mai târziu în sufletele

care dădeau energie stelelor, cum şi de unde vin.

Timpul este călugărul înţelept al Universului.

Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,

clipele curg la fel de nevăzute.

Dumnezeu a zis: să fie viaţă!

Şi viaţă s-a făcut în ceruri şi pe pământ.

Visurile au fost împărţite clipelor.

Dumnezeu a zis: să fie timp pentru toate,

de la prima şi până la ultima scânteie a stelelor.

Dumnezeu a zis: să fie Lumină!

Şi s-a făcut Lumină:

inima speranţei, sâmburele visului.

Cum îngerii nu îmbătrânesc,

le-a fost dată copilăria şi zborul.

Ei le împărţiră luceferilor nou-născuţi

pentru a deveni stele

de nădejde ale nopţilor pământene,

aşteptând cu aripile la gură facerea omului.

Creatorul le dădu energie şi frumuseţe;

întunericul nu este o fiinţă.

Fiecare clipă naşte câte un vis,

şperanţa este mare luminatoare a visului.

Viaţa este şi vis, şi speranţă, părţi din Dumnezeu.

Din orologiul care a uitat să pornească timpul

s-a ales iubirea. De atunci dragostea nu are vârstă.

Cum este deasupra pământului, de la răsărit

la apus, i s-a încredinţat

drumul soarelui şi drumul stelelor;

s-a făcut noapte şi zi în numele timpului.

Dragostea este poruncă dumnezeiască,

adunându-se din ceruri

la glasul Celui care le-a zidit,

să fie cuvântul luminii.

Sufletul trebuie curăţit de rămăşiţele întunericului

să rodească în om numai iubire,

că fără Dumnezeu nu se poate vedea frumuseţea omului.

poezie de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi umbla cu argumente peste argumente într-un ceas măreţ al renaşterii – Dragobetele. Îşi cere azi dreptul la renaştere, la înmugurirea pământului, la desmorţirea cerului şi a cântului păsărilor, la continuitate – care exprimă direct înţelepciunea lui Dumnezeu.

Nu există motivaţie pentru a determina o finalitate a unui elan sufletesc ce se vrea a fi vis, emoţie şi deopotrivă renascentist. Renaşterea reprezintă îndemnul la aprecierea justă pentru ceea ce suntem şi ne-a dat Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are drept la conştiinţă tocmai pentru a conştientiza că fără Dumnezeu e pierdut pentru viaţă. Deşi moartea este un limbaj pe înţelesul vieţii, n-ar exista altă soluţie pentru renaştere într-o altă sferă de existenţă şi la fel de pură cum e cuvântul Lui, căci viaţa se întregeşte cu moartea până la următorul elan al renaşterii sale.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este viaţa?

Este lirismul şi fondul cel mai adânc al Creatorului, însă omul a transformat-o într-o dependenţă totală de aspiraţii meschine şi anoste unde rutina devine adevărata închisoare a vieţii. Alergăm fără ţintă spre a acţiona sau gândi întotdeauna într-un singur mod când ar trebui să alergăm spre iubire pentru a ne depărta de catastrofele interioare.

Sensul existenţei noastre impune orice câştig de ordin spiritual pentru a fi cu adevărat bogaţi. Să faci ceva în lumea asta nu baţi în retragere într-un colţ izolat pentru că asta înseamnă renunţare.

Din viaţa rece a întunericului au răsărit stele, dinamismul şi forţa Universului – spun oamenii de ştiinţă – dar oare viaţa rece a întunericului nu este partea nevăzută a divinităţii?

Camelia Opriţa în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

enervare

La ce îţi foloseşte enervarea? Aceasta este o reacţie stupidă care nu face decât să-ţi irosească timpul şi energia. Ea reprezintă refuzul de a percepe viaţa dintr-o altă perspectivă.

definiţie de Louise L. Hay în Poţi să-ţi vindeci viaţa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa cuvântului

Dacă vrei să schimbi lumea,
Schimb-o cu forţa cuvintelor,
Cu metafora bazată pe profunzimea trăită în interiorul tău
Care naşte conceptul poetic – unirea sufletească cu forţa cuvântului.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să schimbi lumea, schimb-o cu forţa cuvintelor, cu metafora bazată pe profunzimea trăită în interiorul tău care naşte conceptul poetic – unirea sufletească cu forţa cuvântului.

Camelia Opriţa în WordPress.com, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi paşnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învăţăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezenţa divină, vom percepe mai mult Miracolul şi Minunea Sa care se numeşte viaţă cu rădăcini de soare.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi paşnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învăţăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezenţa divină, vom percepe mai mult Miracolul şi Minunea Sa care se numeşte viaţă cu rădăcini de soare.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi moartea este un limbaj pe înţelesul vieţii, n-ar exista altă soluţie pentru renaştere într-o altă sferă de existenţă şi la fel de pură cum e cuvântul Lui, căci viaţa se întregeşte cu moartea până la următorul elan al renaşterii sale.

aforism de Camelia Opriţa din WordPress.com, În ceruri, ultimul cuvânt nu va fi al morţii...
Adăugat de Elenaelena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde volbura întunecată se cuibăreşte în profunizmea omului, există rădăcina luminii numită speranţă, numită rugăciune cu chip de Dumnezeu.

Şi mâine e altă zi în care nu mai strângi din pleoape...

şi pământ cu iarbă măruntă sub picioarele tale răsună de soare,

şi floarea vibrează în aripile albinelor...

şi încă o iarnă din trupul tău a ieşit ca o insulă a nimănuia, îndreptându-se spre alte zăpezi de la miazănoapte.

Te trezeşti strigat să-ţi continui timpul până la următorul punct al întâlnirii cu extraordinarul.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa cere neîncetat expresivitate şi frumuseţi dintre cele mai remarcabile – valuri de lumină în momentele capitale ale vieţii lor: ca principiu lumina înseamnă sâmbure de viaţă.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care îţi luminează viaţa pentru totdeauna, sunt oameni care îşi dau viaţa pentru a salva altă viaţă, există rugăciuni care anulează lacrimile suferinţei, există speranţă şi aceasta este Isus, adevărata înţelepciune a vieţii.

Camelia Opriţa în WordPress.com (aprilie 2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă şi moarte

Viaţa nu moare, se regenerează,
dar lumea o plânge cu durere
şi o poartă-n memorie.

Deşertăciunea e o pierdere-n uitare,
o flacără care s-a stins pentru a se naşte alta,
un abur de început şi sfârşit
ajuns într-o viitoare întrupare,
un fâlfâit de aripă
nevăzută de înger.

Întunericul se risipeşte, lumina pătrunde,
în conurile vieţii zorii încep.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi paşnic în strânsă conexiune cu Dumnezeu, învăţăm câte ceva despre Lumină, de păcatul care ne îndepărtează de prezenţa divină, vom percepe mai mult Miracolul şi Minunea Sa care se numeşte viaţă cu rădăcini de soare.

Iisus este Soarele, Fiul Domnului, Lumina lumii, Mântuitorul renăscut din Gloria lui Dumnezeu, venit să ne apere de lucrăturile rele ale întunericului.

Camelia Opriţa în La porţile universului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: (în «bancul de heringi», de care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată pe drumul mare al vieţii şi «să ne ducă de o parte», de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu.

citat din Gabriel Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!