Îmi e de-ajuns să ştiu că pot.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ajuns cu analgezicele, vindecaţi

De-ajuns cu analgezicele, vindecaţi.
De-ajuns cu măgulelile, luaţi comanda,
chiar dacă sălbaticile voastre bucurii
sunt permanente izvoare de inechitate
şi vă inundă vasele –
care, totuşi, pot fi înlocuite.
De-ajuns cu reconsiderările, creaţi.

Nu mai minţiţi pe cei bolnavi,
nu se vor face bine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de noapte

Valuri concentrice de parfum
Simfonie de petale aurii
E tot galben,
Dar nu de-ajuns.

Am închis sărutul fără pecete.
Prin mâini străine,
E verde,
Dar nu de-ajuns.

Cald, gust metalic,
Durere halucinogenă,
E roşu,
Dar nu de-ajuns.

Umbriţi de gene ondulate
În lacrimi de sare
Tot albastru,
Dar nu de-ajuns.

Speranţa, viitorul,
Visul alb din zori...
Prea negru.

poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt om fiindcă ştiu să mint.

Dostoievski în Crimă şi pedeapsă
Adăugat de NightmareGirl
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu să tac atunci când inima din mine vorbeşte...

Dostoievski în Nopţi albe, Întâia noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adulţii nu ştiu că un copil poate da sfaturi foarte bune chiar şi în cele mai dificile cazuri.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu cum se face, dar am constatat că cu cât urăsc mai mult indivizii luaţi în parte, cu atât dragostea mea pentru umanitate în general e mai fierbinte...

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Florin Romila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu numai să mă joc cu vorbele, să visez aşa în mintea mea, dar în realitate îmi trebuie... linişte. Şi pentru ca să nu fiu deranjat, aş vinde toată lumea acum pe o copeică.

Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nu ştiu, domnule cum e mai rău: să-ţi pară rău de ce ai făcut sau să-ţi pară rău de ce n-ai făcut... niciodată n-am reuşit sa mă decid.... Dar cineva zicea că pe măsură ce îi scad puterile, îi scad şi dorinţele. Adică nu mai ai putere să fugi, nu mai ai dorinţă să fugi. Eu cred că lucrurile nu stau aşa. Dacă nu mai ai putere să bei e şi pentu că nu-ţi mai e de-ajuns de sete. Şi, la drept vorbind, asta îmi reproşez. Că atunci când puteam merge nu mi-a fost de-ajuns de sete. Că am avut forţa să renunţ... Din nefericire, devenim înţelepţi când asta nu ne mai e de mare folos.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să Vă spun despre mine că sunt, am fost şi voi fi (ştiu prea bine aceasta) până la moarte, fiul secolului, al necredinţei şi al îndoielii.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăticule, după ce au să astupe groapa, să presari puţină pâine, ca să vină vrăbiuţele să ciugulească. Am să le aud, când şi o să mă bucur, fiindcă cel puţin aşa am să ştiu că nu sunt singur.

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult nu mai ştiu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda şi nu-mi amintesc cum arată Dresda. Ştii şi dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranţă şi în ochii dumitale sunt un zero, ţi-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce şi cum te iubesc, nu ştiu.

Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scornelile mincinoase sunt unicul privilegiu pe care-l are omul faţă de celelalte făpturi. Prin minciună, ajungem la adevăr! Sunt un om fiindcă ştiu să mint.

Dostoievski în Crimă şi pedeapsă (1866)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De aniversarea voastră

Să fiţi un veac alături! Dumnezeu
Să lumineze calea către mâine!
Căci, tată, tu ai fost un Prometeu,
Iar mamă, tu, dumnezeiască pâine...

Voi aţi vegheat prin bunul har ceresc,
La cap, lumina faptelor să-mi ardă,
Mi-aţi fost alături când mi-a fost mai greu
Şi ştiu, mi-aţi fost alături viaţa toată...

Aş lua din salba stelelor cereşti
Lumina celor cincizeci de făclii,
Dar e puţin, căci, mamă, mă iubeşti
Şi tată, tu pe viaţă mă susţii...

Aş lua cincizeci de trandafiri, dar vai!
Ocean de trandafiri n-ar fi de-ajuns...
Mă rog doar, dragii mei părinţi, din rai,
Vegheaţi-mi visul cel de nepătruns.

De universul tot v-aş dărui
N-ar fi de-ajuns... Credinţa-n Dumnezeu,
Vă fie, mamă, sabie şi scut,
Vă fie, tată, pavăză mereu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de-ajuns

Într-o mare de iertare,
Risipită-n aşternut,
E un strop mărunt de soare
Şi un simplu... biet sărut.

Când în ochi... clipa-i închisă
Şi-aruncată-nspre păcat,
Poate-i inima deschisă?
Lacrima... s-o fi uscat?

Dacă-n năluciri de vise,
Se adună, iarăşi, doi,
Depărtările prezise,
Se revoltă-n... sânii goi.

Fără tot ce-a fost să fie,
Printre gânduri ratacit,
E de-ajuns... o nebunie
Şi-un genunchi, mereu, smerit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ideea se uneşte cu o dorinţa puternică, arzătoare, o iei uneori ca pe ceva ce e imposibil să nu se întâmple. Poate că la mijloc există ceva, o combinaţie de presentimente, o neobişnuită sforţare a voinţei, o intoxcare cu propria-ţi fantezie sau înca ceva - nu ştiu.

Dostoievski în Jucătorul
Adăugat de Bargaoanu Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea are o mie de ochi

Noaptea are o mie de felinare
Iar zilei unul e de-ajuns;
Şi totuşi lumina lumii moare
Odată soarele apus.

Mintea are o mie de felinare,
Inimii unul e de-ajuns;
Şi totuşi lumina vieţii moare
Dacă iubirea a apus.

poezie de Francis William Bourdillon din Printre flori, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce frumoasă de fată-i de-ajuns

O voce frumoasă de fată-i de-ajuns
uneori
să mă facă să uit
de orice miracol măsluit şi salubru
de orice prăpăd
anunţat cu insistenţă pe ecranele din sălile
de aşteptare
de reeducare
de aclimatizare la noile obsesii ale elitei
financiar-bancare
de algoritmii fascişti ai epocii digitale
de prepeliţele mutante ce fac ravagii
în rezervele de nădejde-ale feministelor
de care încă îmi iese să mă feresc
strecurându-mă prin
crângurile-nflorite ale magazinelor de electrocasnice
altfel pân-acum m-ar fi tuns

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns
când trec pe lângă vitrinele de la Humanic, Skechers
sau Calzedonia
cu şireturile rupte cu gluga şiroind de nedumeriri
îndoindu-mă de gusturile contemporanilor mei
care defilează cu favoriţi victorieni
şi bundiţe de firmă
în vreme ce sintetizatoare şirete le plâng pe umăr
ca nişte omizi de plastic
lipite cu adeziv ieftin pe cornul
unui rinocer stricat la stomac

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns
să cad secerat printre sălciile de pe malul fântânicii
din holul unui hotel în care nici nu aveam
ce să caut
să mă facă să mă relaxez şi să uit
atingerile insistente (pe toată
suprafaţa chipului) ale unor degete fără copilărie
şi fără amprente
speriate
indestructibile
căutând un răspuns

o voce frumoasă de fată-i de-ajuns

poezie de Claudiu Komartin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E drept că nu ştiu nimic despre femei... Dar, cu toate acestea, sunt convins că unele femei te cuceresc pe loc, fie prin frumuseţea lor, fie prin cine ştie ce alte însuşiri; în schimb, altora trebuie să le dai târcoale vreo şase luni ca să le înţelegi farmecul.

Dostoievski în Adolescentul (18 august 2011)
Adăugat de Benea Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun dintre cei de sus este acela despre care cei de jos de-abia ştiu că există; urmează apoi cel iubit şi lăudat, apoi cel temut şi la urmă cel dispreţuit. Dacă nu are de-ajuns încredere-n ei nici în el cei de jos n-au încredere. Şovăielnic, el preţuieşte vorbele. Lucrarea odată împlinită, lucrurile urmându-şi cursul, cei cu o sută de nume vor spune: "Firesc a fost totul!"

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mor puţin

Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aştept, Tu nu mă vezi
Eu Îţi vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puţin, Tu nu mă ştii
Mai cad un pic genunchii mei
Pe braţe, Doamne să mă ţii
Te-am tot rugat şi Tu nu vrei.

Ţi-aş mai vorbi, Ţi-aş mai cânta
M-aş odihni dar nu am cum
Aş vrea să vin în faţa Ta
Dar nu mai ştiu pe care drum.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să ştiu ce sunt eu
Înger sau păcat.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ţi-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.

Unde eşti, Sfântul meu
Te-am strigat şi strig
Nu auzi, Dumnezeu
Şi mi-e tare frig...

poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!