* * *

Şi astăzi şi in fiecare zi cu soare
Moare un popor de maci, in floare...
Ca altul, la rând, mâine sa apără...
Aduna-i cu ochii, iubeşte-i!
. A câta oară!?
Ce viaţa de mac, ce floare!...

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fragedă

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire,
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire, străluceşte în privire
Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Iar zefirul unduieşte firul ierbii ce-mi zâmbeşte.
Pădurile şuşotesc, frunzele se-nveselesc
Şi obrajii-mi se roşesc, c-au aflat cât te iubesc!

Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire.
Primăvara dă de ştire, vieţii de a ei sosire
Şi mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire
Şi iubesc a ei menire şi iubesc, iubesc, iubire!

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,
Geana şi clipirea lor ca petala florilor,
Florilor de viorea care-mi ascund dragostea
Şi mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire
Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu ştiu câta oară

Pentru a nu ştiu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu ştiu câta oară
Ţi-am supt sânii din iubire
Pentru a nu ştiu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu ştiu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Şi de stele neperechi.

Pentru a nu ştiu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa în ziua de mâine

Mâine şi iar mâine; şi de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel şi bogatul: Toată omenirea
Crede şi aşteaptă mâine-ntr-ajutor!

Dar ăst mâine oară când se isprăveşte?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viaţa, cât omul traieşte:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viaţa, este vrajbă; Moartea, e amor.

poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A câta oară?

A câta oară viaţa lui Cristos
aşterne iarăşi flori în ramuri vechi
şi cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile şi cicori,
un rai ce-mparte veşnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Şi Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-aşteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Şi tu nu strigi: Rabuni! şi nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Şi tu ştii pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin uşa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Şi tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ţi dea dovezi,
te-ndeamnă iarăşi: Nu fi ne-nţelept,
ci puneţi mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ţi-astupi şi ochii să nu vezi.
A câta oară El te-aşteaptă blând,
cu pâini şi peşti ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana şi nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen şi mai rău
să-i strângi ciorchinii şi să-i storci în teasc.
Nu înţelegi că, totuşi, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Şi noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toţi prietenii mei!

Ultima frumoasă zi de primăvară...
Priveşte-o, opreste-ti cu ochii o floare!
Şi cu-o dorinta in ea, dar fara suspin,
Numai cu drag si-n parfum de crin,
Da-i drumul, usor si crezand... in al tau san.
*
Vei fi, fericit
Se va-ndeplini!
*

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garofiţa

Degajând multă iubire,
Cu faţa îmbujorată,
Cu lacrimi de fericire,
Mama spune despre fată:

"Garofiţa e o floare
Crescută-n grădina mea.
Cu lumină de la soare,
Ferită de vreme rea".

Cu căldură sufletească,
Având tot ce şi-a dorit,
A continuat să crească,
Mama, visul şi-a-împlinit.

Acum cu ea se mândreşte.
E aşa cum şi-a dorit.
O vede cum înfloreşte,
E copilul ei iubit.

poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet floare

Sunt suflet floare sau undă de mare,
şi ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.

Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoţeşte cu a sa glumă?

Ce înfloreşte şi vă vorbeşte, ce suferă
şi iubeşte, simte şi trăieşte cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...

fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.

poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare

Ceva ne apără de prea multă durere. De exemplu: mormintele.
Rădăcinile ţărânii şi sângele roşu întunecat au grijă

Să acopere trupurile delicate, violate-ale iubirilor noastre.
Moartea e un mare secret, iar ploaia cu multiplele ei mâini

spală străzile, împinge urâciunea-n canalele morţii mereu uimite.
Diafragmele automate-ale ochiului nu dau niciodată greş,

e vorba de-o curtoazie-a limbajului. Tot ce intră-n camerele caselor
se apără de noi cu uşi masive de lemn

şi cu ferestre grijuliu închise. Orice a fost spus sau făcut,
noaptea se va grăbi, nerăbdătoare, să ştergă totul.

Iar moartea ne va proteja întotdeauna
de magaliticile promisiuni ale soarelui:

Mâine, aceeaşi zi.
Mâine, aceeaşi zi.

De exemplu: O floare
este cea mai frumoasă minciună.

poezie de Arkaye Kierulf, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

As vrea

As vrea sa fiu o floare
Care creste si moare..
As vrea ca sa ma ofilesc
Si cu parfum sa te iubesc..
Dimineata dragostea mea sa adie
O floare sa iau colo de pe campie..
In parul tau... in ochii tai... sa imi reflect iubirea mea in ei...

poezie de Octavian Dumitraşcu
Adăugat de Octavian Dumitraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet pentru Denisa

Aşa cum însuşi Domnul zis-a,
Ca să privim lumina clară,
O, Doamne-a nu ştiu câta oară,
O s-o întâmpin pe Denisa...

Rivalizează cu narcisa
Sau cu o altă floare rară,
Aşa cum însuşi Domnul zis-a,
O floare albă-n subsuoară.

E dulce, ah!, precum caisa,
Şi-i radioasă şi solară,
De-aş întâlni-o într-o seară,
M-oi înclina ca Turnul cel din Pisa,

Aşa cum însuşi Domnul zis-a!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

Îngheaţă întregul Univers,

haosul este imens.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâine

MÂINE am să te sun,
fiindcă vreau să-ti spun
c-ai venit pe-un drum
acoperit de scrum...
Inaintea ta
si piatra ardea.
Ea nu te-aştepta
Nici nu mai spera.
.
MAINE am sa te sun
chiar de n-am să-ti spun,
nimic din ce-am vrut
E... ca n-am putut.
Pe drum, e încă fum.
Lasă-mă acum,
E si prea târziu,
Să decodez, nu stiu.
.
MÂINE... am sa te sun
şi sigur iti spun
Ce n-am scris nicicum...
Că- mi e dor de tine,
ca-mi e dor de mine
De noi amândoi,
iubiti de Soare
Si mângâiati de ploi...
.
MÂINE... de nu sun,
îţi spun de pe-acum:
Rămân acelaşi val,
ce ritmic, la mal
Revine, in cant,
cât va fi pământ...
Este prea târziu,
nu pot să mai fiu!
Să decodez, nu ştiu.!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai...

Hai, iubite, să-nnoptăm pe covor de lăcrămioare
S-ascultăm privighetoarea la concertul din zăvoi
Noi să fim,, doi'' spectatori când dă liliacu-n floare
Să ne căutăm norocul printre frunze de trifoi

Eu în voalurile lila te aştept... a câta oară?
Din flori mov de liliac să-mi strecori norocu-n sân
Greierii-mbrăcaţi în frac să ne cânte la vioară
De n-am pierde iarăşi clipa!... Ştii că timpul e hapsân!

Fură vise şi iluzii şi le risipeşte-n hău
Şi nisipul din clepsidră îl strecoară în zadar
Când, în nopţile cu lună, nu mă strângi la pieptul tău
Să bem tainic fericirea din potire cu nectar...

Hai, iubite,-i luna mai, să-nnoptăm sub pomi în floare
Să imaginăm o clipă cum c-am fi în Paradis
Iar când merii vor rodi şi-om fi la apus de soare
Să nu muşti,, fructul oprit'',... să mai prelungim un vis!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare are loc sub Soare
Şi sub coroană, lângă floare.
De ce atunci fiecare
Se vrea numai el sub Soare?

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept zadarnic, primavară?!

Te-aştept zadarnic, primavară?!
Îţi ies in cale-a câta oară?!
Ai doar trei file-n calendare
Şi hoinareşti pe-alte răzoare.
Înfoaie-ţi mugurii spre soare,
Pictează-mi crengile-n culoare!
Mă scapă de a iernii geruri,
Întinde braţe verzi spre ceruri!
Covor de ierburi, drum de floare,
Aşterne-mi-le la picioare!
Fă păsări în văzduh să zboare,
Redă-mi câmpia-nfloritoare!
Topeşte cuşma de zăpadă
Şi umple vârf de munţi cu zadă,
În care muguri cât o boabă,
Să nască frunze noi degrabă!
Întoarnă-mi stoluri cu cocorii
Ce-au pribegit, în timp ce norii,
Au invadat cu-nverşunare
Tot cerul larg, din zare-n zare!
Ştiu, glasul meu de stentor pare
Dar să nu-ţi fie-a supărare,
Puneam şi eu o întrebare...
Te-aştept zadarnic, primavară?!
Îţi ies in cale-a câta oară?!
Pe unde-mi umbli iar hai-hui,
Ori îţi tragi sufletul pe-un grui?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie...

Bună ziua domnişoară
te aştept cu flori în gară
întro lungă zi de vară
trenul stă să nu apară
bună ziua domnişoară...

Sara bună domnişoară
mă îmbăt cu apă chioară
sper să nu fie gargară
trenul a venit de-o oară
eu te-aştept deşi e sară...

Mai stau doar o oră-n gară
scumpă floare domnişoară
de nu vii în astă vară
dragostea poate să moară
ziua bună domnişoară...

Timpul nu aşteaptă, zboară
şi... vezi bine, bunăoară
mai plecă un tren din gară
ştiu şi pentru-a câta oară
scumpă floare, domnişoară...

Ziua bună, domnişoară
eu te-aştept cu flori în gară!...

poezie de Gheorghe Gurău (8 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gratuită răutate

O floare nu urăşte altă floare...
Un fluture nu bârfeşte alt fluture..
Un curcubeu nu-i invidios pe altul..
O stea nu înjură pe alta...
Noi ne -nfulecăm de vii..
Fiinţe raţionale cu adânci gândiri..
Eu stau si contemplez..
Gândim sau-n iaduri
Ne aruncăm unii pe alţii..
Să murim toţii de moare unul..
Gratuită răutate...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restructurare

Gânduri rele mă-mpresoară,
Nu ştiu pentru-a câta oară,
Dar lupt să rezist pe post,
Am atu, că sunt "un fost".

epigramă de Anastase Popescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie la pătrat

Creşte dimineaţa albită de floare,
Inima-i de nouri şi văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,
şi primăverile se măsoară în copilărie la pătrat.

poezie de Camelia Opriţa (22 iulie 2007)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

Noi suntem în curtea ţării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...

Nu uita floare frumoasă
Că eşti visul de mireasă,
Eşti lumina de acasă
Când m-aştepţi la pusă masă.

Vreau să te privesc profund,
Să-ţi cinstesc gândul rotund,
Să îţi spun ce-am spus demult
Eşti înger crescut din lut...

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!