Replică la replica replicii

M-ai cetluit cu lanţuri de neuroni ce zburdă,
Pe dulcea poezie ai pus un monopol,
Chiar de mi-ai dat parola să fac ureche surdă,
E doar o stratagemă, căci contul ţi-este gol.

Ca lupii ce în iarnă prin codrii stau la pândă,
Precum masculul Alfa la lună mă inchin,
Aştept zadarnic poate să intre o dobândă,
Amorul să renască iar adolescentin.

Centuri de castitate ţi-ai pus prevenitoare
Dar te indoi mlădie în dans de baiaderă
Iar cheia fericirii, ca iarba cea de fiare,
E pusă la-ndemînă şi stă pe noptieră.

E patul plin de perne, cu iz de levanţică,
Tu te mlădii în dansuri lascive din buric,
Mi-a cam pierit umorul, ba sunt cuprins de frică,
Că tot privesc spre masă si-acolo nu-i nimic!

De-o să mă iei in braţe iubito, scumpo, drago,
Să nu te ducă gândul la sex sau la prostii,
Căci sunt lovit de-o lună de-o criză de lumbago,
Aşa că stăm alături şi scriem poezii!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la replica replicii, la replică, la...

Ai înţeles aiurea, parola-i de la poartă.
Nu-i nicio stratagemă, şi-n cont chiar nu am bani,
Că-mi e de-o vreme-ncoace, cum ştii, purceaua moartă
Şi nu mai am nici cloşcă şi nu mai am fazani.

Degeaba strigi la lună, cu urlet de jivină,
Dobânzile nu intră, când nu mai e nimic.
Amorul nu renaşte când porţi atâta vină
Şi mă tratezi, iubite, ca pe un inamic.

De mai dansez prin casă şi la lumina lunii,
Mă cred o Cosânzeană venită din poveşti,
Eu n-o fac pentru tine, ci mi-au cerut nebunii
Să mă prefac în ielă, ca să înnebuneşti.

Şi cheia ce-ai văzut-o, tronând pe noptieră,
E cheia de la uşă, visezi ca de-obicei.
Vrei şi fripturi, bag seama, dar ai pe-o fructieră
Umor şi epigrame. Mănâncă, câte vrei!

Te-am invitat în braţe, să te atrag în plasă.
Cum te gândeşti tu, dragă, la sex şi la prostii!
Ştiam că ai lumbago, iar io-s aşa de grasă,
Că nu mai pot, iubite, să-ncap în poezii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia cetăţii

Am cheia cetăţii dorite!
De vrajă, deja, sunt cuprins,
căci dorul rămâne aprins
în clipe ce-mi par adormite.

Mi-e dragă cetatea semeaţă,
Cu ziduri prea greu de trecut
Ce-i stau împrejur ca un scut
La orice-ncercare-ndrăzneaţă.

Aştept doar un semn de la Lună,
Un sunet, un licăr de stea,
Sau, poate, chiar noaptea să-mi spună:

-Încearc-o, e cheia cea bună!
Iar uşa aşteaptă şi ea
Tristeţea cetăţii s-apună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept un semn

Aştept un semn ce trebuie să vină,
Căci m-am născut doar ca să îl aştept:
Aşa mi-a spus bătrânul înţelept,
Clipind din orbii ochi, fără lumină.

Sortit sunt să aştept în miezul lumii,
Un semn ce încă poate n-a pornit,
Din pietre seva murmură vrăjit,
Mă leagă clipa cu ciudate funii.

Statuie-n calea timpului ce trece
Mă udă ploaia, m-a lovit furtuna,
Cu raza-i albă mă orbeşte luna,
Iar Cronos vrea şi el să mă aplece.

Sunt blestemat pesemne să păzesc,
Albastrul cer senin şi nestatornic,
Cum aş pleca şi cât aş fi de dornic,
Ca zarea, cu-ai mei paşi, să o unesc.

Cu mâini de lut mă trage recea vatră,
Cu lanţuri grele timpul m-a legat,
Tânjind spre soare, ochii mi-au secat,
Şi inima îmi este ca de piatră.

Aşa mi-a spus bătrânul înţelept,
Şi nu avea nici un motiv să mintă:
Cu ochii stinşi, privesc spre ceruri, ţintă,
Sunt blestemat ca semnul să-l aştept.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necazuri

Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.

De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.

Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoţ s-o bage-n seamă

Şi să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Şi nervii să-mi consume.

Eu o iubesc, deşi mă seacă
De prea mulţi bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.

Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Şi n-aş mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.

Deşi plimbările mă costă,
Că-i scumpă şi benzina,
Mai scap de-o viaţă prea anostă
Şi schimb puţin rutina.

Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau şi mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... maşină?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului

Se zvoneşte cu tărie,
Că e bun, că-i catastrofă,
Cert e că de-o viaţă scrie,
Numai poezii de-o strofă.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o fi să mor

De-o fi să mor, de-o fi să mor
Să mă lăsăţi în vechea haină,
Vor şti doar codrii a mea taină...
La groapa mea daţi zor, daţi zor.

Cînd voi fi mort, în vreo trei scînduri
Să m-aşezaţi, n-oi şti de gînduri,
Am fost şi gînd, dar am trecut,
Am suspinat, dar am tăcut...

La groapa mea daţi zor, daţi zor...
De-o fi să mor, de-o fi să mor...

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Albastru 11" de Violetta Petre

Ţi-am pus un mail iubito, să nu-mi răspunzi la vară,
Am o problemă gravă, de tot se-alege praful,
Căci am primit, se pare, déjà a şaptea oară
Scrisoare că de Paşte mă va călca ANAF-ul!

Te chem mereu fiindcă cu gândul sunt la tine,
Cu un cordon lăuntric de tine sunt legat,
Au fost şi vremuri bune, a fost şi rău şi bine,
Dar aminteşte-ţi totuşi... la bancă m-ai girat!

Epistole-ţi voi scrie că vor veni agenţii,
Nu-I cale de scăpare, nu poţi să te ascunzi,
Mă tem c-o să te doară umblând în fundul genţii,
Că-ţi pun înc-o povară pe umerii rotunzi!

Voi astepta sub dună, a îngheţat afară
Şi disperat dau mailuri, cu glasul stins te strig
Ajung la mititica, păcat că nu e vară
N-am gaze de-o lună şi mor acum de frig!

Te-aştept urgent iubito că sunt puţine grade,
Mi-e foame, simt în ţeastă şi creierii cum ard,
Aş vrea, când promoroaca din barbă-mi sură cade
Să îţi sărut mânuţa şi PIN-ul de la card!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsă record

Are-un soţ precum un soare,
Dar amica cea mai bună
E deja bronzată tare...
Că-l acoperă de-o lună!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol absolut

La O. R. L.-s de-o lună internat,
Având timpanul spart, în mod hilar:
M-a asurzit ecoul provocat,
De-un ban, ce mi-a căzut în buzunar!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Un păcat numit Apollo" de Violetta Petre

Eşti iubirea vieţii mele, m-ai ales dintre o mie
De bărbaţi, tânjind să-ţi fie animal de companie,
Chiar de-s Doberman, pur sânge, suplu, sprinten şi voinic,
Mi-ai pus numele Apollo... pentru tine sunt prea mic!

Îmi pui zgarda la plimbare seara-n drumul spre oraş,
Mă alergi prim magazine, şi apoi îmi dai relaş,
Mă adapi cu poezie şi când poposim la mall,
Îmi dai bere la cutie, însă fără alcool!

Jos, în aurita cuşcă îmi arunci, zâmbind, un os,
Mi-au căzut de-o vreme dinţii şi-i bătrân, nu-i bun de ros,
Ochii m-au lăsat, iar lanţul, scurt, mă face să turbez,
Aş da tot ce am pe lume, pentru-o zi de maidanez...

Însă stând ca o mumie, împăiat pe-o canapea,
Până-n ultima secundă, aprig te voi blestema:
Sper ca-n paiele din mine să se înmulţească molii,
Să-ţi atace astrahanul şi să-ţi intre în fotolii,

Căci geloasă, posesivă, nu o să m-arunci de-acolo,
Chiar şi mort, cu ochi de sticlă, tu mai crezi că sunt Apollo!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Mi-s fluturii-ntr-o aripă..." de Violetta Petre

M-ai acuzat brutal de neputinţă,
Şi ai ieşit plângând din dormitor,
Rămas-a doar peruca pe covor,
Să-mi adâncească neagra umilinţă.

De-o oră, planetar lovit de drame,
Nu pot să mă cobor încă din pat,
Căci cu cătuşe roze m-ai legat,
Şi-acuma risc, stingher, să mor de foame!

Te-ai răzvrătit când semidezbrăcată
Te-am refuzat şi te-am rugat să pleci,
Ai declarat că nu mă ierţi în veci,
Ba chiar o să mă dai în judecată

Ai spart nervoasă la plecare-un geam,
Şi uşa de intrare-n locuinţă,
Ai dovedit plenar, cu prisosinţă,
Că eşti un vajnic fiu al lui Adam!

Am refuzat ciudatul dans în doi
Mor fluturii-n stomac, în zbor dement,
Şi–am început futil, dar insistent,
Să apelez 112!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buricii Pământului

De privim ‘napoi un pic
Nu departe, în trecut,
Mulţi pe lume s-au crezut
Ai Pământului buric;

Indivizi precum vă zic
Sunt şi azi, gălăgioşi,
Cu tupeu şi arţăgoşi,
Cam atât şi mai nimic;

Hei! acuma, un “buric”,
Mare lucru! fugi de el,
Stai de-o parte frumuşel,
Lasă-l de se dă birlic;

Ca să-l recunoşti, e mic,
Mare-i place să se dea,
Ca o piază d-aia rea
Te calcă pe arpagic,

Precum un cocoş voinic
Printre noi se umflă-n piept,
Cam ca oaia de deştept
Sub tulei fi’nd un ciric,

Iar de are vreun amic,
Păi atunci e vai de noi!
Căci mănâncă amândoi
Cu acelaşi tiriplic...

Azi, am dat peste-un “buric”
Făr’ să vreau, la un veceu,
Curios, deh! ochiul meu,
Neneee!!!... eu am ombilic!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-o vârstă e viaţa...

De-o vârstă cu apa,
de-o vârstă cu vântul
De-o vârstă e viaţa
cu cerul şi pământul.
De-o vârstă cu soarele,
de-o vârstă cu timpul,
Căutându-şi izvoarele
cucereşte Olimpul.
De-o vârstă cu Universul,
de-o vârstă cu infinitul,
Îşi continuă mersul
sfidând labirintul.
De-o vârstă cu eternitatea
îşi poartă dăinuirea
în imensitatea,
fără mărginire.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii stau la capete de poduri

trăim de-o vreme numa' în coduri
ca un boxer intrat în clinci
toată viaţa tragi în chingi
dar nu trecem dincolo de poduri

eu te detest, tu mă urăşti
care truc şi care trac
ar mai putea veni de hac
comandorilor de găşti?!

atmosferic ori geografic
cod de ploaie, cod de frig
la orizont un biet covrig
măreşte hărmălaia în trafic

cheia n-a fost o deviză,
trandafirul sau săgeata
ne-au împotmolit şi gata:
că nu mai ieşim din criză!

c-a fost rău sau c-a fost bine
ne-am săturat de-atâţia... escu
iar la urmă ne-am ales cu
ce să mai zic, ştiţi voi cu cine!

trăim de-o vreme numa' în coduri
ce să faci să te fereşti
cu noroiul din fereşti
şi lupii care stau la capete de poduri?

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept. Aştepţi?

Stau. Aştept.
O rană-n al meu piept
Cântă prin fior
Dragostea-ţi prinsă-n zbor
Atunci şi acum. Iarăşi ascult,
Deşi, vreau să te uit. Mult.
Chem să îmi vii. Aştept.
Poate n-o să fii. E drept?
Ţi-am dat jumătăţi de lună
Cu inimă bună,
Iar tu... doar faimos nimic
Mi-ai dăruit. Atât de mic!
Să privim la stele. Acum. Aici. Amândoi.
Două modele sunt. Suntem noi.
Aştepţi. Cauţi. Îngheţi.
La infinit te repeţi.
E viaţa ta. Mi-ai luat-o pe-a mea.
Ce faci cu ea?
Aştepţi?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica 4

Aşa mai vii de-acasă, căci foamea mi-e perenă,
Nu poţi cu burta goală să scrii o poezie,
Îţi zburdă caloria în cerebel şi venă,
Te scapă să nu intri în hipoglicemie.

Iar o Fetească Neagră e chiar recomandată,
Că-ţi face tensiunea şi pofta să îţi crească,
Transformă şi o gloabă în armăsar pe dată,
Şi uiţi că de o vreme ai tot băut băbească!

Poţi să dansezi lascivă în văluri transparente,
Dar să nu sui pe masă cu dansuri de buric,
Mi-e teamă că nu-s mese destul de rezistente...
Şi sufăr de coloană, nu pot să te ridic!

În oala ta minune se-nmoaie şi şoricul,
E presiune mare, îmi pun pofta în cui
Că este prea fierbinte şi-mi arde polonicul...
Iar eu nu imi bag nasul în oala nimănui!

Vom recita poeme cu rimă-ncrucişată
Şi larg se vor deschide şi florile din glastră,
Dar sunt cu ochii-n patru, ca nu cumva, stresată,
Să-mi pui în vinul roşu pastila ta albastră!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tiptil vii

în spatele meu cu mâinile
îmi mângâi supărarea
vis de-o clipă ce lin
alunecă în tăcere
degetele sfinte comori
moi migălesc dragostea
ce noroc te simt
luneci într-un sărut parfumat
buze cu buze se unesc
scriu poezie într-o doară
capul îmi arde de-o frenezie
ochii se întunecă încetişor
te gust te simt te sărut
peste tot încet
sunt cuprins de-o febră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, dacă ţi-aş spune...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai frânge degetele-n mâini
Şi ţi-ai zdrobi privirea în perete,
Tăcând,
Şi poate
Mi-ai vorbi despre nimic
Uitând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai lăsa ochii să vorbească
Şi ţi-ai strânge sufletul în resemnare,
Ştiind,
Şi poate
Mi-ai cânta despre nimic,
Plecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Mi-ai curma dorul în răspunsuri
Şi ţi-ai opri ecoul în distanţe,
Simţind,
Şi poate
Mi-ai striga despre nimic,
Trecând...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai crede?
Ţi-ai tăia partea din mine
Şi ţi-ai scurta vocea din cuvinte,
Ieşind,
Şi poate
Mi-ai ura despre nimic,
Fugind...

Şi, dacă ţi-aş spune, m-ai... iubi?

poezie de Gab (23 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.

Doar pământu-i plin de viaţă
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de aţă
Visul nostru, tainic feeric.

Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.

Ah! e viaţă, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.

Din pustiul întuneric
Viaţă dulce a ieşit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.

Otrăvit sunt de-o tristeţe;
De-o tristeţe-aşa de dulce
Căci vii tu, bătrâneţe!
Şi nimic nu pot a duce.

Căci de mii de ani încoace
Tot se naşte spre-a muri,
Şi totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!

Şi ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.

Şi pământu-acesta mare
E-un fior înţepător;
El te naşte, el nu moare,
Şi te lasă călător.

Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am schimbat ceasul

Pe picioare să mă pună
Miţa, ortopeda,
I-am dat "Rolexul" de-o lună,
Am acum "Pobeda".

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!