Cam aşa!

Fraţilor, m-aţi omorât,
Mi-aţi băgat doar vot pe gât,
Messenger-ul este plin
De miere şi de venin!
Aproape că s-a blocat,
De îndemnuri la votat,
De atâtea indicaţii,
Candidaţi şi explicaţii,
Parc-aş fi handicapat..
Să votez nu am uitat!
M-aţi înnebunit de tot..
Evident, că merg la vot,
Când vreau eu şi-atunci când pot!
Atâta manipulare,
Nu am mai văzut sub soare..
E o bătălie sumbră,
Fără teme, doar cu umbră,
Şi-ntreb, în astă poveste,
Europa unde este?
Aşa că, vă rog frumos,
Lăsaţi butonatul jos,
Şi ieşiţi şi voi afară,
Că acum se face seară!
Şi votaţi aşa cum vreţi,
După aşteptări, băieţi,
Şi să nu greşiţi cumva,
Să votaţi cu inima,
Că alte criterii nu-s..
Nimeni nu a fost dispus,
Să ne facă să-nţelegem,
Încotro privim şi mergem,
La ce să ne aşteptăm..
Oare, pentru ce votam?
Mai mult nu vă zic, că sunt,
Toţi, o apă şi-un pământ!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de început

stăpâni ai mei toţi
ai căilor mele mărunte
m-aţi aruncat în afară
cu ochii închişi
sub un cer cuminte
m-aţi făcut mioapă

mi-aţi dat ceva greu
ceva aşa de greu de descifrat
un puzzele uriaş
ceva ce
abia se desluşeşte

(în preajmă nimeni nimeni
cu inima doar eu văd
ceva-ul în formă de munte)

mi-aţi agăţat la gât
mărgele de piatră
la mâini şi la picioare
pe frunte colorate în fel şi chip
să le descifrez
în formă de stele

m-aţi chemat
frăţeşte
într-un târziu
la jocul cu mărgele de sticlă
cu reguli nu simple
prea strictă prima
mă pândeşte

poezie de Marilena Tiugan din Din arierplanul unui surâs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce faci astă seară tu

Eu de câte ori am vrut ca să te întâlnesc
Tu ca niciodată ai fost ocupată
Pentru asta n-am putut ca să-ţi mărturisesc
Cât de mult eu te iubesc

Totuşi sper că-n astă seară
Liberă să te găsesc.

Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Ca să mergem într-o cârciumioară
Ne va zice din ţambal
Un ţigan sentimental
Când n-o mai fi nimeni în local.

Şi în zori în trăsură spre şosea fericit
În sfârşit am să-ţi spun iubirea mea
Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Spune-mi doar atâta, da sau nu.

Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Ca să mergem într-o cârciumioară
Ne va zice din ţambal
Un ţigan sentimental
Când n-o mai fi nimeni în local.

Şi în zori în trăsură spre şosea fericit
În sfârşit am să-ţi spun iubirea mea
Ce faci astă seară tu
Poţi să-mi dai un rendez-vous
Spune-mi doar atâta, da sau nu.

cântec interpretat de Dorel Livianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţilor mei

Vă mulţumesc că m-aţi născut,
Că m-aţi iubit, că m-aţi crescut,
Că-n viaţă voi m-aţi îndrumat
Şi că frumos m-aţi educat!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că merit!

Mi se cuvine-înc-un mandat,
Că doar ştiţi de ce m-aţi votat;
E drept, nu ştiu nimic să fac,
Dar aţi văzut ce frumos... tac!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul e o cacialma

Azi, bucolicul peisaj
A rămas doar un miraj,
Nu te face să visezi,
Poate doar ca să oftezi.

Unde-s vremurile când
Înjurai numai în gând,
Iar plăcutul şi prostia
Se uneau cu bucuria.

Azi, poţi scrie pe Facebook
Ca să nu te mai simţi "cuc",
Poţi afla şi ce va fi,
Însă doar când şti citi.

Adevărul nu-l mai crezi
Nici atuncea când îl vezi,
Vrei mai mult şi tot mai mult,
Egoist incult sau cult.

Nu contează cât munceşti,
Doar atâta... cât primeşti,
Sunteţi mulţi nemulţumiţi,
Dar votaţi parcă... orbiţi.

Cu partid, fără partid,
Vreţi să doborâţi un zid?
Nu se poate dărâma...
Zidul e o cacialma!

poezie de Traian Val
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi doresc mai mult

Vreau să trăiesc în ţară, în multă armonie,
Să ne iubim cu toţii, fără de mânie.
Uniţi să fim şi să trăim în pace,
Fără duşmănie, la toţi cred, ne-ar place.
În ţărişoara mea, nu vreau manipulare,
Nici jocuri meschine, care mai murdare.
Cu toţii ar trebui, să ne iubim ţara,
Să n-o ponegrim, din zori şi până seara.
Nu vreau indiferenţă şi nici dezimformare,
Vreau loialitate, vreau lucruri normale.
Nu vreau să fiu credul, la ştirile postate,
Ce multe dintre ele, nu-s bine prezentate.
Vreau o analiză, apoi mă pronunţ,
Dacă nu-s în stare, mai bine renunţ.
Nu vreau să am păreri, de nu mă pricep,
Să arat lumii, ce mult sunt deştept.
Sunt speriat, când văd trădători,
Cum îsi ponegresc, chiar şi ţara lor.
Vreau să mă exprim şi vreau să votez,
Nu la întamplare, momentul să-l marchez,
Să fiu documentat, după, pun ştampila,
Atunci cînd votez, să măresc pupila.
Vreau să fiu condus de oameni loiali,
De la A la Z, să fie geniali.
Vreau mult adevar şi multă dreptate,
Nu vreau minciuni, vreau demnitate.
Am să trăiesc eu oare, să văd pe astea toate?,
Poate în altă viaţă, poate, poate, poate!!!.

Angelin Leru
14,02,2019

poezie de Angelin Leru (14 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc, mamă şi tată

Muţumesc, mamă şi tată,
C-am viaţa asigurată,
C-am muncit şi am de toate,
Cât trăiesc, până la moarte.
M-aţi născut şi m-aţi crescut,
Mi-aţi dat tot ce aţi avut.
Mi-aţi dat ştiinţă şi sfat bun,
Pot să mă descurc şi-n drum.
Ştiu lumii să dau respect,
M-aţi învăţat să fiu corect,
Să preţuiesc, să muncesc,
Să păstrez şi să trăiesc.
Să-mi conduc viaţa mea,
De-i uşoară, ori de-i grea,
Că am indicaţii bune,
Pot să mă descurc în lume.

poezie de Valeria Calma Pleşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns la chestiune inutilă

Băi, ce-i? Voi sunteţi idioţi
Să vă votaţi, ca voi, tot hoţi
Şi apoi să le strigaţi "Hoţie!",
Când voi o practicaţi? Prostie!

Tot plângeţi, fals înlăcrimaţi,
Că sunteţi desconsideraţi,
Când voi corupţia iubiţi...
C-o practicaţi de când vă ştiţi!

Nu-i clar că sunteţi cu toţi mentori
Şi cei aleşi vă sunt doar vectori
De toate relele, ca fraţi...
Că de-aia şi-i numiţi, votaţi?

Ce dracu, nu vă e ruşine
Să vă întrebaţi de unde vine
O lume ce predă "Înşeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!

Eu nu am nicio îndoială!
Doar ipocriţii o dau... plesneală?!...

pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candidatul caragialian: Onorabili concetăţeni! Fraţilor! Ca orice român... ca orice fiu al ţărişoarei sale... mă gândesc la ţara mea... La România La viitorul ei! Căci nu am avut trecut, nu avem prezent... dar avem viitor! Viitor de aur ţara noastră are. Avem...! Întrerupeţi-mă, fraţilor, ce dracu'! Nu mă tem de întreruperi! Asta-i meseria mea de candidat! Să fie întrerupt! Altfel nu e candidat! Voiesc a vă spune că eu sunt pentru progres! Căci unde nu e progres... nimic nu e! Pentru descentralizare! Să facem praf economia centralizată! Statul! Va să zică, fiecare cu proprietatea lui! Cu bucăţica lui de pâine! De casă! De pământ! De nevastă! Căci cine-i poporul? Noi suntem poporul! Eu şi voi! De aceea, vă cer să mă votaţi! Sunt onorat să mă votaţi! E o onoare şi pentru voi să mă votaţi! Nu pentru mine, pentru ţărişoara mea! Şi-a voastră! Că-i a noastră! Trăiască România! Şi NATO! Şi UE! Trăiască românul!...

replică din Unda veselă, Candidatul sau Caragiale redivivus, 1991, scenariu de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ieri

Mai ieri mi-a dat o bere clopotarul,
Să-i trag o sfoară pentru zile mari,
Iar popa s-a-ncruntat de o sprânceană
Că nu vreau să dau mită la gropari.

Un popă n-ar avea nimic de spus
În faţa-Nalt Sfinţiei Sale, Statul...
Că s-au tras sfori, s-au tras, nimic de spus,
Dar s-a-nălţat c-o treaptă plagiatul.

Şi la putere, (Dumnezeu să-i ia!),
De când cu noua mea candidatură,
Se luptă toţi lingăii pe ciolan,
Deşi sunt cei mai mulţi doar buni de gură.

Să vezi şi în sistemul sanitar,
De n-or să-şi scoată ochii cu penseta,
Şi promovând gropar după gropar,
Îşi vor toca degeaba clarineta.

Învăţământ?! Poveste de doi bani...
Toţi vor plăti gratuităţi şcolare
Şi dascălii pe drumuri vor porni
Stăpâni pe ei, dar pe doi cai călare...

Salut din plin dezastrul! M-aţi convins!
Mai bine nu mai merg la vot... adică
Pe cine ar fi cazul să votez?!
Căci peste tot este aceeaşi clică.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surf pe o placă stricată prinsă de val

acum că m-aţi cunoscut în neliniştea mea,
vreau să-mi spuneţi cine sunt.
eu o să dansez pe balustrada imperiilor,
fraierilor care n-aţi văzut pacea.
cută cu rid, balansul mă înviorează
aşa cum a fost poporul meu.
Da! poporul meu a dispărut în mine
ca un ou de pe un pui. Dansez,
ritmuri rupte din vinil,
melodii sinistre despre apocalipsă.
acum că m-aţi cunoscut, liniştiţi-vă,
e doar o altă realitate virtuală.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU VREAU...

Eu sunt venit din stelele căzute
Şi mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrăţesc cu dracii pe pământ;

Eu sunt acum un înger cu o armă
Şi loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Şi vieţii demne-i sunt un grănicer!

Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toţi urmaşii Iadului din voi
Şi gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi

Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuşi l-a uitat,
Dar voi s-aveţi un adevăr în minte:
Eu vreau să pier poet crucificat!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imunitatea deasupra legii

Parlamentul azi, e o porcărie
Ce a adunat un munte de excroci,
Merg împreună în excrocherie,
Când îi asculţi, parcă te sufoci!

Se lăfăe sfidând cu legea-n mână
Zicând că n-au furat, îngeraşi sunt,
Schimbă legi, punând pe cea păgână,
Justiţia din urmă, îi toacă mărunt!

Pe cei la vârf e greu să îi ajungă,
Ei se ascund în spatele imunităţii,
Parlamentul nu pregetă să-i ungă
Cu mirul fals al libertăţii!

Cum vrem noi să spălăm ruşinea
Ce a acoperit întreaga noastră ţară?
Alegându-i, n-am avut înţelepciunea
Să-i triem şi să îi dăm atunci afară...

Ne râd în nas că au imunitate
Fiind votaţi de Domnul Parlament,
Îşi fac legi, că le-am dat autoritate,
Nu le pasă că totu-i decadent!

Nimic este, în lumea asta sumbră,
Se ţin cu sârg de scaunul puterii,
Sunt mulţi ce se ţin în umbră
Prin fraudă, sporind contul averii...

Imunitatea nu este pentru hoţii,
Suntem toţi egali în faţa legii,
Ei o folosesc pentru excrocherii
C-aşa sunt azi toţi demagogii...

pamflet de Marilena Dumitrescu (16 iunie 2014)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aţi vândut aseară pe ascuns

În lumea aceasta plină de minciuni,
Nu v-a păsat o clipă, prieteni buni,
Loialitatea mea n-a fost de-ajuns
Şi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Ajunşi cu orice preţ în ierarhie,
Aţi pus la cale-o cruntă mârşăvie
Şi în întunericul de nepătruns,
Voi m-aţi vândut aseară pe ascuns.

Am luptat alături, n-am privit cu ură,
N-am fost arogant, ori fără măsură,
V-am fost aproape, însă ca răspuns,
M-aţi vândut aseară pe ascuns.

Continui să lupt, asta mi-e deviza,
Deja-i dimineaţă, îmi prieşte briza,
O secundă-am fost în inimă străpuns,
Când m-aţi vândut aseară pe ascuns.

poezie de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aţi iubit, m-aţi învăţat, m-aţi prevenit şi pentru un viitor binecuvântat m-aţi pregătit.

Valeria Mahok (20 iulie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viaţa şi moartea. Da, viaţa a fost şi acum uite, se duce, se duce şi eu nu pot să o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor şi că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile, - poate chiar acum. Acu' era lumină, acu' e întuneric. Acu' eram aici, acu' dincolo! Unde?... Eu n-o să mai fiu; atunci ce-o să fie? N-o să mai fie nimic. Şi unde o să fiu când n-o să mai fiu? Oare mor? Nu, nu vreau!

Lev Tolstoi în Moartea lui Ivan Ilici (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea ( puls - radiografie - tratament)

Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?

Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toţi dumnezeii societăţii,
Cine este de fapt creatorul vieţii?

Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...

Părinţi ce nu-şi cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinţi.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morţii trăiesc printre sfinţi?

Bătrâni ajunşi fără identitate,
Uitaţi complet de comunitate.
Cine să cunoască istoria reală?
Copiii sunt îndoctrinaţi la şcoală.

Cine să îndemne la unitate?
Când autoritatea e doar în acte.
Cine să răspundă pentru fapte?
Când criminalii au imunitate.

Atâtea drame şi atâtea tragedii,
Dar societatea este bucuroasă.
Unii trăiesc de parcă n-ar muri,
Alţii supravieţuiesc şi fără casă.

Iată frecvenţa inimii cum bate!
Comuniunea noastră este pe moarte.
Inima societăţii nu mai răzbate,
Iar doctorul este mult prea departe.

Acum este nevoie urgentă de tine!
Mare nevoie este acum şi de mine!
Doar împreună putem supravieţui,
Numai prin înţelepciune putem trăi.

Atâta timp cât sângele pulsează,
Speranţa noastră se înseninează.
Toţi avem datoria de a muri...
Dar avem şi bucuria de a fi vii!

Copiii sunt frumosul nostru viitor,
Bătrânii ne sunt baza cu istoria lor.
Societatea să fie un munte de iubire,
Escaladarea vieţii să ne fie fericire.

poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe podelele trosnind, alung găinele

Şi văd vrăbii zburând pretutindeni, jur împrejur,
ca şi cum nu merită să întrerupă zborul pentru un bob de orez.
Ele au ochi limpezi, cu lumină venind din interior.
Graurii zboară de asemenea pretutindeni, confuzi, în stoluri.
Ei vibrează şi scot sunete care par flash-uri.
Când nu se mai văd, cerul coboară mai jos,
Albastru-întunecat pe întinsul satului.
Cerul se ţine mereu aproape de-acest pământ,
forţându-ne să-i privim albastrul,
în felul în care strămoşii noştri ne fac să privim în noi înşine,
în golul îngust şi adânc – astfel că noi privim iarăşi
pe Septembrie în ochi – suntem mulţumiţi de insignifianţa acestei luni,
dar întristaţi de scurtimea ei.
Trăindu-ne vieţile astfel, ne simţim în siguranţă.
Atâta orez. De unde vine oare?
Atâtea culori aurii. De unde vin oare?
An după an am fost binecuvântată, pentru a fi apoi abandonată.
Când veselia şi tristeţea vin îmbrăcate-n aceeaşi culoare
sunt fericită şi-mi doresc să fiu uitată.
Dar de cine-s separată? Nu ştiu.
Eu stau întotdeauna aproape de orele care mi-au fost date.

poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

(am văzut oameni, cărora si amintirea li s-a şters de sub soare şi totuşi eu am avut puterea să scriu)

Am rămas datoare cu o vorbă spusă
Dacă mor deseară, să nu-mi puneţi cruce
Să m-aşeze bine, lângă a mea măicuţă,
Flori de busuioc şi cetini de brad
Să-mi puneţi pe frunte, să mă-mbălsămaţi
Să miros pădure şi să mă lăsaţi
Păsărele multe să m-aline-n van.

Nu vreau să mă plângeţi, că v-am fost povară,
Doar din când în când aşa
către seară,
S-aprindeţi lumina să faceţi căldură
C-am trăit în frig şi în bezna goală.
Dacă-mi ve-ţi deschide, cărţile, nu-mi pasă,
Nu v-au fost pe plac, m-aţi luat în şagă,
De vor fi şi alţii ce le vor citii,
Vor vedea iubirea ce m-a chinuit.

Unii vor bârfi multe despre mine
De mă vor iubi atunci e de bine,
Sau mă vor uita printre alte nume,
Ca o floare stearsă dintr-o altă lume
Lasă-mă durere, vreau să-ţi povestesc
Până-mi vine timpul, vreau să mai petrec!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs la deznădejde

Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus şi voi nu m-aţi crezut
de-aceea m-am retras la ţară
biet clopot surdomut

V-am spus şi voi nu m-aţi crezut
că trântorii îşi fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere

Când trântorii îşi fac averi de miere
din sărăcia voastră ordinară
voi mai aveţi o şansă şi-o putere
să-i daţi din veţnicie afară

Păcat doar moartea vă învaţă
cum să păşiţi nemuritori din viaţă

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!