* * *

ai atâtea presimţiri negre
încât dimineaţa vine ca o veste
care nu mai eliberează pe nimeni

cauţi pârghia perfectă
dintre tine şi acum
chiar dacă nu poţi păstra la infinit
acest firav echilibru

vulnerabilitatea înseamnă curaj
un războinic îşi ascute frica
în formă de sabie

despre viaţă nu se scrie
cu cerneală

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excursia în munţi

Nu ştiu, strigai fără glas, nu ştiu deloc.
Dacă nu vine nimeni, atunci chiar că nu vine nimeni.
N-am făcut nimănui ceva rău, nimeni nu mi-a făcut vreun rău,
însă nimeni nu vrea să mă ajute. Absolut nimeni.
Dar nu e chiar aşa. Numai că nimeni nu mă ajută - în rest,
absolut-nimeni poate fi destul de drăguţ.
Aş face cu mare plăcere - oare de ce nu? - o excursie
în compania unor absolut-nimeni. Fireşte, în munţi,
unde altundeva? Cum se mai înghesuie unul în altul aceşti nimeni,
aceste mâini multe, despărţite de paşi minusculi!
Bineînţeles că toţi sînt în frac.
Mergem aşa, haihui, vântul trece prin spaţiile dintre noi şi dintre membrele noastre.
În munţi gâtlejurile se eliberează. Este o minune că nu cântăm.

poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica

Cine are curaj,
să vorbească,
despre frică,
nu despre curaj.
Cui îi este frică,
să vorbească,
despre curaj,
când îi este frică.
Ce este frica,
Dacă nu curajul
la începuturile sale?
Ce este curajul,
dacă nu frica
atunci când
nu mai avem timp,
să ne fie frică?
Cea mai mare frică
îmi este de timp,
cel mai mare curaj,
este că sunt,
pentru că eşti...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiu despre Viaţă, TImp, Moarte

Vorba pe jumătate adevărată vine odată cu Somnul
Ai scris atâtea, ai şters şi mai multe
Acum aduni doar cioburi
Dar ce cioburi
Vitraliu de catedrală
Dar dincolo de sticla pictată
O, da,
Vorba pe trei sferturi adevărată vine odată cu Visul
Nu mai scrii nimic
Faci planton şi priveşti dincolo de vitralii
Orbit de propria Viaţă
Atâţa de sigură
Că e nu privită de nimeni
Încât umblă goală cu ferestrele larg deschise
Şi tot atâta de singură
Acea singurătate-n doi, ştiţi voi...
O, cât de singură mă simt iubitule
Chiar dacă eşti alături de mine
Sunt ca un blonav într-un pat de spital
Îmi faci vizite, îmi aduci de mâncare, de citit
Şi da, chiar ador să citesc Petronius
Deşi cu fiecare rând încep să-mi pun întrebări
Va veni timpul
Ca Timpul însuşi să se privească-n oglindă
Cine sunt eu?
Parcă-l aud
Vorbindu-şi cu vocea ta
Dimineaţa în faţa oglinzii
Răspunsul şi-n porţii să-l capăt
M-aş pune bine cu moartea!
Dar pare că nici măcar Moartea nu mă mai vrea
La început cel puţin nu existam
Dar acum
Trebuie să umblu, trebuie să fiu eu...
Să fii să nu fii
Dar ce e de fapt Moartea
Face şi ea planton
Şi priveşte prin vitralii afară
Atâta de sigură
Că nu e văzută de nimeni
Încât umblă goală cu ferestrele larg deschise?
Şi tot atâta de singură
ştiţi voi
Acea singurătate în doi

poezie de Clement Octavian din personal
Adăugat de Petronius
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu e nimic bătut în cuie
doar ideile noastre sunt fixe
şi învechite

să ne imaginăm o lume paralelă
în care trecutul se scrie
pe ciorne

nişte versuri despre amanţi
şi o ultimă noapte
de dragoste

nu te apropia prea mult
de acest adevăr
durerea poate fi molipsitoare

mama ei de viată
aş da cu ea de pământ
dar am călcâiele făcute praf

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu poţi spune prietenului tău deschis, direct ori chiar brutal, ceea ce gândeşti despre el, sau dacă tu nu poţi asculta de la el acelaşi adevăr despre tine, înseamnă că nu credeţi cu adevărat în prietenia voastră, nu vă înţelegeţi, nu vă respectaţi.

citat celebru din I.A. Goncearov
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit să te provoc. Ce e aşa de preţios în viaţa ta şi la tine care să merite să dai la schimb eternitatea? Ce ţii aşa de încleştat şi care să fie mai valoros decât atemporalul? Ce păstrezi în această viaţă din moment ce nici trupul nu ţi-l poţi păstra? Ce e aşa de preţios pentru tine în această viaţă a ta încât să ţii Adevărul undeva suspendat, pe pauză, şi nu te poţi separa de ataşamente şi de frică? Nu ai încredere că viaţa are grijă de tine mai bine decât poţi avea tu. De ce suntem aşa de loiali identităţii şi proiecţiilor şi amăgirilor ei?

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

la un moment dat realizezi
că e chiar util să pierzi timpul
descifrând misterul cutiilor negre

cel care nu doarme niciodată
are faţa ciupită de vânt
şi împachetează lumina
cu palmele ude

negura se-ntinde ca o boală de piele
peste zilele noastre din ce în ce
mai puţine

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

cum să hrăneşti demonii / cum să-i înfrunţi/ să atingi acel echilibru
care nu-ţi dă voie la balans / la început au fost mulţi care nu au supravieţuit
ca şi cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/

şi toti s-au prefăcut în praf / acum mergi

drept printr-un deşert

cauţi o oază / dar acolo demonii vor prinde viaţă din nou

odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălaşul lor/ aşa am trecut eu prin viaţa aceasta până acum

ascunzându-mă

căutând

mâna ta îndreptată către mâna mea

ca două telegondole care se izbesc /

drum lin porumbeilor arşi de soare

înfruntând furtuna

cum să te hrăneşti altfel pe tine / cea căzută în praf în noroi fără să te poţi numi târfă
pentru că nu stai pe marginea drumurilor

ci stai chiar în mijlocul lor aşteptând acea pală de vânt care să te
încline într-o parte sau în alta

de-a lungul liniei continue pe care nu ai voie să o depăşeşti.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Ştii, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu ştiai?
Lucian: Nu. Nu ştiam... Şi spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ţi fi menţionat numele, cel puţin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce şi ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu ştiu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deşi aş fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aş fi mărit puţin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ţi-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puţin o dată.
Lucian: De unde ştii? Dacă n-ai văzut, cum poţi susţine că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducţie?
Sonya: Sigur, am dedus după mişcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria şi după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-aţi separat, e mereu tristă; cred că nu se gândeşte decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susţii că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu ştiam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aş vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum ştii: Are unul şi scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot rahatul în care eşti azi, toată suferinţa de acum, este rezultatul acţiunilor tale de până acum. Consecinţele de azi sunt copiii cauzelor de ieri. Acceptă că ai greşit, că nu ai ştiut, că nu a fost nimeni să te ajute, că ai avut ghinion, orice scuză e perfectă dacă te ajută să spui stop şi să laşi trecutul în spate. De azi, începe o nouă viaţă. Ai şansa ta, cu adevărat, în perfectă cunoştinţă de cauză. Nu mai poţi să dai vina pe nimic pentru că tu deja ai totul şi singura întrebare care se pune este cât anume din toate minunăţiile pe care le ai deja le vei scoate la suprafaţă?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică

vorbeşte-mi despre tine
şi despre cum te-ascunzi
după deget

îngerii au tăcut
în glasul tău vin copiii
să doarmă

la orfelinat se-aude un clopoţel
şi nu-mi găsesc hainele
de duminică

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai avut parte de iubire în adevăratul sens al cuvântului în copilăria ta, lucru ce a dus la o traumă, ca şi adult nu înţelegi, nu simţi şi nu ştii ce este iubirea, deşi auzi toată ziua vorbindu-se despre ea. Şi atunci eşti nevoit să iei câte un ciob dintr-o parte, o altă bucăţică din altă parte şi să îţi faci propria imagine despre iubire, folosind bucăţi şi cioburi dintr-o imagine distrusă, împrăştiată şi aparent fără nici o logică. E ca şi când încerci să creezi o imagine pe care nu o ştii, neavând toate piesele de puzzle. Aproape că e o misiune imposibilă. Reîntregirea înseamnă să te vindeci în interior de toate traumele, să scapi de victimizare şi să îţi redobândeşti curajul, stima de sine şi o imagine de sine puternică. De asemenea, înseamnă să îţi creezi imagini complete şi care să te servească despre ce înseamnă iubire, caracter, responsabilitate, curaj, empatie, entuziasm şi atâtea şi atâtea altele pe care poate nu a reuşit să ţi le transmită nimeni.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbele pe care le spunem despre alţii sunt doar un alt mod de a vorbi despre noi înşine. Nu poţi spune lucruri frumoase despre cineva atâta timp cât tu eşti sufocat de răutate şi invidie – caracteristici pe care le cauţi şi le regăseşti în tine, iar mai apoi în ceilalţi. E o simplă chestiune de atenţie – găseşti ceea ce cauţi, cauţi ceea ce eşti obişnuit. Depinde de ce anume alegi să vezi în cei din jurul tău.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent continuu

cu tine nu mai sunt în acele poveşti
şi nici din alte călătorii nu mai vin,
timpul tău oprindu-mă pe una din şine;

... şi orice tren fără stăpân din mine.

chiar firescul bine din care obişnuiam
să îndestulez găuri negre
ale iubirii sau din ce patimi şi plăţi or fi fost
năucitoare din ei şi în oglindă
drumuri înfundate spre prezent ai oprit;
îmblânzindu-mă cu un fel de muzică
care aşa începe, doar în linişte,
cum te cântă şi gândeşte
în propriile cuvinte.

într-adevăr, aduci acest prezent continuu
în care să ne treci rotunjindu-mi ceasul

... poţi chiar mai mult
în picurii din privire şi sevei de viaţă
şi în atingerea oricărui simţ
din spatele secundei care mă scrie

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineaţa, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeaşi
Pe care o ştiu de demult
Şi nici pământul nu mai e acelaşi
Chiar dacă e totuşi pământ.

Copile, tu nu ştii mai nimic despre viaţa
În care ţi-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-şi curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Şi tu, copile, nici nu ştii că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie celebră de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e bine că nu toată lumea
poate deţine arme de foc
între dragoste şi ură
stă un revolver negru
cu un glonţ indecis

acum aş vrea să scriu
despre o moarte eroică
şi doi îndrăgostiţi fanatici

despre un poem tânăr
împuşcat în piept
în timp ce striga
"am învins"

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot a-ţi cere...

îţi cer să uiţi atâtea despre mine,
îţi cer să uiţi, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine
îmi e povara nopţilor prea lungi

când vei privi în noapte cerul
să nu mă cauţi în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul,
atâtor nopţi pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranţă,
de ea m-am agăţat cu dinţi,
mi-ai fost un clinchet dimineaţa,
acum trezit îmi ies din minţi

îţi cer, dar nu mai pot a-ţi cere,
să uiţi atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri

de-acum în noapte, fără tine,
de-acum în faţa foilor,
voi scrie rime peste rime,
în rând de foc mocnit, mistuitor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot a-ţi cere...

îţi cer să uiţi atâtea despre mine,
îţi cer să uiţi, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine,
îmi e povara nopţilor prea lungi

când vei privi în noapte cerul,
să nu mă cauţi în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul
atâtor nopţi pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranţă,
de ea m-am agăţat cu dinţi,
mi-ai fost un clinchet dimineaţa,
acum trezit îmi ies din minţi

îţi cer, dar nu mai pot a-ţi cere,
să uiţi atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri

de-acum în noapte fără tine,
de-acum în faţa foilor,
voi scrie rime peste rime
în rând, de foc mocnit, mistuitor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.

Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!

Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.

Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.

Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.

Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!

Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!

poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută să nu mai cauţi, ci doar observă fiinţa infinită ce se arată în absenţa gândului. Chiar şi gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conştiinţa infinită şi fără formă care o eşti. Caută să nu mai cauţi, doar astfel căutătorul îşi va găsi sfârşitul în pacea care este reînceputul eternei tale veşnicii. Şi ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă să îşi găsească sfârşitul în următoarea. Dar în prezenţa, graţia Gurului, Sinelui, gândul îşi găseşte sfârşitul chiar acum. Guru nu te pune să cauţi nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îţi arată prin propria lui Prezenţă, născută din Absenţă că şi tu eşti Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veşnic pribeag ce trebuie abandonat graţiei de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaşte că niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veşnicul Sine. Nu poţi face absolut nimic pentru asta, poţi doar abandona orice facere Pentru asta. Tu eşti viaţa, Sinele care există etern în această clipă, şi nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea şi caută ceva. Doar clipa de faţă o ai tot timpul, dar mintea îţi spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare şi pribegeşte în ea.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!