Ia-mă cu totul şi iartă-mă! Pentru când o să-mi fie frică şi-o să te trimit îmbufnată după uitare. Nu-i de mirare! Verile au furtuni şi dragostea asta-i păcătoasă nu vine după pofta timpului. Tu râzi şi iubeşte-mă! Şi nu pleca prea departe, ca nu cumva să te găsească până la urmă tocmai uitarea, după care te-am trimis..

Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi povestea zâmbetelor fragile care privesc adesea în oglinda timpului. Ascultă glasul tăcerilor suave, spulberate tainic de liniştea gândului naiv. Iartă-mă şi iubeşte-mă! Rămâi o dulce realitate, într-un amalgam de iluzii care se prăbuşesc...

Andreea Palasescu (11 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă

Iartă-mă, te rog, tu, Cea-care-zâmbeşti.
Ştiu că-mi atârnă iertarea
În corniţele zâmbetului tău.

Tu, Dulce-împlinită, iartă-mă.
Iertarea mea e-n boiul tău de farmec,
În ondularea mijlocului tău subţire,
În graţia cu care te mişti,
O, mlădios punct de-ntrebare.

Iartă-mă pentru suferinţele mele,
Iartă-mă că-mi eşti prea dragă,
Că mor când te duci
Şi-nviu când apari.

Iartă-mă, Domniţă-a-inimii-mele!
Cuprinde-mă de după grumaz,
Apleacă-ţi spre mine
Faţa de soare, gene de ceaţă.

Gura ta, gura ta să-mi dea iertare
Pentru toate cele ştiute şi neştiute,
Pentru nebuniile abia trecute
Şi pentru cele imediat viitoare.

poezie celebră de Mihail Sadoveanu din Daim (22 martie 1944)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă de mână şi hai să colindăm prin poveşti! Tu să-mi fii pulbere de stele şi umbra norilor care îmbrăţişează cerul infinit cu atingerea lor. Să-mi aduci lumina zâmbetelor calde şi mângâierea vântului care spulberă amintirile efemere. Ia-mă de mână şi arată-mi drumul către inima ta...

Andreea Palasescu (7 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă totul în urmă

Lasă totul în urmă
Şi vino după mine.
Uită fosta ta iubire
Şi iubeşte -mă doar pe mine.

Sărută-mă pe buze,
Pe ochii mei albaştri.
Iubite, strânge-mă la piept.
Ca mai bine să ne cunoaştem.

Şi ţinânâdu-ne de mâini
Să pornim spre un nou viitor.
Şi să uităm trecutul,
Căci trecutul este muritor.

Să-mi spui că sunt regină
Să -mi spui că mă doreşti.
Să-mi aduci luceafărul
Şi toate astrele cereşti!

Lasă totul în urmă
Şi vino după mine.
Căci dragostea mea e dulce
Şi doar ţie îţi aparţine.

poezie de Vladimir Potlog (12 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Red: Zidurile astea sunt ciudate. Mai întâi le urăşti, iar apoi te obişnuieşti cu ele. După ceva vreme, ajungi să depinzi de ele. Asta-i instituţionalizarea.
Heywood: Pe naiba. N-aş putea ajunge aşa niciodată.
Un prizonier: Nu zău? Să zici asta după ce-ai stat aici tot atât cât a stat şi Brooks.
Red: Ai dreptate. Te trimit aici pe viaţă, dar tocmai asta-ţi iau. Cel puţin partea care contează.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă că te-am iertat

Aduni rouă din ceaţa sufetului meu
Îţi dăruiesc zâmbete dimineaţa mereu
Şi sufletul îţi încălzesc doar eu
Iartă-mă iubire că te iubesc prea mult
Iartă-mă eu te-am iertat demult
Mă ocroteşti şi mă călăuzeşti
Eu te-am iertat pentru că te iubesc
Iartă-mă pe drumul drept şi bun
Eu ţi-am ieşit în cale fără să-ţi spun
Iubire iartă-mă din inimă că te-am iertat
Jurământul pe vecie
eu nu l-am încălcat
Cu iubire şi credinţă mi l-am respectat
Tu ai fost cel care fără voia ta poate
Ai trântit uşa şi ai plecat departe
În urma ta nori, ceaţă, rouă,
Potop şi ploaie, picuri de apă
Un lan de grâu copt a inundat
Iartă-mă iubire, eu te-am iertat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni

Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziţia ta
şi avidă de răspunsuri
îţi fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
şi dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să mă nasc vânt
şi visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
şi flămândă de viaţă
am să-nvăţ să mor prea devreme.
Şi... mai iartă-mă, te rog,
că-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să mă ierţi.

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

Se scutură florile
De mai, de salcâm, de soc,
Şi-n părul meu primele
Fire albe-şi găsesc loc.

Cărunţesc privirile,
De mai tânăr încă sunt,
Prevestesc ninsorile
Care vin cu pas mărunt,

Ca după curţi, porţile,
Ca după nopţi, zorile,
Ca după vieţi, morţile,
Ca după mai... verile.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt liberă şi inocentă şi fiară. Ne strângem copilăreşte de mâini, învârtindu-ne. Râd cu inima, îţi strivesc pieptul cu talpa goală şi las urmă de fericire. Facem dragoste. În ce ordine vrei tu.
Într-o zi o să plec şi o să-mi rămân mie. Ce deliciu! Oare, când? Până atunci ştii, n-am mai întâlnit pe cineva ca tine. Oamenii m-au trăit după putinţă, de fapt toţi s-au minţit că mă trăiesc. Aglomeraţie inutilă.
Până când într-o zi m-ai ascultat. Şi în tăcere ne-am ascuns într-un singur suflet...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să fiu rea! Pentru că oamenii nu apreciază bunătatea. O găsesc o bufonerie stranie, nepotrivită, intrigantă. Şi astfel devenim pradă invidiilor oarbe, isteriilor, cuvintelor fără noimă. Nu vreau decât un strop de linişte în care eu şi cu mine să ne fim sprijin, răbdare şi vindecare, fără victimizări inutile. Să nu mă vadă nimeni, plângând sau râzând după pofta inimii.
Ştii ceva? Vreau să încalc reguli şi să greşesc. Asta o să ne apropie şi-o să ne despartă unii de alţii inevitabil. Dumnezeu ştie cum e mai bine!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă, iubito

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Aşa cum numai tu poţi să o faci
În clipa care tocmai a zbughit-o,
Spre o câmpie roşie... de maci.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Cu îndrăzneli şi unduiri... feline,
În patul care visele-mi sfinţeşte,
În dimineţi de rouă şi rubine.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă iubito!
De parcă asta-i clipa de final,
În care inocenţa.. ţi-ai pierdut-o
Întâmplător, accidental... banal.

Iubeşte-mă, iubito! mă iubeşte,
Pasional, nebun şi indecent,
Atinge-mă şi mă înnebuneşte
Cu trupul ireal, incandescent.

Iubeşte-mă, iubeşte-mă, iubito!
Ascuns în infinituri de argint
Şi mă învaţă tu! neprihănito,
Plăcerile... ce sufletele mint.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia păcătoasă

Femeia păcătoasă
Eu sunt femeia păcătoasă
tu eşti femeia păcătoasă
măr carnal
lună caldă
aromă densă de alge
şi lumină strivită
antica noapte ne atinge
a iubi este o călătorie pe apă şi pe stele
a iubi este o bătălie de fulgere
o bătălie dintre două corpuri cu gust de miere
sărut după sărut
marginile tale
călătoriile tale minuscule
şi focul transformat în delicioase inimi subtile
drumuri de sânge care se precipită
că o garoafă nocturnă
până se face sau nu se face noapte
în umbra ta
femeie păcătoasă, unde eşti,
dragostea mea

poezie de Gabriela Gârlonţa din Gabriela Gârlonţa,Poezii/ Poems,Editura ADALEX,Sibiu,2010
Adăugat de Gabriela Gârlonţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam cu disperare să te trăiesc. Să te gust în adâncuri de slabă simţire până la agonie. Să te respir regulat, într-un amalgam de vibraţii amestecate până la refuz de exaltări. Să te domin şi apoi să-ţi decid regăsirile şi uitarea pe care noaptea işi împletea cu măiestrie amintirile. Să mă dăruiesc permanent atingerilor tale pasagere, până ce se vor scurge zilele fade şi vom rămâne lut, regrete şi zâmbet. Să te gust şi să-mi pari veşnic ca o ispită pe care dragostea o sărută la margini de zare nesfârşită. Îţi promit că voi fi doar a ta şi a mea.

Andreea Palasescu (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmări

Lup după lup după ea
vânătorul după armă după glonte
plângea
în amonte.
El după cal după cal
după ea după inimă după sânge
în aval
un om ridica din umeri...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fran (după o ceartă cu Dl. Sheffield): Îţi vine să crezi că tocmai m-a trimis în camera mea? E aşa de adorabil câteodată.

replică din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra Bleoancă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur si simplu, ceea ce ştiu nu pot ca să fiu - şi dacă aţi fi oneşti şi nu hipnotizaţi de gând şi voi aţi spune la fel - iar ceea ce pot doar ca să Fiu, niciodată nu pot ca să ştiu! Atâta timp cât vă uitaţi după formă, după corp, după faţă, sunteţi prea mândri, prea infatuaţi şi cutremurător de superficiali... Iată de ce voi vă uitaţi doar după cei morţi, şi rămâneţi orbi pe mai departe şi nu-i puteţi vedea pe cei vii! Iar inima veşniciei nicicum nu vă poate îmbrăţişa!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ultima iarnă

În ultima iarnă
În care ţi-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ şi cer după curcubeu.
Am răsturnat paşii nehotărâţi
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Şi m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinţei,
Sărutul născut în întuneric
Şi timpul care îşi reglează scurgerea,
Ştiind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pă o uliţă din sat

Un bărbat, făr-de ruşine,
Pă o uliţă din sat,
Doarme cu nădragii-n vine,
După ce s-a uşurat...

C-o beut cu Văsălie,
Şi-i atâta de matol,
Că-i cu capu-n bălărie,
Şi, scuzaţi, cu "cucu" gol...

Şi aşa din întâmplare,
Trec pe-acolo trei neveste,
Care, pline de mirare,
Prind a zâce, fără veste:

Parc-ar fi bărbatu tău,
Zâce Veta cu mirare,
Ba să şti că nu îi, zău,
C-al meu are "cuc" mai mare...

Paraschiva-i dă dreptate,
Şi-ntăreşte, cu temei:
Cum îl văd întins pă spate,
Sigur nu-i bărbatu ei...

Mărioara-o-ţâr mai şede,
Şi conchide răspicat,
Ăsta, după cum să vede,
Nici nu-i de la noi din sat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i egalitatea...

Din cămări întunecoase,
Dese, ca fasolea pe-a ei viţă,
În livingul unei case frumoase,
A intrat un şoricel,
Curajos din cale afară,
Ca să facă răzmeriţă.
Căci era nemulţumit
De tot ce-l înconjura,
Stăpânii casei în mod voit,
Delicateţuri au pitit,
În frigiderul burduşit,
Numai din cauza lui,
Ca să nu poată mânca,
Când o duşmancă mai veche,
Pisica de aproape îl sfida,
Tolănită şi sătulă,
Dormitând pe-o canapea.

Ei, de toate i se dă,
Iar eu trebuie să fur,
Ca să-mi duc viaţa grea,
Protestă dur şoricelul,
E normal, să fie aşa?
Eu zic, ba!

Unii au prea multe în viaţă,
Alţii abia pot respira.
Unde-i zău, egalitatea?
Traiul e după mărime?
După muncă, ori noroc,
Sau după cât poţi fura?

Ajutaţi-mă vă rog!
Ecuaţia asta-i prea grea,
Nu-i pentru burtica mea.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Augusta uitare

scrisoarea ta a ajuns la mine după ce a ocolit cel puţin un milion de ceruri,
literele nu se mai pot citi, hârtia sângerează la fiecare atingere a buzelor mele.
ca să nu crezi cumva că aş fi indiferent la ceea ce ai simţit
am închis ochii şi am lăsat timpul să mă pălmuiască cu amintirile unei iubiri
blestemate.

răspunsul meu va ajunge la tine după ce va ocoli cel puţin un milion de întrebări,
literele se vor putea citi deşi cuvintele nu se vor putea înţelege.
ca să nu crezi cumva că aş putea să te mint înainte ca tu să mori pentru mine,
îţi voi trimite totul scris cu litere de sânge pe aripile îngerilor căzuţi.

disperaţi ne vom căuta o altă lume în care moartea şi viaţa valorează foarte puţin
şi vom fi trişti, departe de insula tăcerii,
pentru întâia oară....

poezie de Eduard Dorneanu (26 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!