Guvernarea Boc

Tot guvernu-i blestemat,
N-are niciun diplomat,
Tot poporu-i răsculat
Pe pitic şi pe palat,
Prim-ministru ne-a uimit,
Nu-i un om mai potolit,
În politică-i prea mic,
Nu ne-ajută cu nimic,
Avem griji, multe nevoi,
Ce îi pasă lui de noi,
Părinţii lui, oameni de sapă;
El vrea să ne bage-n groapă!
Peste tot este hulit,
Fiindcă ne-a nenorocit,
Şeful de stat iese la joc,
Printre legi îşi face loc,
Are consultanţi vicleni
În Palat la Cotroceni,
Minciuni scruntate am ascultat,
Doamne, de ce-am fi votat?

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Situaţie neprevăzută

Domnul Boc, de la Palat,
Rătăcit printre buşteni,
A căzut în ce-a creat
Şeful de la... Cotroceni!

epigramă de Mihai Enachi (4 februarie 2012)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

La început,
nu ne acopereau nici griji şi nici nevoi.
Eram ca fraţii. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toţii, în bună înţelegere.
Ne durea pe toţi, o cât de mică pierdere.
Toţi aveam pe masă, aceleaşi bucate.
Toţi ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toţii oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toţii oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toţii oameni până când,
credinţa ne-a separat.
Am fost cu toţii oameni până când,
politica ne-a despărţit.
Am fost cu toţii oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
am uitat să mai fim OAMENI.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?

o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit

O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
Care nu exista, n-are rost
A fost vis, a fost cosmar sau un nor imaginar
Nici nu stiu ce-a fost

O iubire imposibila
Ca un strop de ploaie in deşert
Poate ca acum te stiu
Dar oricum e prea tarziu sa te iert

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
cu acest final ratat

O iubire imposibila
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila.

cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penalii

Penalii huliţi la televizoare
De comentatori vicleni,
Uitând de penalul mare,
Instalat la Cotroceni!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să spun c-a venit toamna
Dar arde soarele cumplit...
Doar anii mei intraţi în toamnă,
M-apasă greu, şi-am obosit.

Aş vrea să spun că-mi este bine
Dar multe răni acum mă dor,
Prea des ajung să lupt cu mine
Dar şi câştig, de multe ori.

Aş vrea să spun că nu iubesc
Dar aş minţi, şi nu se cade.
Iubesc nespus şi peste sens
Şi parcă sufletul mă arde.

Căci viaţa noastră e aşa
Cum Dumnezeu ne-a hărăzit,
O cruce avem ca să purtăm,
Şi un destin de împlinit.

Nimic nu este întâmplător,
Aşa cum e, viaţa-i frumoasă
Aici e locul unde "creşti"
Şi doar aici te simţi acasă.

Elena Bulancea în Personală (1 august 2020)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria minciunii

Oamenii au fost şi sunt inventivi,
Avem şi mari savanţi, avem şi mari sportivi,
Au fost şi sunt oameni mai urâţi şi oameni mai frumoşi,
Oameni cinstiţi şi harnici, iar alţii mincinoşi,
Călătorie-n timp încearcă astăzi unii
Şi studiază temeinic "istoria minciunii",
Atât în Evul mediu şi în Antichitate
S-au inventat minciuni, din cele gogonate,
Politicile lumii le-au folosit scruntate,
Utilizând sloganuri cu iz de libertate.
În omenire astăzi există detectoare
Care surprind roşeaţa în ochi la fiecare.
"Serul adevărului" doresc să-l inventeze,
Pe mincinoşii notorii să îi examineze,
Dar, cercetarea va fi cu atât mai bună,
Când cu abilitate se va distinge temeinic,
Adevărul din minciună!

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fostului Ministru Dr. Lupu, la Palat, pe când vorbea cu soţia Şefului de stat major la o şezătoare muzicală

C'un aer prea sentimental
Vorbind cu-o doamnă, strigă grupul
D'aghiotanţi: Păziţi că Lupul
E-n cartierul general!...

epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se joacă teatru la Palat

Se joacă teatru la Palat
În lungul scenei şi în lat,
Aşa cum se joacă în ţară
Când totu-i gata ca să moară.

Actorii sunt aşa ca noi
Pătrunşi de răni şi de nevoi,
Doar tehnocraţii bat din palme
Când cei ce joacă mor de foame.

În ţară se-ntâmplă la fel,
Marionetă-i cea şi cel
Suferă cu răni în trup
Din care hulpavi carnea rup.

Cad lacrimi, în final, de foc –
Un murmur fără de noroc
Prin care strada-n lung şi-n lat
A vrut schimbare la Palat.

Teatrul continuă, se ştie,
Un singur om face regie,
Alţii din palme bat frenetic
Şi tehnocratic, şi anemic!

Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul eminescian

Timpul eminescian
A fost "luceafăr" pentru noi.
Multe poezii scriam,
Sau pictam "Carul cu boi".

Sculptam infinitu-n piatră,
Nu-l lăsam să cadă pradă.
Eram mai stăpâni pe vatră,
Din cuvinte făceam spadă.

Am stat de strajă ţării.
La Dumnezeu ne-am rugat
Să nu ne dea uitării.
Luceafărul ne-a luminat.

Dar, când Luceafărul s-a stins,
În ţară multe au apus.
Monotonia ne-a cuprins
Şi tot ce-am creat, s-a dus.

Astăzi nici măcar o rază,
Mintea nu ne luminează.
În zadar privim în zare,
Alt Luceafăr nu apare.

În cultura românească
Avem şi minţi luminate.
Ar putea să strălucească.
Să dea ţării nestemate.

Să nu mai avem sfială!
Să arătăm lumii ce ştim!
Şi-n cultura mondială
Cu opere să ne mândrim.

Pe cerul artei româneşti,
Noi "luceferi" să apară.
Luceferi ca la Ipoteşti
De peste tot să răsară.

poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis prezidenţial la formarea guvernului Boc

La Palat, şeful cel mare
A ţinut o cuvântare:
"A fost pofta ce-am poftit
Să-mi văd visul împlinit!"

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten

Imi pare rău prietene dragă,
Poporul parca-ncetat să lupte,
Sa-nchis în durere, fără şagă,
Legi distructive îi leagă în fapte...

Am avut ocazia să mergem departe,
Parcă hipnotizaţi ne-am oprit din mers
Şi-am ascultat poruncă, e deşarte,
Ceva se-ntâmplă rău în Univers...

Manipulaţi psihologic azi suntem,
Noianul de minciuni ne-a cuprins,
În hăţişul de legi rele ne zbătem
dar spiritul reânvierii rămâne aprins!

Parcă suntem cuprinşi de ameţeală
dar pentru asta n-am băut nimic,
Am ascultat promisiuni, doar amăgeală,
Totul e fad, e chiar anemic...

Ne zbatem în lumea legilor perverse,
Ne bălăcim în praful amăraciunii,
Vestul pânza de păianjen îşi ţese
în jurul nostru, cu izul înşelăciunii!

Suntem mulţi, totuşi am rămas puţini
ce înţelegem şaradele celor puternici,
Cu inima plină de tina din mlaştini
că tagma lor e plină de făţarnici!

Au amanetat istoria, au dato la coş,
Nu-i interesează, e prea complicat
Mai bine tăcerea decât o rocoş,
Academia cu sârg, a adjudecat...

În această tranziţie mult prea lungă
au apărut doctoranzi ca ciupercile,
Cu posturi cheie şi şpăgi, să le ajungă
ne-au dat la gunoi toate drepturile...

Oh Doamne, cum îi ţine Pământul
pe-aceşti analfabeţi ai democraţiei,
Penali fiind, şi-au călcat jurământul,
La gât, făcându-ne nodul frânghiei...

poezie de Marilena Dumitrescu
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şeful

După cum prea bine ştiţi,
Şeful nostru nu-i fudul,
Nu mai spune "să trăiţi"
Fiindcă... am trăit destul.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statele paralele

Ca la noi, nu-i peste tot,
Un stat democrat fidel...
Există şi unul mafiot,
Că altul este paralel.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jon Voicu, marele violonist român

Vioara lui vibrând a simfonie,
În omenire mai avem confraţi,
El ne-a rămas în minte pe vecie,
Un mare Paganini din Carpaţi.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i un blestem

Iubirea noastră este un poem,
Umbrit se pare de un vechi blestem...
Cine ne-a blestemat să ne întâlnim?
Cine ne-a blestemat să ne iubim?
Cine ne-a blestemat ca să murim,
Deşi noi vrem ca să trăim...

Iubirea noastră va trăi,
Va trăi şi dincolo de moarte,
Oricât şi orice va dori
Ca pe pământ să ne desparte.

De aceea, acum, pe Pământ,
Noi ne iubim cu-nfrigurare
Şi de ne-am duce în mormânt,
Vom face asta ca o alinare.

Îţi cuprind capul în palmele mele
Şi mă scufund adânc în ochii tăi căprui,
Sprâncenele-s ca două rândunele
Pe care nu doreşti să le expui...

Dar iată că-ţi dai privirea-ncet de-o parte,
Să nu-ţi citesc secretele de mult uitate.
Dar eu încerc să te sărut pe pleoape,
Visând c-aşa vom fi mereu aproape.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocroteşte-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă

Uite-aşa ne ducem traiul
să ne câştigăm mălaiul.
Ruşinos, n-avem ce face,
mai cerşim cu bună pace,
ş-adunând nişte dolari,
creştem copilaşii mari.

Rău ne-a mers vestea în lume,
de şmenari dar fără nume,
de hoţi şi de cerşetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar… numai la-nchisori.

Cu mâinile amprentate,
cunoscuţi chiar şi în State
că trăim doar din furate.

Toţi o apă şi o… Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoţi ca… Toţi oltenii.

Doamne fă-i să ştie odată,
că ţara mea nu-i o şatră.
Fă-i Doamne să ştie toţi,
că românii nu sunt hoţi.

Sunt un pic mai necăjiţi,
de necazuri, bântuiţi,
unii chiar mai jigăriţi,
dar la muncă? Mai cinstiţi.

Ocroteşte-mi Doamne, neamul,
că şi el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plouă-n suflet...

S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneşi nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheaţă
Ne mângâie trupul,
Şi rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preţ, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuţi, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins şi lumânarea de o vreme
Şi plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a aşezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji şi cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriotism peren şi trădare vicleană

În patrie, din fericire,
Românii-s patrioţi pereni,
Însă, din nefericire,
Avem şi trădători vicleni.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie - un mic omagiu femeii

E mama care ne-a născut,
cu dragoste ea ne-a crescut,
de multe ori ne-a dădăcit,
cu grijă ea ne-a ocrotit.

E surioară care ne alintă,
este amică, dar e şi iubită,
este simbolul frumuestii
cu-adevărat esenţa vieţii.

Ea este operă de artă
smulsă de l-Adam din coastă,
e cel mai frumos bibelou
dăruit deDumnezeu.

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!