Teatru
Îmi ești mormânt în dedesubtul ploii
Și rezemându-te de apă-ți cade
O lacrimă de taine-n cavalcade
Din vechi pe când spre mâine zboară noii.
Zău, azi e-un teatru cu scenarii fade,
Îmi spânzur mințile de albul foii
Și stihuri vin, enigme și strigoii
Și nunta, preot Domnul la izvoade.
Iar prin saliva ta în tine intru
Pe racla gurii când îmi dai sărut
Și mă ademenești sub cerul cintru.
Că răni de-amor pe sânge mi-au crescut,
Privesc la toate cele-n zarvă dintru
Un morb de stele ce-mi coboară-n lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Azi în zori
din depărtări de clipe te-amintește
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez și nefăptură
și-n pieptul visului din taine crește.
a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul clește
din pielea ta-n divin ce îmi grăiește
o poezie-n zodia cea pură.
înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi ești ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.
aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vicii
întâmplătorii îngeri țipă-n vicii
îți suie-o rugăciune din țigară
a ceartă țuica strică pacea rară,
ci uneltești cu sfinți spre zbor indicii.
și clipe-n mâine ți se-adăugară
mereu în sân cu timpul, șarpe-al fricii
zidind pe calea albă edificii,
de cuget noapte-n insomnii de ceară.
păcatul din iubire sânge soarbe
îmi ești în carne foame nălucind
din setea ta izvoare se desprind
pe gură dându-mi vorbe, stihuri oarbe.
da-n urmă-s toate de mormânt nărav
cu Dumnezeu în piept și-n vis zugrav
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Minerva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire
Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îți vin acum în casă cu blagoslovire
Deschide, deschide ușa frate creștine!
Privește cum ard în flăcări de iubire!
Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură și sună,
când cerul își scutură petalele albe
și ninge prin țară cu raze de lună.
Cand Îngeri pășesc pe căi neumblate
și heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură și arde
și-n stihuri pogoară mireasma de nard.
Versul cel dulce duios cântă și-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele șade.
Privește cum ard și pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide ușa creștine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slovă despre mine
lumină-mi este liniștea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu neființa ce îmi neagă.
cu viața către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înțeleagă
penița-mi suie vise în desagă
și-n toate e tăcerea ta neștearsă.
și ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portița de intrare-n paradis
ne-așteaptă-n coacerea de taine-n larvă.
privind oglinda însă tu ești doar
o slovă despre mine-n dicționar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vândută în icoană
Abia zărindă-i clipa, miez ce-nfașă
În triste-a sângelui priviri mioape
În încă alergarea vieții ape
Purtăm mormântul propriu sub cămașă.
Pe când sărutul este pe aproape
Femeie, șoapta ta e uriașă
A taine-n diamant enoriașă
Cu ruga-n întrebare ce încape.
Bârfindu-ne cu mâine racla seara,
Cu megieșii de eternități,
Adâncuri are umbra, statuara...
Din brâu tu frunza pân' la glezne dă-ți
Spre-amor, apoi să ne cuprindă ceara
Vândută în icoană... Stih mi-arăți...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Tiranus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești Domnul suprem
Mă rog către Tine la ceasuri de noapte
În pleoapele-nchise mai stăruie somnul
Mă-nconjură îngeri și tainice șoapte
Și-n toate și-n totul ești Domnul.
Iubirea mea urcă spre Tine și crește
Își scutură frunzele veștede somnul
De cade o floare o alta-nflorește
Că-n totul și toate ești Domnul.
De trece o vară e alta ce vine
Și iarna din stele de-și scutură somnul
Eu știu că și iarna e parte din Tine
Și-n toate și-n totul ești Domnul.
poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 204)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu zadar adesea
renasc mirări în oameni zăvorâte
și mă-nsoțesc adesea cu zadarul
drumeț spre unde-mi cade-n soartă zarul
și vise-având eternității câte.
tăcerea-mi adâncește-n lut habarul
sub ceruri în lumină coborâte
de timp tu ai sprâncene mohorâte
femeie ce-n cuvânt îți verși nectarul.
priviri lăuntrice în tine-arunc
venind, nălucă, din eresul ploii
și dulce-mi înverzești în albul foii
pe-albastru țărm, în nemurire prunc.
e prin tenebre noaptea-n ale sale
vestiri de nuntă-n zile colosale.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infirmitatea de a spune
în noaptea albă a hqrtiei fierbe
a ta chemare, bezna ce-mi amuză,
femeie cu sărut de slove-n buză
și îndemnând penița la proverbe.
ci nefiindă te respir, havuză
ce-n veci te bea văzduhu-n ploi acerbe,
enigme curg în nucleare jerbe
și nemuriri carnalul meu acuză.
arboriform pe crengide vis e rodnic
nimicul, în spinare de amor
sisif suind zadarnic piatra-n nor
îmi este clipa, sunt spre stins logodnic.
și umbre-adie-n Domnului crezare
când merg cu El la Om la devânzare...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pluto
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între
prin vifor de mirare trec ardente
nimicuri, doare pasărea ce vie-i...
în respirații albe-ale hârtiei
noi ne zideam divinități recente.
de înger teatru umbrei noastre fie-i...
ferind de-amurg inelele-n placente
tot două nunți au stihuri evidente,
în miez e prigonire poeziei...
mai sunt poeți, dar vieții nu au lume
să-i vină la mormânt nedescuiat,
să râdă negru, cu tristeți în spume.
pe cât tu ești zeire de-nviat
un vers există-acolo, să sugrume
rapsodul din secunda imediat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul de Pământ
adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr și ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoașterii de mâine îngerul de Pământ
bea și mănâncă
la masa sângelui și a cărnii proprii
cocoașa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme
în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
își va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ
dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorință și prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistență când viul
încă mai sucește mințile cărnii
nu cunosc vorbele de la fântână
când și unde
e nupțialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet
tihnește-n cuvinte a-și deschide sicriul
îngerul de Pământ
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnia cuvântului
banul de Luntre l-am cheltuit pe femei
voi intra blatist Dincolo
din țâța eternității pământene curge-albastru
scribul își pregătește cenușa pentru următoarea viață
visând gri
murinzii zboară ținându-se de coada rugăciunii
dedesubtul fumului incandescent,
rochița nopții era albă
scribii visau cu cerneală acolo,
în umbletul duhului prin sânge
îngerul striga purpuriu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bastilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi frânte
Într-un havuz de gânduri și-ntrebări
mă pierd pe drumul, rătăcind spre tine
și-mi pare că de nicăieri
curg șoapte line...
Am vrut să retrăiesc mirarea
de-a-ntinde zboruri selenare
spre stele și spre soare,
dar aripi frânte mi-au crescut
din sufletu-mi rănit
și-am obosit...
Roind din întuneric spre lumină fadă,
mi-a curs o lacrimă de sânge
din inima-mi nomadă
și-n spulberări de vise neîmplinite
m-a năpădit cântarea durerii
infinite...
Am încercat din clipe efemere
să mai țes mistere,
dar prea se-nalță un târziu de mâine,
fără noimă,
ce va săpa în mine dorul
de unica ta formă...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia izvorul vieții
Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieții mele.
Femeie, când ești departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când ești lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.
Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înțeleg că tu ești
Speranța mea în ziua de mâine.
Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau lângă tine
Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Ești lumina, visul, dorința și iubirea,
Ești căldura, nădejdea și chiar simțirea,
Ești liniștea, calmul, ești flacăra vieții,
Ești raza de soare, prinos a dimineții,
Ești valul, limanul ce-mi dă siguranță,
Ești sprijinul meu, ești vis și speranță,
Ești crezul ce-atestă arzătoare credință,
Ești freamătul viu ce-mi stârnește dorință,
Ești murmurul blând adus de departe,
Și totuși, în tot, ești doar vorbe deșarte,
Și cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi și azi nu e mâine,
Voi reuși vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine și privesc în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cu zadar dau vorbelor merinde
Eu cu zadar dau vorbelor merinde
să le înghită gura de hârtie
în seci măsele mestecând pustie
și clipa-n ceruri rece iar se vinde.
E toamnă-n nunta rodului din vie
și sânge crist necugete aprinde,
gândesc la tine-n tainele plutinde
pe-amor, mormânt de vise în sclavie.
Ebrietăți îmi strigă albe-n oase
și gol de carne umblu în schelet
femeie, de iubit slujind angoase...
În mine țipă zborul incomplet
și-n straie de amurg, sub stihuri joase
enigmei mi se-nfige-n stea stilet...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pseudo flămând pe corabia serii
Îți povestește-n sânge clipa viul
Și-n vârf cu azi e-al vieții tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îți strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om își recunoaște-n Fiul
Tu îmi înveți cu liniștea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu și-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veșnicie-n dinți
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinți
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul știe,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul nenumit
Mă-mbată iar zăpezi interioare,
Tu nu mă cauți unde-i să răcnească
Tiptilă flacără din clipa iască
Și stihu-mi cere Domnului popoare.
Hârtia-i albă, răni să-mi locuiască
Și iar mă reazemă ulterioare
A ieri de patimi leneșe urcioare,
Beții de fum spre liniștea cerească.
Divine, existența-i umbră-n stele,
Nu mă numi drept văduv de-al tău Duh
Când tainele aleargă prin văzduh,
Travalii de nălucă-n toate cele.
Mai duc poveri de lacrimi, raiuri triste
Când iaduri vin iubirea să-mi asiste...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Polonezul
Comentează! | Votează! | Copiază!