Săptămâna Luminată

Săptămâna Luminată a trecut prin mine
mi-a deschis ferestre către infinit
fluturi mi-au băut parfum din stamine
izvoare de linişte duios m-au primenit.

de Iisus Hristos m-am simţit aproape
învierea Lui am slăvit-o mereu
cântecul inimii răsună-n stetoscoape
sursa iluminării o primesc şi eu.

porumbeii păcii îmi zboară prin privire
aripi fermecate vreau să îmi crească
acum fiecare zbor este o izbăvire
trecere prin lumină spre pronia cerească.

Săptămâna Luminată a trecut prin mine
mi-a rostuit pe inimă ferestre divine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie târzie

m-am născut pe o magică geană de rai
luminile stelare mi-au fost ursitoare
mi-au ursit frumuseţea cu părul bălai
şi ochi albaştri ca un cer cu soare.

mi-au tatuat pe inimă iubirea sublimă
şi mi-au sortit să mă-nfrăţesc cu fluturi
cu păsările care prin cântec mă animă
cu arbori care-n faţa vântului fac scuturi.

şi fiecare floare să îmi fie aproape
cu parfum şi cu miasme de poveste
din vesele izvoare să sorb proaspete ape
cu poezia vieţii să mă înalţ pe creste.

mă veghează îngeri de rele să mă scape
să simt pururi măreţia minunilor celeste.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

sentimentul meu creşte ca o floare
fecundată de fluturi în zări minunate
farmec discret plin de candoare
melancolie topită în zâmbete voalate.

fremătare suavă ca frunza de toamnă
trece prin iubire prin strune de vioară
peste mări necunoscute să zbor mă îndeamnă
cu vise depănate cu pe fuioare de seară.

trec anii prin mine ca ploaia prin răzoare
lasă în fiinţa mea un cântec duios
alungă regretele dincolo de izvoare
unde sufletul rezonează religios.

romantism solar cu gust de cicoare
mă înalţi spre universul melodios.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o iarnă

A mai trecut o iarnă peste mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc prin văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.

Ochii-îmi sunt umezi, mă roagă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, mă doare-acest prezent:
-Un curcubeu s-apară după ploaie!

A mai trecut o iarnă peste mine,
De greaua-i talpă nu m-am lăsat strivit,
Am învins nopţile de nesomn pline,
Nu mi-a fost teamă de gerul crâncenit.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-a intrat imaginea ei prin ochi ca o suliţă şi mi-a ieşit prin ceafă un scut şi a trecut ca o carafă din care nimeni n-a băut...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune către Iisus Hristos

invoc lumina Ta Iisus Hristos
lumina Ta este sănătate,
lumina Ta este înţelepciune,
lumina Ta este noroc şi fericire,
lumina Ta este credinţă sfântă,
lumina Ta este speranţă sfântă,
lumina Ta este iubire sfântă.

lumina Ta îmi este călăuză,
am tot ce trebuie pentru ca să fac tot ce vreau
şi fac tot ce vreau pentru ceea ce trebuie,
tot ceea ce creez şi realizez se face
prin voinţă şi prin îndrumarea Ta
în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh
acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgice scântei

cunosc invazia nestăpânită a scânteii divine
a aprins în mine focul unei revelaţii
fiecare sentiment o flacără devine
energii sublime mă poartă prin spaţii.

lumina pune stăpânire pe suflet, pe trup
rezonează-n profunzimea fiecărui gând
astăzi de deznădejdea timpului mă rup
mă concentrez la Dumnezeu cântând.

înalţ spre cer o slovă de iubire
şi pentru steaua mea compun o elegie
mi-a fost aproape cu nopţi de izbăvire
şi visele mi le-a purtat printr-o magie.

mă detaşez de lucruri triste şi de amăgire
mă unesc cu raze- scântei de nostalgie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca in fiecare primavara

Astazi a trecut prin mine
o singuratate.
Si mirosea ca in fiecare primavara.
A trupul tau,
in care se odihneste gandul meu,
frant pe din doua
sa incapa tot si sa nu-l ploua,
cu ganduri si cu roua.
Si mai mirosea
a trupuri de flori zdrobite,
a sange si lut
Cu sanatatea pe jumatate pamant
Si uite asa a trecut prin mine
si am trecut si eu prin ea,
o singuratate.
Ca in fiecare primavara.

poezie de Marius Gîrniţă din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primiţi, vă rog, o floare de la mine

Primiţi, vă rog, o floare de la mine,
Deşi-s sărman şi foarte murdărel,
Trăit-am fără mamă, prin cămine,
Şi n-am avut cui da un ghiocel.

Nu vă jenaţi să îmi atingeţi mâna,
Că n-a furat... Ea doar murdară e,
Şi a întins, cam toată săptămâna,
Către dumneavoastră, florile.

De vreţi să-mi daţi ceva pomană,
Zic: "Bogda'proste!", mulţumind,
Că-n fiece doamnă văd o mamă,
Dacă-i a mea şi nu mă prind?

Măcar de-o trece, să-i rămână,
O floare şi-o privire... de "orfan",
E tânără, mama, ori bătrână?
Poate şi ea cere-un ban.

... Şi poate, ne ştim din văzute,
Dar nu ne ştim ca "mamă-fiu",
Prin faţă-mi trec, zi de zi, sute,
Cum aş putea să o ştiu?

Cănd m-a lăsat abia născuse,
Nici lapte din sân nu mi-a dat,
Iar oamenii de-acolo-mi spuse,
Că a fugit fără oftat.

Eu nu o judec, că o să aibă cine,
Dar tare grea e crucea de "orfan"
Dusă pe umeri prin sloile cămine,
Imaginând chipuri pe tavan.

Primiţi, vă rog, o floare de la mine,
Deşi-s sărman şi foarte murdărel,
Trăit-am fără mamă, prin cămine,
Şi n-am avut cui da un ghiocel.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima zi de şcoală

Când la şcoală-n prima zi,
învăţătoarea zâmbind,
m-a luat dintre copii,
eu am început să plâng.

Ca o mamă iubitoare
m-a rugat cu tonu-i blând:
"Hai, zâmbeşte ca o floare!
Nu vreau să te văd plângând".

Cu căldura ei de mamă
spre mine s-a aplecat.
Mi-a spus să nu-mi fie teamă,
şi fruntea mi-a sărutat.

Abia atunci am înţeles
că are un suflet bun.
Am trecut al vieţii stres
şi am îndrăznit să-i spun:

Doamna mea învăţătoare,
mama n-a putut să vină.
Mi-a dat să v-aduc o floare
din frumoasa ei grădină.

S-a aşezat lângă mine
şi-n căldura-îmbrăţişării,
M-am simţit atât de bine
că plânsul l-am dat uitării.

poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei din depărtare

1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniţi de moarte, se opreau din zbor.

2. Am inceput să urc şi să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veşnicie şi cereşti palate
şi picau din zare porumbeii jos.

3. N-am mai răbdat ţipătul de moarte
şi m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veşnicia, urcă mai departe,
ţi-e milă acum de porumbeii călători?"

4. M-am oprit şi m-am prăbuşit în iad,
simţeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc şi-am început să ard
şi n-am mai ştiut de e rău sau bine.

5. Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
şi-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ţinea în palme porumbeii călători.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbei din depărtare

Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniţi de moarte, se opreau din zbor.

Am inceput să urc şi să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veşnicie şi cereşti palate
şi picau din zare porumbeii jos.

N-am mai răbdat ţipătul de moarte
şi m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veşnicia, urcă mai departe,
ţi-e milă acum de porumbeii călători?"

M-am oprit şi m-am prăbuşit în iad,
simţeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc şi-am început să ard
şi n-am mai ştiut de e rău sau bine.

Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
şi-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ţinea în palme porumbeii călători.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o linişte divină

astăzi mă simt un cercetaş cutezător
vreau să descopăr al vieţii miraj
prin orizont mă poartă un dor arzător
iubirea de lumină o port în bagaj.

descopăr chimia zâmbetului nostalgic
pe chipul trecătorului grăbit spre destinaţii
descopăr rezonanţa sentimentului magic
legătura cu timpul cu sublime atracţii.

atâtea bucurii câştigate prin umblet
prin lumea cu poveşti despre împlinire
cu slove absolute în minte şi suflet
cerul picură în mine o ploaie de fericire.

nu ştiu de mânie de suspin de urlet
o linişte divină se-aşterne prin trăire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanţe transcendente

trec prin bătrâneţe cu sufletul activ
cu zâmbetul pe faţă când zorii bat în pleoape
creşte-n mine iubirea nu am nici un motiv
să nu simt pulsul vieţii cu cerul aproape

roiuri de emoţii trec prin pieptul meu
exaltată de splendorile ce-mi ies în cale
speranţa de mai bine mi-a dat-o Dumnezeu
mă deschid ca o floare cu mii de petale

trăiesc zboruri senine prin farmec eteric
transparenţe dulci rezonanţe transcendente
muzica trezeşte-n mine avântul cucernic
îmbină purităţi angelice cu stările ardente

m-am unit cu versul în zborul meu cosmic
remediu împotriva disperării concludente

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În locul gol al sufletului

Eu nu mai cred în suflet, sufletu-i o poveste;
Când a simţit că ninge, a ieşit la ferestre...
Ochii mei obosiţi sunt ferestrele lui;
Mi-a scăpat prin ochi şi-a plecat hai – hui.

Dacă trece spre tine, prin geamuri, prin uşi,
Să nu râzi că n-are ciorapi sau mănuşi.
Trimite-mi-l acasă! Promite-i, dacă vine,
Că îl aştept cu masa şi-n locul său cu tine.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aripi

(soţului meu, cu iubire)

inima mea e o deschisă carte
romantism tumultuos fără sfârşit
îngeri mi-au dat aripi din fine brocarte
să zbor încrezătoare către infinit.

zbor şi noaptea prin curcubeu de stele
iubirea-i un vulcan- am să erup
iubite la ţărmuri construim castele
anemone de mare îmi presari pe trup.

numai împreună gestionăm dorinţe
pe acelaşi ram două păsări măiastre
tandru legănate de a zilei speranţe
trecând prin viaţă pe cărări albastre.

buzele setoase sorb sărutări fierbinţi
numai tu iubite mă scoţi din minţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi şi mâine, mereu

prieteniile mi-au arătat cine sunt eu
un romantic incurabil şi de neoprit
am să iubesc lumea azi şi mâine, mereu
îi voi purta splendorile în infinit.

poezia îmi arată drumul spre eternitate
în momente de răscruce mi-a dat putere
cu aripile ei zbor azi spre libertate
şi nu am în sânge teamă de cădere.

muzica este alintul care mi-l doresc
în miezul simfoniei simt că plutesc pe valuri
oriunde prin lume cu ea călătoresc
şi-adesea se mulează punte între maluri.

sunt răsfăţata timpului şi vă iubesc
prieteni ce mă-nconjurati cu idealuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arpegiu de vară

se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint
soarele încălzeşte recile lespezi
linişte presară cu stări de alint.

pădurea răsună de cântece repezi
trec şi prin mine în şiruri succint
se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint.

greierii în scenă spectaculoşi arpezi
acordează viori cu trup de hiacint
departe e iarna cu alai de zăpezi
şi timpul vesel are aromă de absint.

se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele timpului

am strâns înţelepciune- infinită avere
cuvintele mi-au fost mângâiere, alean
şi o credinţă mare care mi-a dat putere
să pătrund în lumină an după an.

consoane şi vocale se scurg din condei
mirabile compuneri pe coală plutesc
drumuri albastre lărgite de idei
mă poartă la cerul divin părintesc.

mi-am însemnat destinul cu poeme
că un curcubeu boltă în zenit
tezaur de culori că un aspect de vreme
care îmbogăţeşte timpul la infinit.

aştept universul la el să mă cheme
ploi de lumină mereu m-au primenit

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtuală beţie

nutresc prin poezie un strop de măreţie
îmi petrec cu slova virtuală beţie
nutresc o vară veşnică în suflet
cu florile iubirii cu armonii în umblet.

împrospătez câmpul cu miresme de mac
fluturi fericiţi îmi zburdă în stomac
ca pe un răzor cu parfum de lavandă
izvoare şi ecouri să-mi murmure în glandă.

inima mea cere mângâierea cerească
în întunecime o lumină să crească
timpul e solemn leagăn de amintiri
cu lecţii de viaţă azi frâng dezamăgiri.

pe iubirea sfântă pun mare accent
concentrată zilnic pe-un cer transcendent.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriindu-mi tristeţea

Pronia cerească mi-a luat demult soţia,
Acum mi-a răpit şi fiul.
Cei doi ochi nu-s uscaţi încă,
Inima mea îşi doreşte moartea.
Plouă şi ploaia este absorbită de pământ,
O perlă se afundă în adâncul oceanului.
Scufundă-te în mare şi poţi găsi perla,
Sapă în pământ şi vei găsi apa.
Numai oamenii se întorc la sursa primară, acolo jos.
Pentru eternitate. Ştim asta.
Mă strâng în mine – spre cine m-aş putea întoarce acum?
Emaciat, o umbră în oglindă.

poezie de Mei Yaochen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!