Viitor anonim

Investigaţiile au dat greş
iar viteza luminii suferea oarecum...
şi nu se putea prinde de-o retină obosită,
bolnavă, poate prea plictisită.
Marile puteri au trăit bine,
într-o colaborare pragmatică a corporaţiilor,
inventând o piaţă de dependenţi
şi născocind:
"Noile Noastre Necesităţi!"

Dar ei ştiu...

veţi vedea şi voi:

au plătit cu propriul viitor!

poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitor anonim

Investigaţiile au dat greş
iar viteza luminii suferea oarecum...
şi nu se putea prinde de-o retină obosită,
bolnavă, poate prea plictisită.
Marile puteri au trăit bine,
într-o colaborare pragmatică a corporaţiilor,
inventând o piaţă de dependenţi
şi născocind:
"Noile Noastre Necesităţi!"

Dar ei ştiu...

veţi vedea şi voi:

au plătit cu propriul viitor!

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e interesantă... Spre sfâşit, marile noastre dureri devin marile noastre puteri.

citat din Drew Barrymore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem să-i zicem teleportare atât timp cât un obiect se deplasează cu o viteză apropiată de viteza luminii – pentru simţurile noastre, pare că e instantanee deplasarea. Se întrevăd deja experimente în care obiecte macroscopice să se deplaseze cu fracţiuni din viteza luminii.

citat din Nicolae Victor Zamfir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza a treia

Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu ştiam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am păţit la fel:
Când m-a simţit iubind, şi-a luat zborul
Din stomacul meu, ca nişte fluturi,
Gonind cu viteza luminii
La cub.
Dumnezeu, cu viteza Lui,
A creat lumea cu două viteze:
Viteza luminii
Şi viteza iubirii.
Dar cea mai mare dintre toate
E
Viteza iubirii!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul (ia arma în mână şi începe să strige): Cine eee? Cine eee? Cin'?!
Moş Teacă: Vita!
Soldatul: Ce fel de vită? Bolnavă ori sănătoasă?
Moş Teacă: Bolnavă.
Soldatul: Apoi, vită bolnavă, stai! Căprar dă gardă, vin' dă recunoaşte o vită bolnavă!
Moş Teacă: Prea bine!... Aşa să faceţi, că eu am să vă-ncerc. Ori de câte ori m-aţi vedea venind la voi, să mă-ntrebaţi: vită bolnavă ori sănătoasă? Măcar să vie şi generalul, nu-l laşi să treacă până nu ţi-o spune ce fel de vită este!

replici celebre din Moş Teacă de Anton Bacalbaşa (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claire Colburn: Aşadar ai dat greş. Bine, ai dat greş. Ai dat greş. Ai dat greş. Ai dat greş. Ai dat greş. Crezi că asta mă interesează? Chiar te înţeleg. Vrei să fii cu adevărat grozav? Atunci ai curajul de a eşua foarte grav şi de a nu da apoi bir cu fugiţii. Lasă lumea să se întrebe de ce încă mai zâmbeşti.

replică din filmul artistic Elizabethtown, scenariu de Cameron Crowe
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din univers nu poate călători cu viteza luminii, spun ei, uitând de viteza umbrei.

citat din Howard Nemerov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza luminii. Einstein a pus parafa pe viteza luminii şi a zis că-i constantă universală.

catren de David Boia (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşele sunt un fel de crescătorii de oameni

ca marile complexe zootehnice
ca vestitele sere de la Işalniţa
ni se dă porţia zilnică de hrană
ni se administrează antibiotice
şi ne pregătesc de plătit taxe
un fel de producţie umană
dar ca şi vacile porcii si puii de avicola
ca şi toate aceste complexe de făcut profit
emanăm prea multe noxe
mult prea multe pentru ca într-o zi
să nu ne înecăm în propriul nostru rahat

între timp ne amăgim că suntem o lume minunată
ne arcuim frumos şi culegem flori de cireş
admirăm poate ultimii fluturi
şi ne aplaudăm singuri
de restul necazurilor e de vină dumnezeu
sau uneori dracu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţia la puterea şi viteza crescută a corpurilor noastre extinse dă naştere la noi extensii. Fiecare tehnologie naşte noi presiuni şi necesităţi fiinţelor umane care au creat-o.

Marshall McLuhan în Să înţelegem media, Roata, bicicleta şi avionul
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne trimiteam scrisori. Le primeam şi ne bucuram cu toată fiinţa. Au apărut telefoanele... Urechile noastre erau fericite. Restul fiinţei le invidia, mai ales ochii. Acum, ne putem şi auzi, şi vedea. Va veni o vreme, de-o vom prinde, în care ne vom putea face orice, de oriunde. Ne vom putea bucura cu toate simţurile... Doar sufletul va tânji după vremea aia-n care noi ne trimiteam scrisori.

citat din Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre vârstnici. Au trăit mult. Adeseori au fost păcăliţi şi adeseori au făcut greşeli. Şi viaţa, în ansamblu, e o treabă cam urâtă. Rezultatul este că nu sunt siguri de nimic şi fac toate lucrurile într-o măsură prea mică. Ei cred, dar niciodată nu ştiu şi poate tocmai din pricina acestei şovăieli adaugă întotdeauna cuvântul posibil sau poate. Mai mult decât atât, experienţa lor îi face neîncrezători şi îi determină să bănuiască numai răul. Îşi călăuzesc viaţa într-o măsură prea mare după consideraţii referitoare la ceea ce este util şi prea puţin după cele referitoare la ceea ce este nobil, căci utilul este ceea ce e bine în mod absolut. Nu au încredere în viitor. Parţial şi din cauza experienţei. Pentru că, majoritatea lucrurilor merg prost; sau, în orice caz, mai prost decât se puteau aştepta.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O militantă împotriva votului universal

Prinţesa-nchisă-ntre marile ei ziduri de bronz, agreste,
Era prizoniera propriei lumi, nicio rază, oricât de chioampă,
De soare sau adiere de vânt nu se-abătea dinspre ferestre;
Ea a trăit într-un lung vis, luminat doar de-o biată lampă.

Când au scos-o,-n sfârşit afară, era deja mult prea târziu;
Lumina soarelui nu mai putea schimba, vezi bine,
În aur părul ei cândva frumos, acum rar şi argintiu:
"O, apăraţi-mă de-această lumină lipsită de ruşine!"

poezie de Eva Gore Booth, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încercaţi să vă scrutaţi conştiinţa, veţi vedea că este găunoasă, nu veţi găsi în ea decât viitor.

citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu foarte bine că omul care fuge de suferinţă nu va ajunge niciodată la fericire, aceasta nefiind negativă, non-suferinţă, ci eminamente pozitivă şi are un preţ ce merită să fie plătit. Fatalmente iubirea şi marile angajări sufleteşti îşi asumă acest risc care, oricât de mare ar fi, e, poate, preţul fericirii.

citat din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deplâng naţiunea care nu va şti să investeacă în propriul viitor.

citat din Cristian Neagu
Adăugat de Ion Cumpanas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am migrat spre marile Puteri
Doream un viitor mai bun ca ieri.
Din comunism am evadat trecând
De la Niciunde către Nicăieri!

rubaiat de Gheorghe Leu
Adăugat de Vedetot Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţilor, de nu veţi putea cânta, să ştiţi că este o boală care vă roade adâncul fiinţei voastre sufleteşti, sau că vremea v-a turnat păcate peste sufletul curat, iar dacă nu le veţi putea vindeca, să vă daţi de-o parte şi să lăsaţi locul vostru celor ce vor putea cânta.

citat celebru din Corneliu Zelea Codreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza luminii e doar un segment din viteza gândului.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii din apus

De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aş putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aş ruga:
Nu ştie ce e plânsul, îşi vede calea sa.

Îl ştiu, îl simt şi-l înţeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace

Cum aş putea, când Soarele apune,
Din roua dimineţii, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu eşti prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?

Cum aş putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu ştiu!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!