Valsul...

a fost un timp când Bucureştii
seduşi de firavul cizmar
păreau secaţi intern de bestii
ce sânge sorb involuntar

a fost un timp de agonie
când se dansa un vals în doi
interpretat de- o datorie
cu trup şi suflete din noi

a fost un timp de măreţie
cu ocne dure şi canale
săpate-n trupul României
de şiruri lungi de haimanale

a fost o epocă de aur
născută-n somnul pasiuni
ce drept strager avea balaur
legat de poarta raţiunii

a fost... dar uite nu mai este
nimic din trista letargie
o altă sclipuim poveste
cu farsă-n rol de tragedie

iar valsul nu se mai termină
dansat de cuplu nou de hoţi
cu melodie clandestină
şi achitată tot de toţi...

PS
indeferent de sunt în ţară
sau eşti demult în begenie
în străchini calc a căta oară
şi eu şi biata Românie

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Un timp, toţi vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanţe furibunde,
Şi-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.

Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-şi ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.

Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neştiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!

Sunt rana care nu şi-a găsit leacul,
Sunt frunza care şi-a pierdut copacul.

sonet de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Un timp, toţi vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanţe furibunde,
Şi-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.

Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-şi ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.

Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neştiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!

Sunt rana care nu şi-a găsit leacul,
Sunt frunza care şi-a pierdut copacul.

sonet de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Premierului Victor Ponta, care acum îl critică dur pe Crin Antonescu (fost copreşedinte, împreună cu el, al defunctului USL), în timp ce cu ceva timp în urmă îl ridica în slăvi şi ni-l propunea la preşedinţia României (pamflet)

Nu mai eşti de mult copil,
N-ai ajuns să fii senil,
Nici nu cred că eşti labil;
Spune-mi, deci, că-s curios:
Când ai fost mai mincinos?

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (6 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldovenii şi canalizarea

Motto: Băieţelul de şase ani din Hînceşti, dat ca dispărut, a fost găsit fără suflare, în toaleta din curtea casei. Unimedia. md

cu miliardele acelea de dolari
ciordite-n anii libertătii de "elită"
eram o naţiune de interstelari
demult în sfera Dyson stablită

aveam canalizare-n galaxie
şi undeva prin nebuloasa Magellan
materie şi timp şi energie
pe masa fiecărui moldovean

n-a fost şi nici nu va mai fi să fie
buric intergalactic "Chişinău"
atîta timp cât cu melancolie
în fundul curţii mergem la WC...

poezie de Iurie Osoianu (29 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

te-am întâlnit într-un departe
călcand pre moarte cu-aceiaşi moarte
- am renăscut cum El renaşte
În sorocitul crâmpei de Paşte...

şi sorb privire şi sorb retină
şi sorb Marie şi Magdalină
şi sorb sărutul mereu iubire
de Dumnezee-n Dumnezeire...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, Românie!

... hai, Românie ireală, proiect al marilor puteri
s-a stins Alteţa sa Regală, o jertf-a micilor cedări
de azi pe calea veşniciei purcede şi Mihai I
tăcut martir al tragediei din veacul marilor hoţii
când România hăcuită de Molotov şi Ribentrop
a mers la abator ca vita într-un război ca un potop
şi după care cum se ştie acelaşi rege suveran
abdică. Biata Românie ajunge sluga lui Ivan.

hai, Românie temporală, proiect de veacuri zămislit
şi renăscut a căta oară ca Phoenix, poate mai cumplit
declară-ţi zilele de doliu - se trece o epocă tristă
epuizând în crematoriu totala-şi pleavă socialistă
apare alta mai globală, mai naşpă şi mai delicată
cu sărăcimea mai totală şi securimea mai bogată
apare o epocă-n care te văd unită şi regat
aceiaşi Românie Mare. Mihai I a abdicat.

hai, Românie parţială, proiect de frică adumbrit
cu rege mort, regină goală, în cârd de state hăcuit
găseşte-n sinea ta voinţă şi mută graniţa la Nistru
şi ca un semn de pocăînţă cu sens erotico-sinistru
lnalta-n centrul capitalei Columnă-n stilul lui Traian
şi-n formă... forma unui falos de tip sovetico-german
şi daltuieşte protocolul ce ne-a băgat în iadul fricii
pe cei ce şi-au adus obolul, pe cei care le-au fost complice...

hai Românie crucială, proiect venit din viitor
proiect adevărat de Ţară, proiect în graniţe de dor
mai am un singur vis, în fine, s-apuc cumva acele zile
când tu mă vei chema la tine să scriu cu rânduri afabile
un imn curat ca o candore, un stil suprem de măreţie
un imn în care nu mai doare şi plâng de mila României
un imn în care deşteptare şi somn de moarte nu mai sunt
ci numai Roamanie Mare, ci numai Dumnezeu cel Sfânt...

poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe-n timp şi spaţiu
ne leagă numai o iubire....
născută cu Homer odată
şi se numeşte poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari.
a fost iubita lui Baudelaire
a fost iubita lui Whitman.

de la Virgiliu pân-la Puşkin
de la Rabelais şi La Fontaine
iubită de Villon şi Shakespeare
rămâne-n timp un vis etern!

pe noi ne leagă o poveste...
când toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat, şi nu în foileton.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost si nu mai sunt

Am fost demult ceva ce nu mai sunt
Am fost un om cu sufletul marunt
Am fost un tot in nimicul necuprins
Am fost tresaritul ce te scoate dintr-un vis
Am fost trasnetul ce-anunta o furtuna
Am fost zorii de zi ce-anunt-o zi prea buna.

Acuma sunt ce n-am mai fost demult
Sunt sufletul al unui om marunt
Sunt un nimic in totul necuprins
Sunt roua diminetii care pe iarba s-a prelins
Sunt rasaritul dup-un intuneric de cosmar
Sunt o speranta crezuta in zadar.

Si o sa fiu ce n-am fost niciodata
Voi fi un om cu inima curata
Voi fi cel mai puternic dintre toti
Voi fi desteptul dintre idioti
Voi fi cel care-a izbavit intotdeauna
Voi fi un adevar ce v-a-ngropa minciuna.

Voi fi ce nu sunt in prezent
Voi fi povestea cu un happy end!

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar când...

Motto: Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat.
Dante Alighieri în Divina comedie, Infernul, III (19 martie 1304)

iar când am apărut în lumea pentru mine
şi numai pentru mine de Dumnezeu creată
din liberă alegere şi tainele divine
mai ridica-i o alta de resturi separată

în care Universul era doar hologramă
la infinit punctată pe irişii retinei
materia şi timpul-un boţ de amalgamă
scăldat mereu în lacrimi de sentimentul vinei

şi eu, atotputernic ca Dumnezeu în fine
în limita ego-lui dispus de fler intern
urzind în transcendenţe comploturi clandestine
ce-ar stă să mă ferească de cercuri de infern

doar când voi părăsi această lume plată
ce-a fost şi pentru mine creată uneori
nimic se va lăsa în tot ce-a fost odată
doar flux de energie şi gamă de fiori...

poezie de Iurie Osoianu (20 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pilotul

Dacă te-am rugat vreodată, suflete, să spui, să spui,
Ai tăcut! Ai fost eroul îmbrăcat cu scut şi zale,
Eu am fost sărmanul cui.
Palmele spre rugă-ntinse îi sunt toată arma lui:
Herostrat ce-ncrede crimei faima biruinţei sale!

Iar când te-am rugat odată, inimă, să taci, să taci,
Ai vorbit! Mai lesne-ai smulge un stejar ce însuşi este
Codru-ntreg între copaci,
Decât cum ai fost tu gata trista jertfă să mi-o faci!
Că sunt inimi şi de ceară, asta nu-i numai poveste!

Acum ce? Plângând te vaieţi că eşti pustiit de tot,
Suflete! şi ţipi de groază, inimă, n strivirea sorţii.
În zadar v-am fost pilot:
Inima un rob nevolnic, sufletul stăpân despot
Doi nevrednici, nu de viaţă, ci de sfânta pace-a morţii!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti... eşti fragă...

nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire

nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
şi-acum îmi eşti iubirea toată,
nu spune nimic, e marţea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată

nu spune nimic, dragă, îţi ştiu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniştea ei să stingă fierea

nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
şi-aşa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune

nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să ştie lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi eşti... eşti fragă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie

Am fost bun şi a fost rău
Am fost rău şi a fost bine
Am fost rău şi a fost rău
Am fost bun şi a fost bine

Părând totul cam ciudat
Să-nţeleg mi-a fost cam greu
Însă aşa am învăţat
Să mă-ncred în Dumnezeu.

poezie de Ionel Popa (8 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aici de mii de ani

Suntem aici de mii de ani,
O ţară mică, râvnită de duşmani.
Statornici noi am fost de când ne ştim,
Pe-acest pământ, atât de sacru şi divin.

Noi n-am bătut la poarta nimănui,
Noi ne-am văzut de casă şi copii.
De casă şi copii ne-am ocupat,
Am fost poporul cel mai condamnat.

Istoria ne-arată cât de buni am fost,
Noi am muncit şi ne-am făcut un rost.
N-am fost o ţară mare, migratoare
Am fost o ţară mică... De sine stătătoare.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă

... şi dacă n-ar fi fost aşa să fie
cum s-a-ntâmplat nesigur între noi
ce-aş fi făcut cu toamna străvezie
din vara scufundată în noroi

şi dacă n-ar fi fost de sus să cadă
în toiul iernii umbrele de ploi
aş fi crezut că stai în ambuscadă
în primăvară care curge peste noi

şi dacă n-ar fi fost aşa cum este
şi ar fi fost aşa că nu mai eşti
aş fi putut eu oare trece peste
aceste anotimpuri din poveşti.?!

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros 2

E-atâta dor în pomii înfloriţi
Când se revarsă ploaia din petale,
Că se trezesc toţi demonii-adormiţi
Să se răsfeţe-n mierea vorbei tale!
Eşti o minune cu ochii mari şi verzi,
Cu trupul crud de brazdă răscolită,
Azur m-aş face, doar ca tu să crezi
Că ţi-am fost scris şi că mi-ai fost ursită!
Că te iubesc cu murmur de izvoare
Când ora trage zorii peste timp,
Şi visul umple lumea de culoare
Din margini de Infern până-n Olimp...
Când mi se zbate-n sânge glasul tău
Doar în iubire vreau să mă prefac,
Şi jur solemn, pe-o lacrimă de zeu
Că te cuprind cu sufletul... şi tac!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul si ambasadorul

Motto: Prim ministrul RM I. Chicu, discuţii cu ambasadorul României: "Mesajul meu a fost catalogat, în mod eronat, drept denigrator în adresa României. Oficiali din ambele state trebuie să se preocupe de soluţionarea problemelor în propria ţară"

prostul nu e prost destul
dacă nu e şi fudul
spune o zicală romă
din romanţa policromă

epigramă de Iurie Osoianu (26 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie

... eşti libertatea mea tăcută
eşti liniştita mea tristeţe
mai eşti şi ploaia dimineţii
pe lung adio aşternută

ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţele au fost o problemă de mult timp în munca mea. Originalitatea a fost puterea mea, iar acreditările şi mediul academic nu au fost.

citat din Budd Hopkins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea noastră

suntem departe în timp şi-n spaţiu,
ne leaga numai o iubire,
nascuta cu Homer odata
si se numeste Poezie!

a fost iubita lui Ovidiu,
pe mal de mare-ntre barbari
a fost iubita lui Baudelaire,
a fost iubita lui Whitman!

de la Virgiliu pana la Puskin
de la Rabelais si La Fontaine
iubita de Villon si Shakespeare
ramane-n timp un vis etern!

pe noi ne leaga o poveste...
cand toate muzele adorm
noi scriem poezii din versuri
pe chat... şi nu in foileton!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... la începuturi fu cuvântul
fu şoapta tremurândă mai întâi
apoi au apărut şi buze care cântă
şi piatra care stă drept căpătâi

la începuturi fu desigur oul
primar, găina perindată mai târziu
şi nu vopseaua fu la început- tabloul
şi sufletul nu trupul era viu

la începuturi nu era văzduh nici ape
era nimic, nimic plutind în hău
şi veşnicii năşteau şi deveneau etape
şi mai erai fecioară şi mai eram flăcău

la începuturi...(nu mai are importanţă
că tu ai fost din mine ori că eu )
a fost cuvântul devenit speranţă
şi care-ncă mai este Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (9 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!