Jocul iubirii

Albul cald al strălucirii
Se răsfaţă la fereastră
Întregind jocul iubirii
Cu o şansonetă-albastră.

Doar pădurea se oftică
De atâta fericire
Când o frunză care pică
Cu-n sărut îi dă de ştire

Că-n alai de crizanteme
Şi petale de narcise,
Peste pătura cea verde,
Dragostea-şi clădeşte vise.

Violete parfumate
Cu ambrozie cerească
Se apleacă-ngândurate
Când fiorul dă să crească.

Şi-ntr-o strânsă-mbrăţişare
Care nu se mai termină,
Vine scuza de iertare:
- Primăvara e de vină!..

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubirea mă acuză

[Underground]

N-auzi freamătul din frunze
Care-ţi spun că îmi eşti far?
Deşi mă ascund în scuze
Doar să ştiu de ai habar

Că-n alai de lăcrimioare
Peste albul zorilor
Îţi soptesc cu-nfiorare
Două vorbe... Te ador!..

Nu simţi cum îşi ţese pânza
Un păianjen pe amor?
Sau cum geme-n valuri briza
Când tăcerile mă dor?

Şi mă-ntreabă trandafirii:
Unde-i cel ce-ţi este drag?
Iar eu împotriva firii,
Îi mint că m-aşteaptă-n prag.

Ei se uită cu mirare
Şi-n petale se desfac
Scuturându-se de floare
Ca să-i ud şi să-i împac.

Deşi-n nori de nedreptate
M-ai acoperit si crezi
Că numai tu ai dreptate
Şi nu vrei nicicum să vezi

Că-n zăpada îndoielii
Numai tu m-ai aruncat,
Când cuvintele spoielii
Le rosteai înfierbântat.

Dar tot eu îţi caut scuză
Când îmi amintesc de far,
Şi iubirea mă acuză
C-am pierdut, al clipei dar.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miresme

Aştept să pui miresme în clipa care vine,
Să parfumezi răvasul, pe care mi-l trimiţi
Iertare ta mi-e vină, de toate's vinovată,
Dar într-un colţ de suflet să nu uiţi să mă ei.

Înmugurind speranţe aştept iar primăvara,
Să creasca firul ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra de viaţă să lumineze calea,
Când o să-nceapă valsul florilor de tei.

Nopţile cernite, vor fi date uitării,
Canon de pocăiţă pe rănd toate primesc
Vor face armistiţiu călcănd stativul vremii,
Căci ramura e verde şi verde-n mine cresc.

Tu prinde-mă de mână şi lasă gura lumii
Şi căinii care latră, cănd caravane trec,
O primavară vine cu alai, ca la o nuntă
Eu tot mai cred în vise şi încă mai visez...

poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înflorit din vise...

M-am recompus din coji infime de speranţă
Şi jur... Nicicând n-o să mai las vreun mărăcine,
Să mă înţepe cu-a durerilor substanţă,
Atunci când se frâng doruri printre ghilotine.

Am înflorit zâmbind, petale de narcise,
În şoapte de amor pe un altar de stele,
Iar cerul mi-a vândut buchete mari de vise,
În care să m-ascund când gândurile-s grele.

Am aruncat degrabă pe-al zorilor sărut
Şi-n câmpul pîrjolit de disperări tăcute,
Toată amărăciunea şi tot ce m-a durut,
Cănd în tăceri de spin, plângeam cu lacrimi mute.

Am presărat stamine cu muguri albi de vis,
Pe ploaia de suspin ce răpăia la geamuri
Şi cu seninu-n suflet m-am dus spre Paradis
Cu braţul încărcat de verdele din ramuri.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna Primăvară (baladă primăverii)

ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)

Zâna Primăvară vine
Cu veşminte de petale.
Peste munţi, văi şi coline,
Aşternând covor de floare.

Lăcrămioare de iubire
Aşează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.

Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeaţă,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineaţă.

Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,
Iar de-a iubirii chemare
Leagănă dorul în vise.

Fluturii îşi desfac în zori
Aripioarele de mire
Şi se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.

Astrul nopţii când răsare,
Cu baghetă fermecată
Pe Zeiţa Primăvară
O sărută de îndată.

În raze dalbe cuprinde
A primăverii iubire
Şi din stele îi aprinde
Candelă de fericire.

Apoi o duce cu vise
În Universul Galactic,
Iar prin porţi de Rai deschise
Îi strecoară dor romantic.

Din stele în toiul nopţii
Îi împleteşte cunună
Şi-i brodează voalul nunţii,
Din raze, Crăiasa Lună.

De Soare se-ndrăgosteşte
Cu trandafiri în obrăjori,
Primăvara, când primeşte
Iubirea în flori de bujori.

De iubire fermecată
Se scaldă în balsam de flori,
Când prin vise e purtată,
Din amurguri până în zori.

Atunci, vraja se sfârşeşte
Şi bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Pe-aripi de odinioară.

Dragostea înmugureşte
La sărbătoarea iubirii
Şi în inimi înfloreşte
Cu balsamul fericirii.

Vin la concertul de seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii îşi iau vioară
Să se-ntreacă-n cânt cu ele.

Primăvara lasă-n zare
Rochia multicoloră,
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.

Maria Filipoiu
Din "Legendele Primăverii"

poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde şi-un smarald

Frunză verde şi-o lalea,
ce spectaculoasă-i viaţa mea
Când urmez a înţelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi ţin poftele în frâu
Şi îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde şi-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Şi în apa frumuseţii eu mă scald!

Frunză verde şi-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Şi ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde şi-un safir,
Cu fugiţii nu dau bir
Şi port al curajului trandafir!

Frunză verde şi-un rubin,
De forţă îmi e gândul plin
Şi rapid iubire eu obţin!

Frunză verde şi-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Şi îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!

poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu murdăriţi iubirea

Nu doar femeia, e singura ce ştie,
Că viaţa nu-i un veşnic Paradis,
Sau că iubirea nu-i o fantezie
Ce se bazează pe un compromis.

Şi nu numai bărbatul poartă vina,
Când dragostea dispare ca un fum,
O prietenă sau poate chiar vecina,
Sunt cele care îl abat din drum.

Taifun, în orice cuplu se arată,
Şi rupe uneori macii iubirii,
Prin vorbe cu tăişuri de săgeată,
Ce lasă-n urmă spectrul despărţirii.

Iubirea nu se ţine-n colivie
Sau în orgolii pline de frustare
Şi chiar de pare că nu mai e vie,
Când e reală ea nicicând nu moare.

Femeie sau bărbat, aceiaşi vină,
Au amândoi dacă din întâmplare,
Găsesc pe cineva care-i alină
Când spinii geloziei n-au iertare.

Nu spuneţi deci că ea e vinovată,
Şi nici că doar la el este pricina,
Findcă nu poate fi adevărată
Iubirea-n care se strecoară tina.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine şi se vede
Că-s ofilită spre apus.

Mi-e dor de tine frunză verde
Şi de mai crede doar puţin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit şi-am părul lin!

Te rog, revino frunză verde,
Ajută-mă să fiu copil
Şi te-oi uda cu apă rece
Şi ţi-oi cânta un vesel tril!

E toamna mea în multe ape
Şi-s în noroiul ăstei vieţi,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poţi!

Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aş vrea să vii şi nu mă pierde
În tainicele tale zări!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina din frunză

Frunză verde din copac,
Eu când vreau să fluier, tac
Şi nu fluier după câini,
Fiindcă ştiu că au stăpâni,
Care i-au dresat să muşte;
Nu fluier nici după muşte,
Chiar dacă m-a cătrănit
Enervantul bâzâit.

Frunză verde fluturi trişti,
Lumea-i plină de-arivişti,
Care au dat ocol şcolii
Şi-acum rod ca nişte molii
Pâinea omului sărman,
Care strigă of şi-aman;
Frunză verde primprejur,
Eu când vreau să tac, înjur.

Fir-ar mama ei de lume,
Care-şi face noi cutume,
Căzută în amorţeală,
Repetentă la morală,
Cu virtuţi de antrepriză,
Unde viaţa-i numai miză;
Frunză verde suflet tâng,
Eu când vreau să-njur, doar plâng.

Plâng de asta şi de aia,
Mocăneşte precum ploaia,
Plâng de sus şi plâng de jos,
Însă fără de folos,
Peste lava de sub stern;
Plânsul lumii cel etern,
Vaierele mocirlite,
Ca pământul le înghite.

Lancea mea de frunză verde,
Fluieri, taci, tot te vor pierde.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza verde

Frunză verde, ştiu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viaţă şi mă creşte,
Mă-ngrijeşte, mă iubeşte.

Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.

şi iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat şi-a zburat lent
Mărţişor pe-al mamei piept!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu pleci când stai
Şi fugi când te apropii,
Şi te mai miri că-n mine ochii
Îşi vând din vise
Când genele umbresc
Din rai...
Tu pierzi când dai
Şi te ascunzi când ieşi,
Şi mă mai cerţi că-n mine, şterşi,
Copii ai dorului se sting
Când flăcările fug:
Alai...

Tu râzi când plângi
Şi îmi vorbeşti când taci,
Şi te mai plângi că-n mine zaci,
Ca-n plânset sarea, caldă,
Când pleoapele se scurg:
Adânci...

poezie de Gabriela Chişcari (6 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi şi dincolo de moarte...

Mi-e tare grea impusa ta tăcere,
Acum când sufletul meu în ruine
Mai are numai lacrimi de durere
Din primăvara viselor cu tine.

Pustiul mă pătrunde pân' la oase,
Iar fumul despărţirii se întinde,
Când trec prin mine vorbele tăioase
Ce ard deşi par flăcări muribunde.

De ce-ţi mai caut oare amintirea,
Când de atâta timp m-ai dat uitării?
Şi de ce oare încă-mi las iubirea
Să îţi păzească uşa nepăsării?

Unde mă uit te văd numai pe tine,
Iar vocea ta mă strigă la tot pasul,
Şi vai!... Dacă ai şti ce greu îmi vine,
Când zorii dimineţii-ţi fură glasul!

Precum pasărea Spin când piere,
Te voi iubi şi dincolo de moarte,
Deşi de azi, îmi iau 'La revedere'
De la un vis de care viaţa mă desparte.

poezie de Dorina Omota din Dincolo de tăcere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce să mai cred?

În ce să mai cred?
Cuvintele mă-ndeamnă să cred în ele,
soarele luna şi stelele în ele,
dar eu cred doar în noapte,
în îngerii de ceară
ce mă-ndeamnă să le descopăr
paradisul lor plin de dulceaţa pierzării,
o lume plină de vise frumos parfumate,
cu mireasma unei iubirii în ceaţă,
ce vrea să-mi dea un fir de speranţă
pentru a-mi reclădi livada viselor.

În ce să mai cred?
În oamenii de piatră ce-mi zâmbesc,
mereu acelaşi zâmbet cald ce te frige
şi care te ameţeşte în jocul buzelor reci
ce sunt doar a le tale

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi e vară ninge, ninge...

Mă doare clipa cea târzie
Şi albul de pe tâmpla mea
Deşi îmi fac anestezie
Cu gheaţa florilor de nea

Urăsc sărutul bătrâneţii
Şi Doamne cât de mult aş vrea
Să cumpăr anii tinereţii
De s-ar putea, de s-ar putea.

Dar ura se preface-n teamă
Când mă gândesc la viitor
Şi-aş vrea să nu o iau în seamă
Dar sunt un simplu muritor.

Obrazul mi-e talaz de riduri
Şi simt cum vine în galop
Un asfinţit cu patru scânduri
Care îi spune vieţii: -Stop!

Afară vremea parcă plânge
Şi-n lacrima din ochii mei
Deşi e vară ninge, ninge
Cu amintiri şi flori de tei.

De undeva un ţipăt jalnic
Îmi face sufletul un nor
Şi-n cenuşiul de zadarnic
Îmbrac venirea zorilor.

Şi inima se face mică,
Şi-o ţine doar într-un oftat
Iar sufletul mi se oftică
Gândind la câte am ratat.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te văd în toate doar pe tine...

A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieşit săracă cu-n suflet plin de mucegai.

Şi mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerşetor,
Care cerşea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinţ croit din ceară care ţi-a luat iubirea-n râs.

Mi-e inima mult prea bolnavă şi nu mai am cum s-o repar.
Când ţi-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, şi-n gură am, un gust amar.
Şi iar mi-e dor şi mi-e ruşine, că te iubesc dar în zadar.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie de verde

şi-atunci te întreb,
când a venit primăvara,
femeie frumoasă,
femeie de frunză
femeie de lut,
cu trup de ulcior,
cu lumea pe umeri,
femeie de sare,

de verde,
de floare de măr,
de sărut?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Şi lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Să conturăm apusul.

Oferă-mi, cer...
În toamnă crizanteme,
Când o să fiu
Un roi de diademe.

Pictează-mi, rog
Pe cuget crizanteme,
Când o să ştii
Culorile ce mă dizolv.

Îmbracă-mi, strig
Făptura-n crizanteme
Când toamna
Simt că mă îngrop...

Dezbracă-mi, chem
Frica de crizanteme
Când o să vezi
Că mă topesc de foc.

Şi lasă-mi, zic...
Pe suflet crizanteme
Când o să vii
Apusul să-l sufoc.

poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii iară

au înflorit salcâmii iară cu albul pur şi verde crud
şi primăvara se răsfaţă dansând în vârful unui dud,
trosnesc şi mugurii-n grădină şi păsările ciripesc,
alaiul lor, alai de nuntă, e parcă un alai domnesc.

la vie-n razele de soare, cântă-n delir un cuc în coastă,
singurătatea lui de-o viaţă devine astăzi şi mai fastă.
el acolo îşi cheamă soaţa în orizontul dimineţii
când toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieţii.

fug rătăcind cărări de vis gâze şi fluturi şugubeţi
care s-au zăpăcit şi ei, umblând pe câmp aproape beţi,
albinele culeg nectarul dulceţii florilor de mai
şi toată liota de gâze pornit-a nunta în alai.

privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur,
cântând în razele de soare de dimineaţă la azur.
un pitpalac nebun şi singur se vaietă pe un tăpşan
că a îmbătrânit, săracul, şi n-a ieşit de-acum un an.

această dulce primavară i-a prins pe toţi nepregătiţi
şi, bucuroşi de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti.
când îşi vor reveni în fire cu toţi se vor simţi trădaţi
de-această doamnă- amăgitoare cu sânii ei prea decoltaţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plămădire cerească

vântul mă învăluie cu parfum de magnolii
primăvara a venit cu minuni de poveste
dar tinereţea mea este roasă de molii
ce-a fost frumos în ea azi nu mai este.

dar mă bucur de timpul acesta renascent
muguri de speranţe freamătă la geam
pe cântecul vieţii vreau să pun accent
şi pe poezia verde... este tot ce am.

s-a îmbrăcat în galben grădina cu narcise
boboci de lalele parcă stau să pleznească
în mijlocul ei am strâns mirene vise
ninse de stele- plămădire cerească.

sunt izvorul nesecat de gânduri
slove înşirate pe sute de rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Când ploaia-şi lasă paşii reci
Peste islazuri şi poteci,
Când cerul gri în umbră ţine
Şi răul, şi un strop de bine,
Mi-e dor de tine!

Când trenul şuieră în gară
Şi doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar şine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!

Când drumul nu se mai termină
Şi am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!

Când nu mai am în lacrimi sare
Şi altă zi abia tresare,
Când nu aud decât suspine
În clipe de iubire pline.
Mi-e dor de tine!

Când mă trezesc, într-un târziu,
Peronul gării e pustiu.
Înnod eşarfa cu buline
Şi scriu pe un caiet cu rime:
Mi-e dor de tine!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Ca o prinţesă, primăvara a venit,
Cu mantia pictată cu petale de flori,
Câmpiile au înverzit, copacii au înflorit,
Natura se îmbracă în calde culori.

În munţi şi-n văi sunt peisaje minunate,
Cu ghiocei, narcise şi mii de alte flori,
Păsările s-au întors din ţările îndepărtate,
Pe culmi pasc turmele, vegheate de păstori.

Râurile susură, curgând repede la vale,
Apa trece, spumegând pe lângă stânci,
Pădurea înflorită e împodobită cu petale,
Cerul se oglindeşte în lacurile adânci.

poezie de Paul Aelenei Jr. din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!