Se împrumută armele, dar nu brațul.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Armele corupției
La modă-s armele de capă,
Ce-mbogățesc orice nebun;
Mai trage unul, câte-o "țeapă",
Mai slobozesc câțiva un "tun"...
epigramă de Viorel Frîncu din ziarul "Viața Buzăului" (27 octombrie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Armele stârnesc armele.
citat din Plinius
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.

Comentează! | Votează! | Copiază!

Adresez chemarea comunității științifice din țara noastră, care ne-a dat armele nucleare, să își folosească marile talente acum pentru cauza omenirii și a păcii mondiale; să ne dea mijloacele de a face armele nucleare neputincioase și depășite.
citat clasic din Ronald Reagan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pecetea
Pecetea de pe brațul tău,
E chipul meu când ațipeam,
Sărutul, când te sărutam
Și de neșters va fi mereu.
Poate că o să-ți pară rău
De clipele când te iubeam,
Pecetea de pe brațul tău
E chipul meu, când ațipeam.
În gândul tău, ce mai e nou
Totul e vechi, precum știam?
Sărutu-și caută ecou.
A fost o vreme când eram
Pecetea de pe brațul tău.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul albastru, vechi împrumută
Oricât de târziu ne vom trezi și mâine,
descâlciți de uimiri și-ndoieli,
cu visele clare hai să eludăm infinitul.
Ne/însoțind spre altar gânduri ample,
cuminecarea în strai de emoții virgine,
gravează zilnic nerostite încuviințări.
Solemnele inimi, talismane albastre,
din vechea formă palpitări împrumută.
Nou altar de lumină stă-ntr-o clipă de noi.
Simfonii tulburate par desprinse de lume,
exclusivul distins prinde-o formă-n fiori,
ceremonia ia sfârșit; hipnotizezi cuvinte:
-Bună dimineața, te iubesc!
-Bună dimineața, ba eu te iubesc!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moș Teacă și cu-a lui consoartă
Moș Teacă și cu-a lui consoartă
Visează-n pat, spre dimineață:
El armele care dau moarte,
Ea armele care dau viață.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul niciodată nu dă; el doar împrumută.
proverbe suedeze
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Brațul tău e atât de alb
că aș putea să cad în cea mai adâncă visare
undeva noaptea s-a agățat de mine
ca buzele cărnoase de părul răvășit
și crede-mă
mi-aș da jos haina conștiinței primindu-te
brațul tău alb e atât de aproape
că pot să visez o altă ordine a lumii
undeva cuvintele se agață de mine
ca buzele cărnoase de palmele moi
și crede-mă
conștiința se plimbă prin fața ta
ca un câine răsfățat de stăpân
brațul tău alb e o altă măsură a credinței mele
că aș putea să mă închin dimineților
în care știu cum te plimbi prin cameră
cu hainele foșnind
ca frunzele albastre
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută.
proverbe românești
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine pe săraci ajută, pe Dumnezeu împrumută.
proverbe românești
Adăugat de Laura Soare

Comentează! | Votează! | Copiază!
În Biblie, brațul lui Dumnezeu reprezintă întotdeauna protecția. Scriitorii sacri cunosc valoarea simbolului; acesta evocă o imagine care influențează subconștientul. Ar fi interesant să enumerăm tot ceea ce înseamnă în Biblie, în afară de stâncă, mielul, ciobanul, vița de vie, lampa. Brațul evocă, și el, forța.
Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reușită
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum începe o rețetă în cărțile de bucate scoțiene?
Se împrumută...
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu împrumută bani de la alții, nu cunoaște necazul.
proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii de zăpadă împrumută nasul de la politicieni.
aforism de Alex Dospian (august 2015)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Înțelepciunea nu se împrumută cu carul, ci se câștigă cu bobul.
citat clasic din Nicolae Iorga
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care împrumută lesne, vor plăti oftând și lăcrimând.
citat din Esop
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce-ți lipsește împrumută de la tine însuți.
citat clasic din Cato
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu are cuvinte; toată lumea le împrumută.
aforism de Ionuț Popa
Adăugat de I.m. Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp blestemat
Ridic brațul
cu o mișcare lentă
și privesc la ceas.
Cobor brațul
și peste puțin timp
îl ridic din nou, fără să obosesc,
cu o mișcare lentă
și privesc timpul cum se scurge,
orele, minutele, secundele,
iar tic-tacul acestui timp
îmi răsună în urechi întâi încet
și în timp ce secundarul
își strigă timpul
totul se transformă într-un tunet
asurzitor.
Cobor brațul neobosit
și cu un gest de acum mecanic îl ridic
din nou
și timpul se scurge inoxerabil.
Și în toată această forfotă
și în tot acest proces de gândire
îmi dau seama că nu am avut niciodată
un ceas de mână.
poezie de Gaetano Longo
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!